Pictor şi grafician, Theodor Aman s-a născut la 20 martie 1831, la Câmpulung-Muscel, potrivit lucrării ''Dicţionarul Membrii Academiei Române, 1866/2003'' (Ed. Enciclopedică / Ed. Academiei Române, 2003).

Este unul dintre creatorii şcolii româneşti de pictură şi cofondator, alături de Gheorghe Tattarescu, al Şcolii de Arte Frumoase din Bucureşti (1863), al cărei prim director a fost.

S-a născut în familia unui negustor bogat, Dimitrie Dimo (poreclit Aman) de origine cuţovlah (macedonean). Mama lui, de origine greacă, Despina, s-a născut la Paris.

A urmat cursurile Şcolii Centrale din Craiova, unde a luat lecţii de desen la clasa profesorului Constantin Lecca, după care s-a înscris la cursurile Colegiului Sfântul Sava din Bucureşti la clasa profesorului Carol Wallenstein. S-a dedicat picturii, fiind influenţat de maeştrii Renaşterii italiene.

Animat de puternice sentimente patriotice, a participat la Revoluţia Română de la 1848, alături de Ioan Maiorescu, Eugeniu Carada, Gheorghe Chiţu şi alţii, fiind membru al Clubului revoluţionar local cu sediul în clădirea Şcolii Centrale din Craiova.

În 1850, Theodor Aman a plecat la Paris la studii, unde a ajuns elev în atelierul lui Michel Martin Drolling şi un an mai târziu, după moartea acestuia, din 9 ianuarie 1851, în cel al lui François-Edouard Picot. Între anii 1850-1857 şi-a făcut studiile de pictură, locuind în Cartierul Latin.

A debutat la Salonul Oficial de la Paris (1853) cu tabloul "Autoportret", aflat în colecţia Muzeului Naţional de Artă al României, salon la care a expus aproape în permanenţă până în jurul lui 1880, notează aceeaşi lucrare. În 1855 a participat cu o pictură istorică la Expoziţia Universală de la Paris.

Revenit pe meleagurile natale s-a inspirat din viaţa muscelenilor, lăsând mai multe pânze cu peisaje din Câmpulung şi împrejurimi. Numele său a rămas în istoria artei româneşti nu doar prin valoarea operelor semnate, ci şi prin contribuţia avută la întemeierea primelor Şcoli de Arte Frumoase, la Bucureşti şi Iaşi (1864).

Începând din 1865 şi până în 1881, a fost organizatorul "Expoziţiei artiştilor în viaţă", expoziţii ce pot fi considerate primele saloane oficiale de artă din România. Din 1872, artistul a început să lucreze gravură în tehnica aquaforte şi tot atunci a deschis primele cursuri de gravură la Şcoala de Arte Frumoase. Şi-a deschis prima expoziţie retrospectivă în 1883, la Bucureşti, urmată de o a doua în anul 1890.

În atelierul lui Aman au păşit toate personalităţile importante ale epocii, iar tablourile sale au surprins evenimentele din 1848, 1859, 1866 şi 1877.

Printre operele sale de o valoare inestimabilă se numără: ''Petrecere cu lăutari'' (1851), ''Cea din urmă noapte a lui Mihai Viteazul'' (1852), ''Bătălia de la Olteniţa'' (1854), ''Bătălia de la Alma'' (1855), ''Bătălia românilor cu turcii în insula Sf. Gheorghe'' (1859), ''Unirea Principatelor'' (1859), ''Vlad Ţepeş şi solii turci'' (1861-1864), ''Izgonirea turcilor la Călugăreni'' (1872), ''Tudor Vladimirescu'' (1874-1876), ''Portul Constanţa'' (1882), ''Boierii surprinşi la ospăţ de trimişii lui Vlad Ţepeş'' (1885-1887), ''Pe terasă la Sinaia'' (1888), ''Hora de la Aninoasa'' (1890), ''Stradă în Câmpulung'' (1890) etc.

Expoziţii personale ale artistului: 1883 - Sala Stavropoleos, Bucureşti; 1890 - Băile Eforie, Constanţa; 1892 - Ateneul Român, Bucureşti; 1991 - Centenar Theodor Aman, Muzeul de Istorie şi Artă al Municipiului Bucureşti; 1993 - Theodor Aman - gravor, Muzeul Naţional de Artă, Bucureşti; 2011 - Theodor Aman - Pictor şi gravor, Muzeul Naţional Cotroceni, Bucureşti. Expoziţii de grup: 1865, 1868, 1870, 1872, 1874, 1881 - Expoziţia artiştilor în viaţă, Bucureşti; 1873 - Expoziţia Societăţii Amicii Bellelor Arte, Bucureşti; 1888 - Expoziţia de Belle Arte, Ateneul Român, Bucureşti.

S-a stins din viaţă la 19 august 1891, la Bucureşti.

Soţia sa, Ana Aman, a donat statului român, în 1904, casa cu operele artistului rămase în colecţia personală după moartea sa, obiectele şi tot mobilierul. Unele străzi din Bucureşti, Bacău, Baia Mare, Craiova, Ploieşti şi Timişoara poartă numele pictorului.

În 1908 s-a deschis Muzeul ''Theodor Aman'' în casa-atelier a artistului, care reprezintă cel mai vechi muzeu de artă din Bucureşti şi singura casă-document de epocă rămasă în picioare în Capitală. De la finalizarea lucrărilor de construcţie, în 1869, casa a fost folosită ca reşedinţă a familiei Aman şi ca atelier ale pictorului. Muzeul găzduieşte un mare număr de tablouri ale artistului. Colecţia ''Theodor Aman'' cuprinde compoziţii istorice, peisaje, naturi moarte, portrete. Alături de uleiuri şi pânze reprezentative, muzeul posedă o amplă colecţie de gravuri, tehnică pe care Theodor Aman a experimentat-o către sfârşitul vieţii.

Foto: (c) Arhiva istorică AGERPRES

La 10 septembrie 1991, Academia Română i-a acordat titlul de membru post-mortem. AGERPRES/(Documentare - Cristian Anghelache, editor: Irina Andreea-Cristea, editor online: Irina Giurgiu)