Folclorist, etnograf, muzicolog, istoric al teatrului şi memorialist, Teodor T. Burada s-a născut la Iaşi, la 3 octombrie 1839.

Cărturar de formaţie enciclopedică, aflat în permanent contact cu evenimentele culturale ale epocii, a moştenit talentul de memorialist de la tatăl său (Teodor Burada), mare vornic în Moldova, şi înclinaţia spre muzică, literatură şi limbi străine, de la mama sa, Maria (n. Isăcescu), dintr-o veche familie de boieri moldoveni, se arată în "Dicţionarul general al literaturii române" (Bucureşti, Editura Univers enciclopedic, 2004).

După primele studii făcute în casa părintească, a intrat, în 1856, cadet la Şcoala Militară, pe care a părăsit-o un an mai târziu, trecând ca elev la Academia din Iaşi, fosta Academie Mihăileană. Între 1860-1861 era student la Facultatea de Drept a Universităţii din Iaşi.

Şi-a continuat studiile la Paris, unde a urmat cursurile Facultăţii de Drept şi a frecventat Conservatorul de Muzică, fiind primul student din Moldova înscris la această instituţie. A absolvit Conservatorul de Muzică din Capitala Franţei în 1863, potrivit dicţionarului "Membrii Academiei Române / 1866-2003" (Bucureşti, Ed. Enciclopedică/Ed. Academiei Române, 2003). Tot la Paris, a urmat şi Şcoala de Poduri şi Şosele.

Licenţiat în drept în 1865, a revenit în ţară în anul următor. Până în 1885, când a demisionat, a ocupat diverse funcţii în magistratură la Roman, Galaţi, Focşani şi Iaşi: a fost judecător la Roman (1866) şi Iaşi (1867), preşedinte de tribunal la Galaţi (1868), apoi consilier la Curtea de Apel din Focşani (1869) şi Iaşi (1871).

Preocupat fiind de muzică, a fost profesor de vioară la Şcoala de Muzică din Iaşi (1860-1861, conform lucrării "Muzicieni români: Lexicon", semnată de Viorel Cosma, 1970, ulterior, profesor de teorie muzicală şi solfegiu la Conservatorul de Muzică din Iaşi (1877-1901), profesor de vioară la Şcoala Normală "Mihail Sturdza" din Iaşi (1898-1903).

După demisia din magistratură, din 1885, a rămas doar profesor de muzică, dedicându-se cu pasiune preocupărilor pedagogice până la pensionarea sa, în 1903.

Teodor. T. Burada s-a remarcat ca violonist concertist, interpretând lucrări muzicale clasice, dar şi piese din folclorul românesc.

Concomitent cu activitatea muzicală, cea didactică şi cea concertistică, a făcut o lungă serie de călătorii de cercetare etnografică şi etnologică, atât în ţară, cât şi în străinătate, iar melodiile învăţate de la cântăreţii populari le-a aranjat pentru pian sau pentru orchestră.

A desfăşurat o amplă activitate culturală. A făcut parte din multe societăţi culturale, printre care "Junimea" (1878), Societatea "Amicii artelor" (1886), Societatea Ştiinţifică şi Literară din Iaşi, pe care o şi conduce în intervalele 1903-1906 şi 1908-1914. De asemenea, a colaborat la publicaţii prestigioase ale vremii ("Convorbiri literare", "Revista pentru istorie, arheologie şi filologie", "Românul", "Arhiva" ş.a.).

A scos, între 1875-1877, un "Almanah Muzical". A publicat studii şi articole de muzicologie şi istoria muzicii, cărora li se adaugă "Istoria teatrului în Moldova" (1915-1922) - lucrare de o deosebită valoare documentară, precum şi un "Dicţionar muzical" (2 vol., 1862, 1875).

Interesându-se de muzica populară, a ajuns să se ocupe şi de alte laturi ale folclorului românesc. A cules bocete şi le-a studiat în cadrul ceremonialului de înmormântare la români, urmărit pe zone geografice, fiind printre primii care au subliniat valoarea bocetului ca specie. Totodată, deţine prioritatea şi în culegerea sau semnalarea unor cântece populare şi obiceiuri la români (Cântecul cununei, Caloianul). Călătorind prin ţară, a sesizat diferenţele regionale dintre producţiile folclorice. "O călătorie în Dobrogea" (1880) este prima cercetare folclorică de tip monografic, care prezintă speciile populare în versuri (colinde, descântece, bocete, balade etc.) în cadru istoric, geografic şi etnografic. Pe folclorist nu l-a preocupat în primul rând valoarea literară a materialului cules, ci mai degrabă vechimea acestuia, iar alteori noutatea tematică.

Rodul a numeroase călătorii, evocate în latura lor aventuroasă în "Amintiri" (1903-1904; 1909-1910), activitatea lui Teodor T. Burada reprezintă, în esenţa ei, o importantă contribuţie ştiinţifică la dezvoltarea folcloristicii româneşti.

A iniţiat "Concertele populare" cu muzică veche românească, a înfiinţat un Muzeu muzical în Iaşi.

A fost membru corespondent al Academiei Române (25 martie 1887), propus de B.P. Hasdeu.

A murit la 17 februarie 1923, la Iaşi. AGERPRES/(Documentare - Doina Lecea, editor: Mariana Zbora-Ciurel, editor online: Irina Giurgiu)