Piesa de teatru "Iată femeia pe care o iubesc" de Camil Petrescu a fost scrisă şi publicată în 1943, iar premiera a avut loc un an mai târziu, pe scena Teatrului Naţional Bucureşti.

Acţiunea se desfăşoară la "Casa Snagov", un sanatoriu de boli nervoase condus de profesor dr. Omu. O "abonată" a sanatoriului este doamna Esmeralda Nicolaide, o femeie bogată, proprietara unor fabrici, care în fiecare săptămână se internează pentru două zile în sanatoriu - sâmbătă şi duminică, unde intră în rolul Ecaterinei a II-a (împărăteasă a Rusiei în secolul al XVIII-lea - n.r.), cu suită, gardă şi tot ceea ce o înconjoară pe o împărăteasă. Ea îl consideră pe Alex Gurău, administratorul sanatoriului, drept prinţul Grigori Potemkin.

"A fost doamna Nicolaide până ieri la prânz, acum este Ecaterina a II-a. Când ai bani, ca doamna Nicolaide, îţi poţi permite orice excentricitate", îi explică asistenta medicală Ana Zadu domnului care o căuta pe doamna Nicolaide pentru a clarifica unele aspecte dintr-un contract ce trebuia semnat de dumneaei.

Arhitectul Mihai Stănculescu ajunge la sanatoriu, adus de bunica sa, după două tentative de suicid, el încercând să-şi pună capăt zilelor din cauză că fusese refuzat de femeia pe care o iubea, Bella, o cântăreaţă de cabaret fără niciun dram de suflet şi de moralitate. Arhitectul era fiul unui fost profesor de liceu al profesorului Omu.

Medicul Valeriu Bălan încearcă să afle câte ceva de la pacient, dar acesta refuză să vorbească. De fapt, după cum descrie bunica suferinţa nepotului ei, acesta "de două săptămâni nu mai mănâncă, nu mai doarme, nu mai scoate o vorbă".

Ironia sorţii face ca în sanatoriu să lucreze sora geamănă a Bellei, asistenta medicală Ana Zadu, care deşi seamănă perfect din punct de vedere fizic cu Bella, are o personalitate cu totul diferită. Bella este frivolă, superficială, excentrică; Ana este inteligentă, echilibrată, serioasă şi blândă.

În timp ce doctorul Bălan îl consultă pe Mihai Stănculescu, doamna Nicolaide, care se crede Ecaterina a II-a, cere un arhitect care să-i construiască pavilioane de vânătoare pe malul lacului. Bunica lui Stănculescu aude şi-i spune doamnei Nicolaide că nepotul ei e arhitect şi că se pricepe să construiască pavilioane de vânătoare. "Ecaterina a II-a" e încântată şi-i spune bunicii că aşteaptă proiectele. Medicul Bălan îi explică bunicii extravagnţele doamnei Nicolaide: "Dumneaei a fost actriţă, dar s-a măritat cu un bogătaş care i-a interzis să mai joace pe scenă. Acum, de când e văduvă, se răzbună şi ea cum poate".

Profesorul Omu îi invită pe arhitect, pe bunica acestuia şi pe doctorul Bălan în cabinetul lui, pentru a discuta. La toate întrebările adresate pacientului de profesorul Omu răspunde bunica, deşi medicul o roagă să tacă. Cei doi doctori îi propun arhitectului să realizeze un proiect pentru un pavilion. Acesta nu scoate nicio vorbă. Abia când Ana intră în cabinet cu nişte acte pe care i le prezintă profesorului Omu, Mihai Stănculescu reacţionează, strigând: "Bella!".

Pacientul e luat din cabinet, iar profesorul Omu îi spune Anei că bolnavul a confundat-o cu o anume Bella. Ana le mărturiseşte că Bella e sora ei geamănă. A doua zi, arhitectul apare lângă medici întrebând: "Ce e cu Bella? Unde aţi dus-o?". După ce pacientul este dus în salon, profesorul Omu o vizitează pe Bella, îi spune în ce stare este Mihai, dar ea râde, spunând că arhitectul o plictisea şi că acesta nu avea bani pentru a o întreţine.

Medicii Omu şi Bălan hotărăsc să facă un experiment, speră ei, benefic pentru bolnav. Să i-o prezinte lui Mihai pe Ana ca şi când ar fi Bella, dar ea având amnezie - nu-şi mai aminteşte ultimii ani, are altă personalitate, pentru că a avut o cădere nervoasă când a aflat că Mihai a vrut să se sinucidă, iar această cădere a făcut-o să-şi piardă o parte din memorie.

Ana intră în jocul lor, iar Mihai o vede, crede că e Bella - care suferă, e amnezică - şi vrea s-o protejeze. El începe să facă planuri pentru pavilioanele cerute de "Ecaterina a II-a", Ana joacă rolul Bellei, iar Mihai e fericit crezând că a regăsit-o pe femeia pe care o iubea. El îi aduce o rochie. De fapt, e o rochie a Bellei, de la cabaretul unde aceasta cânta. "Bella, în rochia asta fantezistă, cu gesturile şi vorbele tale năzdrăvane, cântai la cabaret 'Cântecul zănatec'", îi spune Mihai. Ea nu-şi aminteşte, dar îl roagă să-i povestească despre lucrarea lui, despre planurile pentru pavilioane. El se miră, spunându-i că niciodată n-a interesat-o meseria lui, ba chiar că ea făcea glume pe tema asta. "Ce importanţă are ce-a fost? Acum e altceva", spune actuala Bella (întruchipată de Ana), care deja se îndrăgostise de Mihai. Ea îl încurajează să termine planurile, iar el lucrează cu drag şi pasiune. Mihai o roagă să îmbrace rochia, iar ea îl ascultă. Arhitectul o roagă să cânte, dar ea spune că nu-şi aminteşte cântecul.

