Ortodoxe
Sf. Mc. Filofteia de la Curtea de Argeş; Sf. Ier. Ambrozie, episcopul Mediolanului

Greco-catolice
Sf. aep. Ambrozie al Milanului

Romano-catolice
Ss. Ambrozie, ep. înv.; Maria Giusseppa Rosselo, călug.


Sfânta Muceniţă Filofteia de la Curtea de Argeş este pomenită în calendarul creştin ortodox la 7 decembrie.

S-a născut în oraşul Târnovo şi i s-a dat din botez numele Filofteia (iubitoarea de Dumnezeu), lucru pe care îl va dovedi cu fapta în cursul vieţi sale pământeşti.

Sfânta Filofteia şi-a dat sfârşitul la vârsta de 12 ani, în urma unei lovituri pe care a primit-o de la tatăl său. Acesta se afla în câmp la arat şi a lovit-o cu o bardă atunci când a văzut-o pe fiica sa cum împărţea săracilor din mâncare pe care trebuia să i-o aducă lui.

Din copilărie, Sfânta Filofteia mergea des la biserică, iubea slujbele şi cuvintele Sfintei Scripturi, posturile şi rugăciunea. Cea mai mare virtute a sa era însă milostenia. Era atât de milostivă, încât îşi dăruia hainele săracilor, iar din hrana pe care o ducea tatălui său la câmp, o bună parte o dădea nevoiaşilor, care se adunau în jurul ei.

Încercarea Sfintei Filofteia, în această viaţă, a fost cea cu care copiii orfani se întâlnesc de multe ori. Rămasă de mică orfană de mamă, Sfânta Filofteia a avut mamă vitregă.

Mama vitregă, chinuind-o cu diferite munci, îi făcea tot felul de necazuri şi de schingiuiri. Nici de la tatăl său, Sfânta Filofteia nu primea afecţiune şi grijă, dimpotrivă: "tatăl ei cel gros la minte, întunecat la judecată şi mai întunecat la cunoştinţă ... o muncea cu multe feluri de bătăi şi chinuri" (Vieţile Sfinţilor).

Moartea de mucenică nu a suferit-o în perioada marilor persecuţii împotriva creştinilor, dezlănţuite de împăraţi persecutori. Nu mai erau tirani ca să poruncească, nu mai erau torţionari care să chinuiască. A fost chinuită însă în vreme de pace, nu de cei străini, ci chiar de cel ce a născut-o şi de mamă sa vitregă, care erau creştini.

Tradiţia consemnează faptul că Sfânta Filofteia nu a putut fi adusă în cetatea Târnovei datorită faptului că trupul său care strălucea cu o mare lumină s-a făcut atât de greu încât nu a putut fi ridicat de pe loc cu nici un chip. Episcopul locului, înţelegând că voia muceniţei era alta decât de a merge în Târnovo, a început a rosti la căpătâiul ei nume de cetăţi, mănăstiri şi biserici. Doar atunci când a fost pomenit numele Bisericii Domneşti din Curtea de Argeş, trupul ei a putut fi mutat din loc.

Moaştele sale au fost aduse în Ţara Românească şi aşezate la Curtea de Argeş, în Biserica Domnească, în timpul domnului Radu cel Mare (1495-1508). Mai târziu, când Neagoe Basarab a construit Mănăstirea Curtea de Argeş (1517), trupul sfintei a fost mutat acolo, loc în care se află şi astăzi. (sursă: vol. "Vieţile Sfinţilor") AGERPRES/ (Documentare - Mariana Zbora-Ciurel; editor: Irina Andreea Cristea)