"La Marseillaise" este imnul naţional al Franţei. Compus în anul 1792 drept marş de război, acesta a fost ales ca imn oficial al celei de a Treia Republici în 1879, într-o şedinţă a Adunării Naţionale din 14 februarie, condusă de Leon Gambetta, conform site-ului Guvernului Franţei, www.gouvernement.fr. Constituţia Franţei, adoptată la 4 octombrie 1958, consfinţeşte, în articolul al doilea, "La Marseillaise" ca imn naţional, folosit în toate manifestările ceremoniale ale statului francez.

În 1792, Rouget de Lisle, ofiţer francez staţionat la Strasbourg, compune în noaptea de 25 spre 26 aprilie "Chant de guerre pour l'armeé du Rhin" (Cântec de război pentru Armata Rinului), conform site-ului oficial www.elysee.fr.

Cântecul a fost adoptat de către "fédérés", voluntari marsiliezi participanţi la insurecţia pariziană din 10 august 1792. În câteva săptămâni, imnul s-a răspândit printre revoluţionari şi apoi a fost preluat de către tipografii parizieni. Publicat anonim la început, viitorul imn francez a stârnit îndoieli cu privire la autorul său, Rouget de Lisle fiind considerat un compozitor slab, conform sursei menţionate anterior. La 14 iulie 1795 este declarat cântec naţional. De-a lungul vremii au circulat mai multe versiuni ale "Imnului Marsiliezilor".

În timpul Imperiului şi al Restauraţiei a fost interzis, pentru ca, mai apoi, în 1830, în onoarea Revoluţiei din Iulie, compozitorul Hector Berlioz să îi elaboreze o orchestraţie dedicată lui Rouget de Lisle.

Conducerea celei de a Treia Republici, în 1879 a transformat "La Marseillaise" în imn naţional. Datorită multitudinii de versiuni ale imnului naţional şi a dezordinii generate de lipsa unei versiuni unitare, în 1887, Ministerul de Război aprobă forma oficială a imnului după avizul unei comisii speciale. Aceasta, compusă din muzicieni profesionişti, a reformat melodia şi armoniile, mai menţionează site-ul www.elysee.fr.

În 1944, o circulară a Ministerului francez al Educaţiei Naţionale prevede cântarea imnului naţional în şcoli pentru "a celebra libertatea şi martirii noştri". Preşedintele Valéry Giscard d'Estaing sugera o revenire la o interpretare mai apropiată de versiunea originală, în tempo mai lent. Au apărut şi adaptări ale imnului, venite din partea muzicienilor de varietate sau de jazz.

Autorul imnului francez, Claude-Joseph Rouget de Lisle, s-a născut în 1760 la Lons-le-Saunier. A fost căpitan de armată şi a servit în unităţi de geniu însă cariera sa militară a fost scurtă. Participant la Revoluţia Franceză în tabăra moderaţilor, Rouget de Lisle a scăpat de Teroarea Iacobină datorită cântecului adoptat de către revoluţionari. Autorul imnului francez a compus câteva romanţe şi opere, iar în vremea Imperiului şi a Restauraţiei şi-a dus viaţa în anonimat. Rouget de Lisle a murit la Choisy-le-Roi în 1836. La 14 iulie 1915 urna conţinând cenuşa sa a fost depusă în Domul Invalizilor.

De-a lungul timpului, interpretarea "La Marseillaise" a evoluat. În prezent, în ceremoniile oficiale se foloseşte o adaptare a versiunii din 1887.AGERPRES/(Documentare - Daniel Olteanu, editor: Liviu Tatu, editor online: Ady Ivaşcu)