"Ecaterina a II-a", privind-o, declară: "Era o vreme când vitaminele nu se luau pe reţetă, se sorbeau din privirea femeilor frumoase".

Mihai aduce imagini din trecutul Bellei în faţa noii "Bella", Ana joacă rolul surorii ei, dar bărbatul e dezgustat de comportamentul ei, îi zice că nu vrea s-o mai vadă, apoi pleacă. Ana le spune medicilor Omu şi Bălan că Mihai e încântător. "Felicitări, domnule profesor, dintr-un nebun aţi reuşit să faceţi doi", afirmă administratorul sanatoriului, Alex Gurău.

Sursa foto: tvr.ro

A doua zi, doctorul Bălan îi spune lui Mihai că Bella pe care a văzut-o în ultimele două săptămâni nu e adevărata Bella, ci sora ei geamănă, Ana, "cea mai harnică doctoriţă şi cea mai modestă camaradă". "Adică tot ce are bun Bella, minus un trecut odios", adaugă doctorul Bălan.

Mihai reacţionează destul de ostil când află că totul a fost o farsă: "Ascultă, domnule, când un bolnav trebuie să fie operat, e întrebat el, e întrebată familia. Pe mine cine m-a întrebat? Ce sunt eu, un animal de laborator?". El discută cu Ana despre ceea ce s-a întâmplat şi o întreabă de a făcut acest lucru. "Pentru că te iubeam", răspunde ea, mărturisindu-i că de multe ori era la sora ei când el venea şi că-i venea să-i spună lui Mihai: "Eşti nebun? Nu vezi cum îşi bate joc de dumneata?". Apoi îi atrage atenţia acestuia că el mai are o iubire - arhitectura. Îl îndeamnă să lucreze la planurile pentru pavilioane. "Fără Bella? N-o să reuşesc niciodată!", răspunde el şi pleacă.

Mihai se apucă serios de lucru la planurile pentru construcţia pavilioanelor. În timp ce discută cu profesorul Omu, apare reala Bella. Arhitectul rămâne surprins, spunând: "Bella, tu aici?". Iar ea răspunde ironic: "Dar cine alta? Sper că nu mă confunzi cu sclifosita aia de Ana!". Bella îi spune că a devenit interesată de el de când a aflat că Mihai are o comandă serioasă şi că va câştiga bani mulţi. El crede că e o nouă farsă şi îi cere femeii să-i demonstreze că e adevărata Bella, deci o roagă să cânte acel "Cântec zănatec". Ea îi cântă. Mihai îi spune că nu va primi niciun ban pentru lucrarea pe care o face. Auzind, Bella spune: "Mihai, s-ar putea să nu mă mai vezi niciodată", iar el răspunde "Cu atât mai bine". Bella pleacă.

Mihai şi profesorul Omu aud muzică în salonul sanatoriului, unde cântă Ana, la pian, acelaşi "Cântec zănatec". Arhitectul îi spune medicului: "Profesore, ţi-am rămas dator cu o explicaţie. Iată femeia pe care o iubesc!", spune el. Profesorul o întreabă: "Cine eşti dumneata? Ana sau Bella?". Femeia răspunde: "Sunt Ana Bella".

Sursa foto: tvr.ro

În 1975, piesa a fost difuzată la teatrul radiofonic, în regia artistică a lui Cristian Munteanu, având în distribuţie nume de mari actori: Radu Beligan, Gina Patrichi, Emil Hossu, Ion Marinescu, Toma Caragiu, Vali Voiculescu Pepino, Ileana Stana Ionescu, Lucia Mara, Ioana Casetti, Paul Nadolski, Dana Cosma, Nicolae Crisu, Titu Rădulescu.

Câţiva ani mai târziu, în 1981, regizorul Cornel Todea a realizat o adaptare pentru televiziune a piesei lui Camil Petrescu, avându-i în distribuţie pe actorii Mircea Anghelescu (profesorul Omu), Ion Caramitru (Mihai Stănculescu), Cristina Deleanu (Ana/Bella), Monica Ghiuţă, Nineta Gusti (bunica), Emil Hossu (doctorul Bălan), Amza Pellea (Alex Gurău), Ileana Predescu (Esmeralda Nicolaide/Ecaterina a II-a), Ovidiu Schumacher, Jorj Voicu, Ştefan Teodoriu.

Teatrul Naţional "Mihai Eminescu" din Timişoara a pus în scenă piesa în 2011, în regia Mihaelei Lichiardopol. Din distribuţie făceau parte actorii Silviu Văcărescu, Claudia Ieremia, Călin Stanciu jr, Sabina Bijan, Cătălin Ursu, Bogdan Spiridon, Ana Munteanu, Irene Flamann Cătălina, Paula Maria Frunzetti, Claudiu Dogaru, Adrian Jivan, Ionuţ Iova, Iuliana Crăescu, scrie site-ul www.radiotimisoara.ro.AGERPRES/(Documentare - Marina Bădulescu, editor: Ruxandra Bratu, editor online: Anda Badea)

Foto deschidere: www.radiotimisoara.ro