Ferrara, oraş care s-a dezvoltat în albia râului Po, a devenit un important centru intelectual şi artistic care a funcţionat ca un magnet pentru minţi strălucitoare ale Italiei Renascentiste în secolele al XV-lea şi al XVI-lea. Este situat în regiunea Emilia Romagna, într-un peisaj cultural remarcabil. Zona cuprinde centrul urban Ferrara şi terenurile agricole înconjurătoare în cadrul vechii şi vastei delte a râului Po, conform https://whc.unesco.org. Face parte din Patrimoniul Mondial UNESCO din 1995, iar în 1999 zona protejată a fost extinsă.

Este locul în care Piero della Francesca, Jacopo Bellini şi Andrea Mantegna s-au ocupat de realizarea decoraţiunilor palatelor Casei Este. Conceptul umanist al ''oraşului ideal'' a prins viaţă în împrejurimi, fiind construit începând cu 1492 de Biagio Rossetti potrivit ideii de perspectivă.

Zona înscrisă depăşeşte inelul zidurilor de apărare care au delimitat iniţial centrul urban istoric al oraşului Ferrara în secolul al XII-lea. De-a lungul timpului, zidurile care înconjurau oraşul medieval au fost extinse pentru a adăposti dezvoltarea urbană, iar astăzi zidurile împrejmuiesc oraşul medieval, Catedrala San Giorgio şi Castelul Estense. O serie de scheme de planificare urbană au fost implementate în secolele XIV-XVI, astfel încât Ferrara a devenit primul oraş renascentist care s-a dezvoltat pe baza unui plan urban complex, potrivit https://whc.unesco.org. Potrivit planului, reţeaua de străzi şi ziduri era conectată cu palatele, bisericile şi grădinile, fiind parte a unei scheme generale care oferea mai degrabă prioritate cadrului armonios de perspective urbane, decât să accentueze frumuseţea individuală a clădirilor. Cea mai cunoscută dintre aceste scheme urbanistice, ''Addizione Erculea'' proiectată de Biagio Rossetti la finalul secolului al XV-lea, a reprezentat unul dintre planurile urbane bazate pe ideea de perspectivă - care înseamnă echilibrarea principiilor umanistice legate de formă şi volum în arhitectură cu spaţiul deschis, cu necesităţile oraşului şi tradiţiile locale.

Delta şi valea râului Po au fost amenajate prin lucrări care să ofere un grad de funcţionare de peste o mie de ani. Din secolul al XIV-lea până în secolul al XVI-lea, familia domnitoare Este a desfăşurat acţiuni extinse de recuperare a terenurilor şi de realizare a proiectelor, care oferă acestei zone o legătură simbol cu Ferrara, locaţie a familiei Este. Lucrările de îmbunătăţire ale zonei rurale aflate în jurul oraşului Ferrara în timpul Renaşterii au inclus: drenajul fâşiilor de mlaştină, stabilirea proprietăţilor, instituirea unor noi proprietăţi, crearea nor noi canale şi străzi ca parte a planului de dezvoltare urbană şi a construirii unei reţele de rezidenţe ale nobililor denumite ''delizie estensi''. Acest lucru a determinat o nouă structură producţiei agricole şi construirea rezidenţelor ducale ca semne politice ale gloriei vremii. Adoptarea acestor măsuri au avut rolul de a oglindi imaginea Curţii dincolo de limitele urbane şi de asemenea făceau parte din procesul de integrare şi continuitate între oraş şi zona rurală înconjurătoare. Forma originală a peisajului renascentist a deltei răului Po poate fi încă recunoscută în amplasamentul regiunii în secolul XXI.

Istoria oraşului renascentist Ferrara este strâns legată de familia Este şi de perioada în care aceasta a domnit. Oraşul a fost un important centru medieval, o urbe liberă cu propriile sale legi şi propria sa monedă, însă abia în perioada familiei Este a devenit o capitală cunoscută pe plan internaţional cu importanţă sporită pentru arte, economie, ideologie şi religie. Curtea s-a dezvoltat extraordinar şi timp de două secole s-a aflat la acelaşi nivel cu oraşe precum Florenţa şi Veneţia şi cu alte mari curţi europene în Franţa şi Spania.

