Drama "Iona", scrisă de Marin Sorescu, a fost publicată pentru prima dată în revista "Luceafărul" din 18 ianuarie 1968, iar prima reprezentaţie a avut loc în 1969, la Teatru Mic din Bucureşti.

Piesa face parte, împreună cu alte două piese ale lui Sorescu - "Paracliserul" şi "Matca" - din trilogia "Setea muntelui de sare" (1974). Piesa are un singur personaj - pescarul solitar Iona, care s-a înstrăinat de lume.

Cel care a dat viaţă personajului Iona în prima montare a piesei a fost actorul George Constantin. Regia a fost semnată de Andrei Şerban.

"Un actor atât de mare ca George Constantin poate scoate din sân trei regi Lear. Cel care se vede pe scenă e seducător şi va rămâne fără îndoială ca o creaţie neobişnuită. O imensă bunătate degajă această creaţie", spunea Marin Sorescu după premiera piesei sale la Teatrul Mic din Bucureşti, în 1969.

"Aşadar, în acest punct începe călătoria noastră. Călătoria pescarului Iona, cel care ajunge captiv în pântecele unui chit şi care aşteaptă... ceva. Acel ceva beckettian sau poate un altceva freudian sau, de ce nu, un ceva în mod fundamental mistic. Maniera în care Marin Sorescu a 'dezosat' mitul până la o deformare antonimică este decriptată în mod surprinzător atât de regizor, cât şi de interpret. Anormalitatea acestui Iona care ajunge, în chip înfricoşător, după cum spunea însuşi Sorescu, să-şi rătăcească ecoul", scria Cristina Chirvasie pe site-ul http://revistateatrala.radioromaniacultural.ro.

Sursa foto: https://new.nottara.ro

Regizorul Ioan Ieremia a pus în scenă piesa "Iona" la Teatrul Naţional din Bucureşti, cu actorul Radu Iţcuş. Spectacolul a fost jucat până în 1996, conform site-ului tnb.ro.

În 1992, regizorul Dan Puican a realizat varianta radiofonică a piesei, tot cu actorul George Constantin.

"Dramaturgul imaginează omul reacţionând - uneori surprinzător, în contrasens cu orice soluţie convenţională - faţă cu cercurile concentrice ale datului, pradă a unui complex arhetipal care - după parabola biblică ce dă titlul primei sale piese - poate fi numit 'complexul lui Iona'. Spre deosebire de varianta biblică, la Sorescu chitul care l-a luat pe Iona captiv este înghiţit de un altul şi aşa mai departe, într-o existenţă formată din straturi, dincolo de care orice fel de orizont rămâne o pură himeră. Omul este, aşadar, întotdeauna 'înghiţit' - sugerează scriitorul -, indiferent că e prizonier de la început în deja-existentul cosmic, social-istoric sau în deja-creatul culturii. Dramaturgul propune o 'terapie' aflată în contradicţie cu simţul comun. Soluţia esenţială - comportând o serie de variante - este înţelegerea propriei condiţii, întoarcerea către sine a omului, care se împotriveşte astfel sensului unic al destinului făcându-l reversibil. Iona se înjunghie cu un cuţit, căutându-şi scăparea simbolică înlăuntru, adică, aşa cum precizează el însuşi, invers", indică "Dicţionarul general al literaturii române" (Editura Univers Enciclopedic, 2007).

Sub coordonarea scenică a lui Victor Ioan Frunză, "Iona" i-a avut în distribuţie pe Lari Giorgescu, Adrian Nour, Lucian Maxim.

"Iona este un spectacol care pune accent pe bogăţia interioară a personajului, textul fiind servit şi potenţat prin muzica special compusă, interpretată live, iar cei doi muzicieni devin şi personaje ale poveştii. Gestul şi limbajul corporal capătă o importanţă cu totul specială în acest cadru", scrie site-ul teatruldramaturgilor.ro.

În 2019, Teatrul "Nottara" a montat piesa "Iona" în regia lui Tompa Gábor, pe muzica Adei Milea, avându-i în distribuţie pe Gabriel Răuţă şi Cristina Juncu.

Sursa foto: https://new.nottara.ro

"Să încerci să evadezi dintr-un univers şi să te trezeşti la infinit prizonier în altul... Povestea celebrului personaj biblic, înghiţit de un peşte uriaş, din burta căruia încearcă să evadeze, doar pentru a se trezi prizonier într-o burtă şi mai mare, poveste pe care Marin Sorescu o transformă într-una dintre cele mai cunoscute piese din dramaturgia românească, Iona devine în viziunea regizorului Tompa Gábor un spectacol poetic, în care muzica Adei Milea creează un univers aparte, ce combină absurdul tragic şi umorul", se arată în prezentarea spectacolului de pe site-ul https://new.nottara.ro.

"Pe mine mă interesează Iona atât din punct de vedere religios, cât şi din punct de vedere al condiţiei artistului în lume, azi. Figura lui Iona şi chiar şi cea a actorului Gabriel Răuţă de multe ori m-au făcut să mă gândesc la imaginea lui Brâncuşi. Artistul care se luptă cu materialul. Şi există o replică în text: N-a făcut nimic bun în viaţa lui decât această bancă de lemn, punându-i de jur împrejur marea. O bancă de lemn în mijlocul mării... O imagine superbă care pe mine mă trimite cu gândul la Masa Tăcerii. Ei bine, este vorba aici despre cunoscutul motiv în care opera îl devorează pe artist. Şi încercăm să facem trimitere la Brâncuşi, care a trăit în balena exilului. Iona, în viziunea mea, este un spectacol despre condiţia artistului şi îndoielile lui azi în ceea ce priveşte credinţa. Despre relaţia lui cu Dumnezeu, cu divinitatea, cu inspiraţia, cu speranţa, cu disperarea...", spune regizorul Tompa Gabor, conform site-ului new.nottara.ro.

În opinia lui Nicolae Manolescu, "tragedia lui Iona durează atâta timp cât crede că răul, absurditatea se află în afară: revolta lui capătă sens când învaţă să se cunoască".

Sursa foto: https://new.nottara.ro

"Gestul final al eroului nu e o sinucidere (fiindcă el nu se dă bătut: întoarcerea cuţitului împotriva-şi trebuie interpretată simbolic!), ci o salvare. Singura salvare care înseamnă că lupta continuă şi după ce condiţia tragică a fost asumată. Sinucidere ar fi fost asumarea eşecului. Cum să nu se vadă cât de imensă, de copleşitoare, ca o iluminare născută din miezul fiinţei, este bucuria cu care Iona îşi spune cele din urmă cuvinte de încurajare, înainte de a înfrunta, încă o dată, destinul? 'Gata Iona? (Îşi spintecă burta.) Răzbim noi cumva la lumină'. Adevărata măreţie a lui Iona este de a fi luat cunoştinţă de sine, de forţa sa: de aici înainte, el va putea fi ucis, dar nu înfrânt", scria Nicolae Manolescu, potrivit site-ului https://www.librarie.net.AGERPRES/(Documentare - Marina Bădulescu, editor: Liviu Tatu, editor online: Ady Ivaşcu)