Autor dramatic şi unul dintre cei mai de seamă actori şi animatori ai scenei româneşti, Matei Millo s-a născut la 24/25 noiembrie 1814, în comuna Stolniceni-Prăjescu, judeţul Iaşi.

A făcut primele studii în casa părintească cu profesori particulari, învăţând de mic limbile greacă, franceză şi germană. A studiat, apoi, la pensionul lui Victor Cuenim (1833-1834) din Iaşi, însă a urmat şi Academia Mihăileană (1835-1836) din Iaşi, unde l-a avut profesor pe Gh. Asachi şi unde a fost coleg cu Vasile Alecsandri şi Mihail Kogălniceanu. Din această perioadă datează primele apariţii pe scenă, precum şi primele texte dramatice, ocazionale, compuse după modelul celor ale lui Gh Asachi, potrivit volumelor "Dicţionarul general al literaturii române" (Ed. Univers Enciclopedic, 2005) şi "Dicţionarul scriitorilor români" (Ed. Albatros, 2001).

În 1840 a plecat la Paris, în Franţa, pentru a studia economia politică, dar s-a orientat spre teatru, efectuând studii dramatice de specialitate (1840-1845).

Reîntors în ţară, s-a dedicat scenei, a organizat o "şcoală declamatorie", a început să compună piese de teatru, să dea reprezentaţii. Actor şi autor dramatic, a făcut parte din generaţia de actori militanţi pentru o artă realistă, având meritul de a fi un adevărat ctitor al teatrului românesc, alături de Vasile Alecsandri, Mihail Kogălniceanu şi Costache Negruzzi.

În 1846 şi-a început activitatea de organizator al teatrului românesc, fiind numit director la Teatrul Naţional din Iaşi, nou înfiinţat, unde a stat până în 1852. În 1847 a jucat pentru prima dată pe scena acestui teatru în piesa scrisă de el, "Zavistia". A mai jucat în: "Spiridon şi Samson", "Creditorii", "Michel şi Cristina", "O nuntă ţărănească" etc.

A desfăşurat la Iaşi şi la Bucureşti o activitate multilaterală de actor, director de scenă, conducător de trupă, director de teatru şi profesor. A fost profesor la Conservator (1864-1866), a iniţiat "Trupa artiştilor asociaţi" (1871), iar în 1877 a devenit prim-societar al Societăţii Dramatice a Teatrului Naţional din Bucureşti unde a îndeplinit şi funcţia de director de scenă.

Din opera sa amintim: "Un poet romantic" (1850), "Apele de la Văcăreşti" (1872), "Masca pe obraz" sau "Hai să rîdem" (1863). A scris prima operetă românească, "Baba Hârca" (1851), jucată în premieră în decembrie 1848, Matei Millo deţinând rolul principal. Fervent susţinător al repertoriului naţional, a fost un interpret de neegalat al comediilor lui Alecsandri, rămânând celebre rolurile sale în travesti din ciclul "Chiriţelor".

Matei Millo a murit la 9 septembrie 1896. AGERPRES/(Documentare - Cerasela Bădiţă, editor: Doina Lecea, editor online: Anda Badea)