Artişti precum Piero della Francesca, Mantegna şi Michelangelo au fost prezenţi la Curtea Este şi au lucrat acolo. Cu aportul din partea acestor artişti, familia Este a creat primul exemplu de ''studiolo'' şi tradiţia lor de realizare a unor colecţii în artă a devenit model pentru familia Medici şi pentru Vatican.

Dezvoltările privind planificarea urbană exemplificate în Ferrara perioadei renascentiste au determinat o influenţă profundă în tradiţia urbanistică de design şi a pregătit conservarea de-a lungul secolelor. Şcoala arhitecturală a Ferrarei, reprezentativă prin Biagio Rosetti, Girolamo da Carpi, Giambattista Aleotti, a exportat viziuni de design urban şi elemente precum zidurile şi fortăreţele în procesul de planificare al altor oraşe italiene şi europene. De asemenea, delta râului Po este un peisaj cultural planificat într-un mod extraordinar care îşi păstrează forma originală într-o proporţie remarcabilă. De-a lungul a două secole, în timpul Renaşterii, curtea familiei Este a fost un adevărat magnet pentru artişti de renume, poeţi şi filosofi, devenind un centru major pentru dezvoltarea şi aplicarea practică a noului umanism în Italia. Toate acestea au contribuit la înscrierea acestui sit în Patrimoniul Mondial UNESCO.

Cele 46.712 hectare înscrise proprietăţii, alături de cele 117.649 hectare ale zonei limitrofe, oferă toate elementele necesare pentru înţelegerea peisajului cultural renascentist al oraşului Ferrara şi al deltei Po, fiind o dovadă a valorii universale extraordinare. Oraşul renascentist Ferrara este vizibil între zidurile medievale, clădirile originale şi conservate, întregul amplasament al oraşului fiind uşor perceput de cetăţeni. Peisajul cultural renascentist al oraşului Ferrara şi al Deltei Po formează un întreg istoric. Totuşi, metodele schimbătoare de cultivare şi priorităţile economice, precum şi introducerea unei noi infrastructuri reprezintă îngrijorări care trebuie abordate holistic pentru menţinerea condiţiilor de integritate.

Ferrara, oraş al Renaşterii, şi Delta Po reprezintă un peisaj cultural care este păstrat în mod excepţional şi este autentic în formă, design, materiale, spirit şi trăiri. Originalitatea structurii urbane a oraşului Ferrara, alături de designul renascentist şi elementele de plan, oferă o perspectivă a unui oraş renascentist uşor de recunoscut. Lucrările de restaurare desfăşurate în anii '70 ai secolului trecut au contribuit la păstrarea în condiţii excelente a caracteristicilor autentice.

Protecţia şi gestionarea oraşului Ferrara şi a deltei Po necesită cooperarea instituţiilor publice la diferite niveluri: naţional, regional, provincial şi municipal. Situl este protejat în conformitate cu prevederile legislative ale patrimoniului cultural naţional. Birourile locale ale Ministerului pentru activităţi culturale desfăşoară monitorizări pentru a asigura armonizarea cu legislaţia naţională. La nivel regional sunt trei sisteme de planificare specifice: 1- planul regional care stabileşte reglementările în ce priveşte identitatea cultural-istorică a locaţiilor peisajului înconjurător; 2 - planul Parcului Delta Po care are drept obiectiv protejarea zonelor de importanţă naturală; 3 - planul teritorial provincial identifică sinergiile şi acţiunile necesare pentru dezvoltarea activităţilor economice tradiţionale şi a turismului astfel încât să protejeze mediul şi zona rurală.

În plus, municipalitatea oraşului Ferrara a aprobat un Instrument de Planificare Urbană care identifică oraşul istoric din interiorul zidurilor drept o zonă de interes cultural şi consolidează gradul crescut de protecţie care funcţionează din 1975. Mai este nevoie, însă, de fonduri pentru lucrări necesare ca urmare a pagubelor provocate de seismul din 2012, care a afectat în special zidurile oraşului, Castelul Este, catedrala medievală, bastionul Rocca Stellatta şi numeroase clădiri istorice, conform https://whc.unesco.org. AGERPRES/(Documentare - Liviu Tatu, editor: Cerasela Bădiţă, editor online: Daniela Juncu)

Sursa foto: whc.unesco.org