Badmintonul a fost practicat, încă din Antichitate, sub diferite denumiri: ''battledore'', ''poona'' sau ''jeu-volant''. Originile sale exacte rămân, însă, necunoscute, potrivit paginii oficiale a Federaţiei Române de Badminton, www.badminton.ro.

Cea mai fidelă asemănare cu jocul modern de badminton o are aşa-numitul joc "poona", adus de ofiţerii britanici în jurul anului 1860 din India, în Europa. J.L. Baldwin stabileşte majoritatea regulilor de joc, apoi, în 1870, colonelul H.O. Selby întocmeşte un cod simplificat al acest joc, care a beneficiat în Anglia, în 1872, de organizarea unui sistem competiţional pe domeniul din Badminton, la iniţiativa prinţului Beaufort. De aici, a primit denumirea de badminton, sub care s-a făcut cunoscut în lumea întreagă, potrivit lucrării "Enciclopedia Educaţiei Fizice şi Sportului din România" (vol. I, Bucureşti, 2002).

În România, s-au făcut primele încercări de popularizare a badmintonului abia în vara anului 1958, cu ocazia deschiderii anului sportiv universitar; programul organizat pe Stadionul Republicii din Capitală a cuprins şi o demonstraţie de badminton, dar fără ecoul dorit de organizatori.

După încă zece ani, badmintonul a fost practicat în sală, pe teren marcat, aplicându-se regulamentul internaţional de joc. Astfel, la Timişoara, tânărul atlet Kecskemeti şi prietenii săi (care au practicat varianta distractivă a jocului încă din 1965 la ştrandul oraşului) au fost primiţi, în 1968, în sala de sport a Şcolii Speciale nr. 6 de către profesorul de educaţie fizică şi sport Fr. Redos. Badmintonul intra aşadar în familia jocurilor sportive din România. Acest grup, mărit ca număr de simpatizanţi în decursul anilor, a constituit în anul 1972 secţia de badminton AS "Gloria" Timişoara.

Şi la sfârşitul anilor '60, tineri care ştiau să mânuiască racheta şi "fluturaşul" au fost atraşi de către lectorul universitar de la Institutul Pedagogic Târgu Mureş, Ladislau Grün (catedra de Educaţie Fizică şi Sport) pentru a practica acest sport pe terenul marcat al sălii de sport a institutului şi după reguli de joc internaţionale. Aici şi-a început activitatea în badminton ca student, actualul profesor de educaţie fizică şi sport Demeter Zoltan, care a devenit promotorul acestui sport în judeţul Mureş, iniţiatorul şi organizatorul primelor concursuri de badminton în rândul tinerilor şi copiilor din ţară.

De altfel, primele încercări de organizare a competiţiilor de badminton s-au făcut de către Casa Copiilor din Târgu-Mureş, în decembrie 1975. La concursul dotat cu Cupa "30 Decembrie" au participat elevi din 16 şcoli ale municipiului Târgu-Mureş, notează www.badminton.ro. Şi în alte localităţi s-au format primele centre de activitate de badminton, astfel: în 1976, la Baia Mare, iar în 1977 la Cluj-Napoca şi Bucureşti.

Popularizarea badmintonului, făcută în mare măsură cu ajutorul presei sportive, a avut ca efect înfiinţarea de noi secţii pe lângă asociaţii şi cluburi sportive la Reşiţa, Braşov, Miercurea-Ciuc, Oneşti, Petroşani, Galaţi, Reghin, Bocşa, Iaşi, Sibiu, Oradea, Craiova, Odorheiu-Secuiesc, Sfântu Gheorghe, Suceava etc.

Primul concurs interjudeţean pe ţară a fost organizat la Târgu Mureş în decembrie 1977, purtând denumirea "Cupa Mureşul", la care au participat peste o sută de jucători şi jucătoare din 12 judeţe, iar primii câştigători au fost Erdei Zoltan - Târgu Mureş, la băieţi şi Cziryek Katalin - Târgu Mureş, la fete. Din acel moment, badmintonul s-a răspândit rapid, câştigând noi şi noi adepţi mai ales în rândul tinerilor. Oraşul Reşiţa a organizat, în 1979, "Turneul Campionilor", la care au participat, an de an, primii opt sportivi la probele masculin şi feminin, clasaţi pe primele locuri la întrecerile "Open" pe ţară din anul precedent.

Au urmat primele întâlniri internaţionale, amicale, prin înţelegere cu diferite asociaţii sportive cu secţii de badminton din Ungaria, Bulgaria, Polonia, Cehoslovacia, Iugoslavia şi R.D. Germană. Astfel, în decembrie 1979, s-a organizat prima întâlnire internaţională de badminton în România, în Sala Sporturilor din Târgu Mureş, între echipa locală şi echipa similară din Zsombö (Ungaria); revanşa s-a jucat la Zsombö, în aprilie 1980.

