În Transilvania ocupată de trupele generalului Iosif Bem (iarna 1848-1849), administraţia românească a fost desfiinţată. Însă, în Munţii Apuseni, rezistenţa legiunilor conduse de Avram Iancu, Axente Sever, Ioan Buteanu, Petru Dobra au menţinut existenţa ''ţării româneşti'' şi a conducerii naţionale. La începutul anului 1849, sub comanda lui Avram Iancu se aflau circa 25.000 de oameni, notează lucrarea ''Istoria românilor. Constituirea României moderne (1821-1878)'' (vol. I, TOM VII, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003).

Revoluţionar paşoptist şi prefect, avocatul Ioan Buteanu s-a născut în 1821, în comuna maramureşeană Şomcuta Mare, într-o veche familie de nobili români. A urmat gimnaziul piarist din Carei, liceul la Zagreb, în Croaţia, şi a făcut studii juridice la Pesta. Timp de trei ani, după absolvire, a fost cancelist (practicant) la Tabla Regească (Instanţa Supremă) din Târgu-Mureş. A intrat în avocatură în Maramureş, în final stabilindu-se la Abrud (1846-1848), potrivit lucrării ''Dicţionar biografic de istorie a României'' (Editura Meronia, 2008).

Aprig susţinător al intereselor românilor, a luat parte la Revoluţia de la 1848-1849 din Transilvania. La 28 martie 1848 a fost delegatul moţilor la Adunarea revoluţionară a tineretului român din Cluj şi, o lună mai târziu, în aprilie 1848, unul dintre principalii organizatori ai primei Adunări de la Blaj. La cea de-a doua Adunare de la Blaj (3-5 mai 1848) a fost ales membru în Comitetul Naţional Român de la Sibiu. Urmărit de autorităţi, i-a răspuns lui Nicolae Bălcescu, participând, astfel, şi la acţiunile revoluţionare din Ţara Românească (iulie-septembrie 1848).

Reîntors în Transilvania, a participat şi la cea de-a treia Adunare de la Blaj (3/15-16/28 septembrie 1848), fiind desemnat prefect al Zarandului. Aflat în fruntea Legiunii a III-a, Ioan Buteanu a respins mai multe atacuri ale armatei ungare.
 

Casa în care a locuit avocatul Ioan Buteanu, prefectul Zarandului şi erou al Revoluţiei de la 1848

Foto: (c) Nicolae BADEA / AGERPRES FOTO

În aprilie 1849, Ioan Dragoş, deputat român în Parlamentul de la Pesta, a fost trimis de guvernatorul Ungariei, Kossuth Lajos, cu misiunea de a purta convorbiri cu reprezentanţii revoluţionarilor transilvăneni, pentru a ajunge la o încetare a ostilităţilor. Fără ştirea acestuia, armata ungară condusă de comandantul maghiar Hatvany a reluat atacurile. Luaţi prin surprindere, Ioan Buteanu şi Petru Dobra au fost capturaţi şi ucişi (mai 1849). Osemintele lui Ioan Buteanu au fost înhumate în cimitirul de la Gurahonţ (10 septembrie 1869), iar mai târziu cu ocazia centenarului naşterii lui Avram Iancu (1924), au fost depuse în cimitirul eroilor de la Ţebea.

Avocat şi prefect, Petru Dobra s-a născut în 1817, la Zlatna, judeţul Alba. A urmat cursurile Liceului academic piarist din Cluj, apoi, a făcut practică juridică (cancelist) la Tabla Regească (Instanţa Supremă) din Târgu Mureş. A lucrat ca procuror la Tribunalul montanistic de pe Domeniul Cameral al Zlatnei. A participat la a doua Adunare de la Blaj (3-5 mai 1848), fiind ales membru în delegaţia care a mers la Cluj pentru a prezenta Dietei revendicările românilor.

În iunie 1848 a publicat în ''Gazeta de Transilvania'' articolul ''Scrisoare despre trebile abrudenilor, criticând durităţile autorităţilor nobiliare la adresa ţăranilor''. La a treia Adunare de la Blaj (3/15-16/28 septembrie 1848), a devenit prefect al Legiunii a VI-a Submontana, pe care a condus-o până în octombrie 1848, după care s-a alăturat luptei de apărare a regiunii Munţilor Apuseni alături de Avram Iancu. În mai 1849, aflat la Abrud, Petru Dobra, în contextul în care tratativele de armistiţiu au eşuat, a fost capturat şi ucis.

