În urmă cu 135 de ani, la 12 noiembrie 1884, în urma construirii centralei electrice de curent alternativ, una dintre primele de acest fel din Europa, oraşul de pe Bega devenea primul oraş din Europa cu străzile iluminate electric permanent. Au fost puse în funcţiune 731 de lămpi de iluminat electric pe străzile urbei, în lungime de 59 de kilometri, lămpile incandescente având filamentul de cărbune. Centrala electrică a fost folosită până în 1887 exclusiv pentru iluminat public, pentru ca după aceea să fie folosită şi pentru a furniza energie electrică particularilor.

Au urmat oraşele Caransebeş (1887), Craiova şi Sibiu (1896), Brăila şi Arad (1897). La Sinaia, în 1898, s-a pus în funcţiune o microhidrocentrală, care furniza curent electric necesar iluminatului oraşului şi Castelului Peleş, iar la Iaşi (1899) se dădea în exploatare o centrală cu trei grupuri generatoare de câte 285 kW fiecare, notează lucrarea "Istoria României în date" (Bucureşti, Editura Enciclopedică, 2003).

Majoritatea autorilor unor lucrări referitoare la Banat şi Timişoara consideră că localitatea apare atestată pentru prima oară într-un act din 1212, cu numele Castrum Timisiensis (sau Castrum regium Themes). Aşezarea a fost distrusă în mare parte de invazia tătară din 1241, dar s-a refăcut repede, devenind la începutul secolului al XIV-lea unul dintre cele mai importante centre economice şi militare ale Banatului, pentru ca în 1342 să fie menţionată ca oraş.

Voievodul Iancu de Hunedoara a susţinut, în prima jumătate a secolului al XV-lea, dezvoltarea oraşului, a refăcut fortificaţiile vechii cetăţi (construită la începutul secolului al XIII-lea) şi a extins Castelul Huniazilor, ridicat la începutul secolului al XIV-lea de Carol I Robert de Anjou, notează lucrarea "Enciclopedia geografică a României" (Bucureşti, Editura Enciclopedică, 2002).

Oraşul a fost cucerit de turci la 26 iulie 1552, fiind transformat, pentru 164 de ani, în reşedinţa paşalâcului Timişoara. Oraşul s-a schimbat, având o universitate musulmană şi numeroase prăvălii, străzile au fost pavate cu lemn şi au fost construite băi turceşti, hanuri, şcoli etc. La 12 octombrie 1716, garnizoana otomană a capitulat în faţa trupelor austriece comandate de Eugeniu de Savoya. Intrarea în cetate a acestuia, ca învingător, s-a făcut pe 18 octombrie, pe poarta numită "Poarta Prinţului Eugen". Pacea de la Passarowitz din 1718 a consfinţit pentru turci pierderea Banatului, Olteniei şi a unei părţi din Serbia.

Oraşul Timişoara a devenit capitala Banatului Timişoarei şi ulterior a Comitatului Timişoara, administrat de austrieci ca domeniu al Coroanei habsburgice. Prinţul Eugeniu de Savoya a recomandat, iar împăratul a numit drept guvernator al Banatului Timişoarei pe generalul de cavalerie contele Claudius Florimund Mercy. În 12 iulie 1717, acesta a înaintat Camerei Aulice de la Viena "Proiectul modest de organizare a Banatului Timişoarei". În prima jumătate a secolului al XVIII-lea, la Timişoara au fost colonizate numeroase familii de şvabi.

În 1719, a început construcţia cazărmii Transilvania, care avea o lungime de 483 metri, fiind clădirea cea mai lungă din Europa acelor vremuri. Cea mai impresionantă construcţie din secolul al XVIII-lea a fost noua cetate a Timişoarei. Construcţia acesteia a durat 42 de ani, între 1723-1765, iar în acest timp, după planul de sistematizare a oraşului conceput de contele Mercy, s-au construit case, şcoli, spitale, palate oficiale, reşedinţe civile şi militare, biserici şi monumente. În aceeaşi perioadă, a început construcţia şi dezvoltarea rapidă a industriei şi a fabricilor (de postavuri, piele, mătase, hârtie ş.a.). Între 1727 şi 1760 au fost efectuate vaste lucrări de îndiguire şi canalizare a râului Bega, de desecare a zonelor mlăştinoase pentru a facilita extinderea oraşului. În 1753 a fost înfiinţat primul teatru din Timişoara. Prin diploma lui Iosif al II-lea din 21 decembrie 1781 Timişoara a fost declarată "oraş regal liber".

Dezvoltarea oraşului a continuat, în 1853 s-a introdus telegrafia, iar în 1857 - iluminatul public cu gaz. Timişoara a fost legată în 1857 la reţeaua feroviară europeană. În 1867 a luat fiinţă aici Societatea de tramvaie cu cai, în 1881 s-a instalat moderna reţea telefonică. De asemenea, în 1899, la Timişoara a fost pus în funcţiune tramvaiul electric, înaintea multor oraşe mari din Europa. AGERPRES/(Documentare - Irina Andreea Cristea, editor: Doina Lecea, editor online: Gabriela Badea) 

* Explicaţie fotografie din deschidere: Acum 135 de ani, la 12 noiembrie 1884, Timişoara a devenit primul oraş european iluminat public electric, beneficiind de ultimele descoperiri ale ştiinţei în secolul al XIX-lea