Francesco De Sanctis a fost un important filosof şi critic literar italian, fiind considerat unul dintre cei mai importanţi oameni de ştiinţă italieni în literatura şi limba italiană în secolul al XIX-lea.

S-a născut la 28 martie 1817 la Morra Irpino. A înfiinţat o academie privată la Napoli. S-a implicat în susţinerea revoluţiei napoletane şi a fost închis timp de doi ani sub acuzaţia de complot. Cunoaşterea foarte bună a operei lui Dante i-a adus un post de profesor la Zurich în 1856. În 1860 a revenit în Italia, ocupând funcţia de ministru al instrucţiunii publice şi a devenit şi deputat în parlamentul italian. A ocupat o funcţie importantă în cadrul Universităţii din Napoli din 1871, potrivit http://www.newworldencyclopedia.org.

A studiat operele lui Hegel şi ale altor filosofi germani, reuşind să încorporeze estetica hegeliană în critica sa literară. Printre lucrările sale importante se numără ''Saggi Critici'' (1866) şi ''Nuovi saggi critici'' (1873). Lucrarea sa cea mai importantă este ''Storia della letteratura italiana'' (1870-1871), prilej cu care a folosit analizele asupra scriitorilor pentru a portretiza dezvoltarea culturii, a societăţii şi a naţionalismului italian din secolul al XIII-lea până în secolul al XIX-lea. Ca ministru al instrucţiunii publice, a militat pentru educaţia liberă.

A murit la Napoli, la 29 decembrie 1883. După moartea sa, scrierile sale l-au făcut unul dintre cei mai studiaţi şi apreciaţi autori romantici ai Italiei. Benedetto Croce a publicat în 1917 o bibliografie a operei lui Francesco De Sanctis, pentru a marca împlinirea a 100 de ani de la naşterea fostului critic literar. Opera lui De Sanctis a avut o influenţă consistentă asupra criticii literare moderne italiene, fiind considerat unul dintre fondatorii săi. AGERPRES/(Documentare - Liviu Tatu, editor: Marina Bădulescu, editor online: Gabriela Badea)