Ilie Cleopa, arhimandrit şi duhovnic la Mănăstirea Sihăstria, (din botez Constantin), s-a născut la 10 aprilie 1912, în Suliţa, judeţul Botoşani, într-o familie de ţărani, fiind al cincilea copil din cei zece ai familiei Alexandru şi Ana Ilie.

Dintre cei zece fraţi, cinci au intrat în mănăstire, la fel şi mama, la bătrâneţe. După ce a rămas văduvă, în 1943, mama părintelui Cleopa a fost adusă la mănăstire şi apoi tunsă în monahism la Agapia Veche în anul 1947, sub numele de Agafia. De aici a plecat la Domnul după mai bine de douăzeci de ani, în toamna anului 1968.

Părintele Ilie Cleopa a făcut Şcoala primară de şapte clase în satul natal. A intrat frate în Schitul Sihăstria din 1929 şi a fost călugărit la 2 august 1937, primind numele de Cleopa.

La dorinţa protosinghelului Ioanichie Moroi, monahul Cleopa a fost numit egumen interimar al Schitului Sihăstria, în 1942, deşi a fost nevoie să fie adus de la stână pentru că avea ascultare să se îngrijească, alături de alţi doi fraţi, de turma de oi a mănăstirii. În această ascultare a slujit aproape 13 ani, timp în care şi-a făcut singur un program de studiu intens, împrumutând cărţi din biblioteca Mănăstirii Neamţ, unde ascultare de bibliotecar o avea pe atunci monahul Ioan Iacob, cel care va deveni Sfântul Ioan Iacob Hozevitul.

A fost hirotonit ierodiacon (1944) şi ieromonah (1945) şi numit oficial egumen al Sihăstriei în ianuarie 1945.

În anul 1947, Schitul Sihăstria, numărând peste 60 de vieţuitori, a fost ridicat la rang de mănăstire, iar protosinghelul Cleopa Ilie este făcut arhimandrit, cu aprobarea patriarhului Nicodim.

În 1949, arhimandritul Ilie Cleopa a fost numit stareţ al Mănăstirii Slatina (1949-1953) şi a plecat acolo împreună cu 30 de călugări din obştea Mănăstirii Sihăstria, în urma deciziei patriarhului Justinian (1948-1977).

De trei ori a fost nevoit să se retragă în Munţii Rarăului din cauza opresiunilor comuniste (1948; 1953-1954 şi 1959-1964).

În toamna anului 1964 revine în Mănăstirea Sihăstria, ca duhovnic al întregii obşti, şi povăţuieşte fără întrerupere atât călugări, cât şi mireni, timp de 34 de ani, până la 2 decembrie 1998, când şi-a dat duhul în mâinile lui Hristos.

Părintele Cleopa şi-a împărţit timpul între rugăciune şi misiune, între linişte şi ascultare, între singurătate şi călăuzirea călugărilor şi mirenilor pe calea mântuirii, între nevoinţă pustnicească şi misiune duhovnicească prin predică, scriere de cărţi sfinte, spovedanie, sfătuire şi milostenie, notează arhimandritul Ioanichie Bălan în "Cuvânt înainte" din primul volum al colecţiei "Ne vorbeşte Părintele Cleopa ".

"Părintele Cleopa este şi rămâne un tezaur al spiritualităţii şi Ortodoxiei româneşti. Cu aceeaşi sensibilitate sufletească şi profunzime teologică, pe fond biblic şi patristic, vorbeşte şi filosofilor şi marilor teologi, purtându-i în cele mai profunde taine ale energiilor necreate, precum şi credincioşilor de rând, veniţi ca adevăraţi pelerini din toate colţurile ţării, pe care-i hrăneşte cu cuvântul lui Dumnezeu şi-i adapă din izvorul învăţăturii despre viaţa şi fericirea veşnică", spunea arhimandritul Ioanichie Bălan.

Marele duhovnic Ilie Cleopa a fost însă nu numai un trăitor în Hristos, ci şi un mare apărător al adevărului evanghelic şi ortodox.

Vorbea despre plecarea din această viaţă şi despre trecerea la Dumnezeu cu siguranţă şi cu o mare certitudine.

Unul din cuvintele sale din anii din urmă, adresat părinţilor şi fraţilor din mănăstire, tot acest moment al trecerii îl invoca: "Eu nu mai pot vorbi, că sunt bătrân, sunt obosit. Dar atâta vă rog: oriunde vă duceţi să aveţi moartea înainte ochilor şi 'Doamne Iisuse ...' în minte şi în inimă... Că îndată se trezeşte mintea: 'Măi, mâine mor! Şi cum mor? Doamne fereşte, să nu mă duc în focul veşnic! Doamne fereşte de iad!".

Între lucrările publicate în timpul vieţii se află: "Despre credinţa ortodoxă", Bucureşti, 1981 (reeditată sub titlul "Călăuza în credinţa ortodoxă", 1991); "Predici la praznice împărăteşti şi sfinţi de peste an", Ed. Episcopiei Romanului, 1986; "Predici la Duminicile de peste an", Ed. Episcopiei Romanului. 1990; "Valoarea sufletului", Galaţi, 1991; "Urcuş spre înviere" (predici duhovniceşti), Mănăstirea Neamţ. 1992; "Despre vise şi vedenii", Bucureşti, 1993.

Pe lângă aceste cărţi scrise şi publicate de părintele Cleopa, s-au înregistrat ocazional de credincioşi pe casete o bună parte din sfaturile şi învăţăturile sale duhovniceşti. O parte dintre ele a fost recuperată, fiind publicate parţial în mici volume, pe teme, într-o serie specială intitulată "Ne vorbeşte Părintele Cleopa". (surse: Dicţionarul Teologilor Români, 1996; "Viaţa şi nevoinţele Arhimandritului Cleopa Ilie", Arhim. Ioanichie Bălan, Ed. Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, 1999) AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel; editor: Ruxandra Bratu, editor online: Alexandru Cojocaru)