Intelectual cu idei progresiste, sasul Stephan Ludwig Roth a militat pentru egalitatea în drepturi a naţiunii române cu celelalte naţiuni din Transilvania. S-a născut la 24 noiembrie 1796, la Mediaş, în judeţul Sibiu. A urmat şcoala primară în Mediaş iar în 1816 şi-a încheiat clasele gimnaziale la Sibiu. Între 1817 şi 1820 a făcut studii superioare de teologie la Tubingen şi a urmat, suplimentar, cursuri de fizică, chimie, matematică, psihologie şi pedagogie. La 4 iulie 1820 a obţinut titlul de doctor al universităţii din Tubingen, cu teza ''Esenţa statutului'', o lucrare revoluţionară pentru acele vremuri. Între 1818-1820 a fost colaborator al pedagogului elveţian Johann Heinrich Pestalozzi, unde şi-a însuşit ideile iluminismului, dar şi pe cele ale tezei ''egalităţii limbilor şi naţionalităţilor'', potrivit http://www.itc-cluj.ro/ şi ''Dicţionarului biografic de istorie a României'' (Editura Meronia, 2008).

Întors în Transilvania, a fost numit profesor şi director al liceului săsesc din Mediaş. A fost înlăturat în 1834, pentru convingerile sale.

A condamnat în 1842, legea deznaţionalizării, care prevedea introducerea limbii maghiare ca limbă oficială. În studiul intitulat ''Lupta pentru limbă în Transilvania'' (''Der Sprachenkampf in Siebenbürgen''), Stephan Ludwig Roth consemna: ''S-ar putea ca domnii din Adunarea reprezentanţilor de la Cluj să fi conceput o limbă de cancelarie şi acum să se bucure că au adus pe lume un copil - nu este necesar să proclami o limbă drept limbă a statului. Deoarece o limbă a statului aveam deja. Nu este germana, dar nici maghiara, ci valaha! Oricât ne-am suci şi ne-am învârti noi, naţiunile reprezentate în Dietă, nu putem schimba nimic (...). Dacă vorbim despre o limbă generală a ţării, credem că nimeni nu se referă la o alta decât la cea valahă (...). Această situaţie nu poate fi negată. Cum se întâlnesc doi tovarăşi de naţionalităţi diferite, care nu ştiu unul limba celuilalt, cum apare limba valahă ca al treilea tovarăş, pe post de translator.'' (''Dicţionar biografic de istorie a României'', Editura Meronia, 2008).
 

Monumentul Gloria de pe Câmpia Libertăţii, Blaj; bustul lui Ştefan Ludwig Roth.

Foto: (c) ANGELO BREZOIANU / AGERPRES FOTO

A participat la Marea Adunare de la Blaj din 3-5 mai 1848, căreia i-a dedicat o serie de articole şi a devenit un susţinător consecvent al colaborării româno-săseşti. Unul dintre articole purta titlul semnificativ ''Die Volksversammlung der Romanen in Blasendorf'' (''Adunarea românilor de la Blaj''), în care nu a folosit termenul german, uzual pe atunci, "Walachen" pentru "români". Într-o scrisoare adresată lui George Bariţiu, din 20 martie 1848, Roth sublinia: ''Pentru mine, diversele naţionalităţi nu sunt decât fragmente ale unui tot mai mare, iar furia luptelor pentru limbă o socotesc drept o decădere din umanitatea maltratată şi pe cale de a apune în haosul atâtor rătăciri'', potrivit http://www.itc-cluj.ro/.

A prezidat adunarea Asociaţiei tineretului german din Transilvania desfăşurată la Mediaş (12-16 august 1848), fiind ales preşedinte ale acesteia pentru doi ani. La 21 octombrie 1848, comitele sas l-a numit în Comitetul de Pacificaţiune format din reprezentanţii românilor şi ai saşilor. La 1 noiembrie, la propunerea Universităţii naţionale săseşti, generalul Puchner l-a numit comisar imperial plenipotenţiar pentru 13 sate ale comitatului Cetatea de Baltă, din care autorităţile maghiare fugiseră. La 21 noiembrie a fost numit adlatus (adjunct) al administratorului provizoriu al comitatului Cetatea de Baltă, stabilindu-şi reşedinţa la castelul din comitat. A colaborat cu Ştefan Moldovan, care îndeplinea aceeaşi funcţie din partea românilor, şi cu Vasile Moldovan, prefectul Legiunii a III-a.
 

Casa Memorială ''Stephan Ludwig Roth'' din oraşul Mediaş

Foto: (c) Nicolae BADEA / AGERPRES FOTO

În ianuarie 1849, în faţa ofensivei maghiare, s-a retras la parohia sa de la Moşna, judeţul Sibiu, beneficiind de o scrisoare de protecţie eliberată de generalul Iosif Bem, însă la 21 aprilie a fost arestat din ordinul comisarului guvernamental maghiar Csanyi Laszlo, şi încarcerat la Cluj. Condamnat de un ''tribunal de sânge'', cărturarul sas a fost executat la 29 aprilie/11 mai 1849, la Cluj, potrivit lucrării ''Istoria românilor. Constituirea României moderne (1821-1878)'' (vol. I, TOM VII, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003). AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Marina Bădulescu, editor online: Gabriela Badea)

* Explicaţie fotografie din deschidere: Serbările Naţionale de la Ţebea, dedicate memoriei lui Avram Iancu (1842-1872)