Ortodoxe
Sf. Mare Mc. Varvara; Sf. Cuv. Ioan Damaschin (Dezlegare la peşte)

Greco-catolice
Sf. m. Varvara; Sf. cuv. Ioan Damaschinul

Romano-catolice
Ss. Ioan Damaschin, pr. înv.; Varvara, fc. m.; Ioan Calabria, pr.;
Fer. Adolf Kolping


Sfânta Mare Muceniţă Varvara este pomenită în calendarul creştin ortodox la 4 decembrie.

Sfânta Varvara a fost fiica unui aristocrat roman, pe nume Dioscor, şi a trăit pe vremea împăratului Maximian Daia (305-311) în cetatea Iliopoli.

Fiind foarte frumoasă, tatăl său i-a zidit un turn în care să locuiască. În palatul său, Sfânta Varvara căuta adeseori spre cer, ziua şi noaptea, şi din zidiri încerca să cunoască pe Ziditor. Odată, privind mult la cer şi fiind cuprinsă de o mare dorinţă ca să ştie cine a făcut acea înălţime şi acea lăţime şi strălucire a cerului, deodată a strălucit în inima ei lumina dumnezeiescului dar şi i-a deschis ochii minţii, pentru cunoştinţa Dumnezeului celui viu, care, cu înţelepciune a zidit cerul şi pământul.

Sfânta Varvara a cunoscut singură pe adevăratul Dumnezeu şi a început să-i dispreţuiască pe zei, închipuirile lor considerându-le drept lucruri făcute de mâini omeneşti.

Când tatăl său a văzut că Sfânta Varvara rămâne credincioasă descoperirii sale, adică a acelui Dumnezeu în Treime închinat, Tatălui, Fiului şi Sfântului Duh, a predat-o autorităţilor romane care dezlănţuiseră prigoana împotriva creştinilor.

După ce a fost chinuită, a fost purtată în batjocura mulţimii prin cetate, găsindu-şi sfârşitul martiric chiar în mâinile tatălui său, care a ucis-o cu sabia. Când mergea spre locul de osândă, Sfânta Mucenică Varvara s-a rugat lui Dumnezeu pentru cei care o vor pomeni-o şi îşi vor aduce aminte de pătimirile sale cele multe şi cumplite, ca ei să nu sufere de boală năpraznică şi moartea neaşteptată să nu-i răpească.

După ce a ucis-o, tatăl ei a fost lovit de trăsnet pe când cobora din munte şi a murit.

Tot astăzi este pomenit şi Sfântul Cuvios Ioan Damaschin.

Sfântul Damaschin a trăit în vremea împăratului Leon Isaurul (717-741) şi a lui Constantin, fiul acestuia. Era din Damasc, din părinţi credincioşi şi de neam bun. A primit o educaţie strălucită împreună cu fratele său Cosma, care fusese înfiat de familia Sfântului Ioan, fiind un copil sărac din Ierusalim.

Au avut amândoi ca profesor un fost rob, răscumpărat de tatăl Sfântului Ioan Damaschin, pe care îl chema tot Cosma. Acest Cosma era monah şi s-a rugat cu lacrimi lui Dumnezeu să îi dea un ucenic, fiu duhovnicesc, căruia să-i împărtăşească toată ştiinţa sa de carte, pe care o agonisise într-o viaţă de studiu.

Şi pentru că Ioan şi Cosma avuseseră parte de un astfel de profesor, au ajuns amândoi să posede o educaţie desăvârşită.

Sfântul Ioan Damaschin s-a retras în Mănăstirea "Sfântul Sava" de lângă Ierusalim. S-a făcut cunoscut prin marea sa înţelepciune, autor fiind de lucrări prin care condamna iconoclasmul (lupta împotriva icoanelor), susţinut de Leon Isaurul.

Pe lângă istoria luptei sale împotriva iconoclaştilor, Sfântul Ioan Damaschin este cunoscut şi ca dogmatist şi imnograf. Este autorul unei scrieri cuprinsă în volumul al IV-lea al "Filocaliei", intitulată "Cuvânt minunat şi de suflet folositor". Lucrarea sa rezumă principalele aspecte ale vieţii ascetice.

A trecut la cele veşnice la Mănăstirea "Sfântul Sava". (sursă: vol. "Vieţile Sfinţilor") AGERPRES/ (Documentare - Mariana Zbora-Ciurel; editor: Irina Andreea Cristea)