În 23-26 mai 1980, la Reşiţa, a avut loc întâlnirea între echipa din Greifswald (R.D. Germană) şi selecţionata judeţului Caraş-Severin, respectiv o selecţionată română, formată din jucători din Timişoara, Târgu Mureş, Bucureşti şi Reşiţa. În decembrie 1980, la Sfântu Gheorghe, a avut loc o întâlnire de juniori între o echipă română (selecţionata Centrelor din ţară) şi una maghiară. În ţară, la această dată erau 29 de centre de badminton.

De asemenea, în septembrie 1981, o echipă din Timişoara a participat la Turneul Internaţional Werner Seelenbinder la Greifswald (R.D. Germană), iar o echipă din Oneşti a luat parte la competiţia "Cupa Oreahovo", în Bulgaria. Tot în anul 1981 s-a organizat "Cupa Timiş", la Timişoara, cu participare internaţională, fiind prezenţi pe lângă jucătorii invitaţi din ţară şi jucători din Bulgaria, Polonia, R.D. Germană, menţionează lucrarea menţionată mai sus.

La 3 aprilie 1983 a luat fiinţă Comisia Centrală de Badminton a Consiliului Naţional pentru Educaţie Fizică şi Sport (CNEFS), care avea ca obiectiv îndrumarea şi coordonarea activităţii în acest domeniu. Timp de şapte ani, întrecerile de badminton s-au desfăşurat cu regularitate, apariţia a noi centre şi buna colaborare cu Ministerul învăţământului şi organizaţiile de tineret au avut ca finalitate înfiinţarea a 37 de asociaţii sportive cu secţii de badminton şi legitimarea a 550 de jucători (325 de băieţi şi 225 de fete). Selecţia şi pregătirea acestora s-au făcut de către profesorii de educaţie fizică şi sport care au înţeles că practicarea şi răspândirea jocului de badminton în rândul tinerilor şi includerea lui în lecţiile de educaţie fizică este un mijloc important de atragere a tineretului către această disciplină sportivă.
 

Foto: (c) Liviu Şova / AGERPRES FOTO

De-a lungul anilor, au fost elaborate trei lucrări de metodologie, de iniţiere şi pregătire a acestui sport. Prima lucrare de acest gen a apărut în 1974, la editura "Stadion" Bucureşti, cu titlul "Jucaţi badminton", scrisă de prof. Alexandru Lăzărescu, lucrare cu scop de propagare şi iniţiere în regulile acestui joc. În 1983, prof. Zoltan Demeter-Erdei a publicat lucrarea intitulată "Badminton" la editura "Sport-Turism", în care aborda problemele de bază ale jocului de badminton (tehnică, practică, organizare, regulament de joc). O altă lucrare, apărută la editura "Sport-Turism", a fost "Badmintonul, mijloc al educaţiei fizice", scrisă de prof. Vasile Marcu în 1989.

Federaţia Română de Badminton a fost fondată la 29 ianuarie 1990 şi s-a afiliat la cele două foruri internaţionale, Union European Badminton (UEB) şi International Badminton Federation (IBF). Din acest moment, badmintonul a dobândit un caracter oficial, fapt care a determinat apariţia şi organizarea de secţii în mai multe cluburi, asociaţii sportive, cluburi sportive şcolare şi clase speciale de profil. Au apărut profesori de educaţie fizică şi sport având ca a doua specializare badmintonul şi primii antrenori calificaţi prin cursuri de specialitate. FR Badminton organizează anual campionate naţionale pe categorii de vârstă, campionat naţional pe echipe şi turnee "Open".

Pe plan internaţional, sportivii români au participat cu regularitate la Campionatul Balcanic, la care echipa noastră s-a clasat constant pe locul doi, după echipa Bulgariei. Cu rezultate modeste (nu au trecut de turul doi), sportivii români au concurat şi la Campionatul European de seniori. Badmintonul din ţara noastră a fost reprezentat de câte un singur sportiv la Campionatul Mondial de la Birmingham (1992) şi la Olimpiada de la Barcelona, respectiv de Florin Balaban (1992), potrivit www.cosr.ro. AGERPRES/(Documentare - Cristian Anghelache, editor: Irina Andreea Cristea, editor online: Gabriela Badea)

Explicaţie fotografie din deschidere: Meci de badminton desfăşurat în cadrul celei de-a XI-a ediţii a Cupei MAE, eveniment organizat de Ministerul Afacerilor Externe (MAE), la Clubul Diplomatic (2013)