Felix Braun s-a născut la 4 noiembrie 1885, la Viena, unde a studiat istoria literaturii şi a artei şi apoi a devenit redactor-şef foiletonist la Berlin.

Braun a debutat ca poet în anul 1909 cu volumul "Poezii", după care au urmat "Viaţa nouă" (1913) şi "Părul Berenicei" (1919). Între anii 1928-1939 a fost profesor de literatură germană la universităţile din Palermo şi Padova.

Ca dramaturg, a păşit pe urmele anticilor cu "Tantalos" (1917), "Aktaion" (1929), "Moartea lui Eschil" (1946). Tratează teme din istoria Austriei în "Împăratul Carol V" (1953).

Emigrând în Anglia, a predat cursuri de istorie literară şi istoria artelor la universităţile populare din Durham, Liverpool şi Londra. Spiritul conservator, creştin umanitar marchează operele lui Braun, al căror conflict se rezumă la teme generale: viaţă şi moarte, spirit şi spiritualitate, dragoste şi ură. Creaţia în proză, la fel de valoroasă ca şi cea eseistică, este de inspiraţie religioasă: "Faptele lui Hercules" (1921), "Spinul din inimă" (1948).

În 1951, a revenit la Viena ca docent la Seminarul Reinhardt şi la Academia de artă aplicată, an în care a apărut drama "Fiica lui Jair", urmată de volumul "Scrisori din lumea de dincolo" (1952), "Drame alese" în două volume (1955, 1960), romanul "Paradisul iubirii" (1959), "Tovarăşi de epocă" (1963).

Unul dintre ultimii reprezentanţi ai literaţilor vechii Austrii, Felix Braun s-a stins din viaţă la 29 noiembrie 1973.

Importanţa operei scriitorului austriac Felix Braun o dau în special lucrările cu caracter eseistic, care prezintă într-o lumină foarte vie personalitatea poeţilor austrieci, peisajul şi felul de viaţă austriac: "Ţara cu simţ artistic" (1953), la care se adaugă volumul de eseuri "Floarea de gheaţă" (1955), cuprinzând studii asupra lui William Shakespeare, Friedrich von Schiller, Johann Wolfgang Goethe, Adalbert Stifter, Hugo von Hofmannsthal, Rainer Maria Rilke, Thomas Mann, potrivit volumului "Imperiul demonilor - proza austriacă modernă" (vol.II), apărut la Editura pentru literatură, în 1968.

Opera de referinţă a scriitorului este "Agnes Altkirchner" (1927), reeditată sub titlul "Toamna imperiului" (1957). Concepută ca o evocare a prăbuşirii imperiului danubian cuprinzând perioada dintre 1913 şi 1929, lucrarea este un requiem al autorului pentru monarhia pe care a îndrăgit-o atât de mult încât a prezentat-o fără discernământ critic, notează volumul menţionat. AGERPRES/(Documentare - Daniela Dumitrescu, editor: Mariana Zbora-Ciurel, editor online: Irina Giurgiu)