Emily Bronte s-a născut la 30 iulie 1818, la Thornton, orăşel din regiunea Yorkshire. A fost cel de-al treilea din cei şase copii născuţi în familia pastorului anglican Patrick Bronte, surorile sale, Charlotte (1816-1855) şi Anne (1820-1848), remarcându-se şi ele ca scriitoare, potrivit "Dicţionarului Literaturii Engleze", Editura Ştiinţifică, 1970.

Firea despotică a tatălui a marcat copilăria tristă a celor şase copii. Doamna Bronte s-a stins din viaţă când Emily avea doar trei ani. Patru ani mai târziu, avea să le piardă şi pe două dintre cele patru surori ale sale, Maria şi Elisabeth, bolnave de tuberculoză.

În 1835, Emily a fost trimisă la internatul din Roe Head, condus de Margaret Wooler şi, doi ani mai târziu, a devenit institutoare la Şcoala domnişoarei Patchett din Law Hill, nu departe de Halifax. A revenit acasă, la Thornton, în 1840, pentru a dezbate împreună cu Charlotte şi Anne proiectul înfiinţării unei şcoli particulare.

La îndemnul Charlottei, Emily a plecat, în 1842, la Bruxelles, pentru a învăţa franceza şi germana la pensiunea condusă de excelentul profesor Paul Heger. Un an mai târziu, cele trei surori, aflate din nou împreună, se dedică exclusiv scrisului, hotărâte să publice sub pseudonim, după cum se menţionează în "Dicţionar al Literaturii Engleze", Editura Ştiinţifică, 1970.

La vremea aceea, niciun editor nu s-ar fi încumetat să publice versuri scrise de femei. Astfel, în 1846, la Editura "Aylott and Jones" a apărut volumul semnat Currer, Ellis şi Acton Bell, în realitate Charlotte, Emily şi Anne Bronte. În afară de versuri, cele trei surori Bronte au scris şi romane, adevărate fresce ale societăţii în care trăiau.

Emily Bronte a scris un singur roman, "La răscruce de vânturi", un volum uluitor, a cărui esenţă este încordarea şi lupta, o luptă fără preget, care se desfăşoară pe parcursul a 20 de ani şi marchează patru generaţii. "La răscruce de vânturi" a apărut după romanul Charlottei, "Jane Eyre", şi nu a avut succes de public, ajungând să fie apreciat la justa sa valoare de critică şi de către scriitori abia în secolul al XX-lea, potrivit "Istoriei literaturii engleze", de A. Axint, Editura Ştiinţifică, 1961.

La prima vedere cartea Emilyei Bronte aminteşte de romanele gotice "de orori şi mistere". Acţiunea se desfăşoară într-o regiune mohorâtă, unde, la "răscruce de vânturi", se află casa nesociabilului şi ursuzului Heathcliff. Rod al transformării şi transcenderii imaginative a unei realităţi sărace în evenimente, romanul are caracterul unui mit care întruchipează instinctele cele mai primitive alături de sentimentele cele mai elevate, ale unor eroi legaţi organic de peisajul în care trăiesc. Conflictul dintre eroi romanului, Catherine şi Heathcliff, pasiunea ce-i leagă şi deznodământul romanului sunt de un dramatism autentic. Romanul este o negare a sentimentalismului şi o afirmare a realităţilor caracterului uman. Prejudecăţile morale ale epocii sunt înlocuite prin sinceritate.

Viaţa retrasă a scriitoarei a făcut să nu existe decât puţine informaţii despre ea. Sursa creaţiei sale a constituit-o intensitatea lăuntrică a unei vieţi scurte şi sărace în evenimente.

Viaţa lui Emily Bronte s-a încheiat de fapt cu acest roman. S-a stins din viaţă la 19 decembrie 1848, la Haworth, bolnavă de tuberculoză. Prima ediţie Oxford a romanului "La răscruce de vânturi" a apărut în 1901. AGERPRES/(Documentare - Daniela Dumitrescu, editor: Mariana Zbora-Ciurel, editor online: Anda Badea)