Maria Tănase, una dintre cele mai cunoscute interprete ale cântecului popular românesc, s-a născut la Bucureşti, la 25 septembrie 1913. A terminat cursurile Şcolii primare nr. 11 de la Tabacu şi a luat concursul de admitere la Şcoala secundară de fete Ion Heliade Rădulescu (1924), iar în 1930 s-a angajat casieriţă la unul din "bufetele de 7 lei", deschise chiar în vremea aceea, potrivit volumului "Maria Tănase şi Cântecul Românesc" (autori Petre Gheaţă, Clery Sachelarie, Ed. Muzicală, 1969).

Apare în iunie 1934 în revista "Cărăbuş-Expres" cu pseudonimul Mary Atanasiu, dăruit de Constantin Tănase. În acelaşi an imprimă "Mansarda" (romanţă de Nello Manzatti) la Casa de discuri "Lifa Record", aceasta fiind prima imprimare a artistei.

În continuare a imprimat cântece populare, sub supravegherea etnomuzicologilor Constantin Brăiloiu şi Harry Brauner, la Casa de discuri "Columbia", primele două fiind "Cine iubeşte şi lasă" şi "M-am jurat de mii de ori", acompaniată de taraful "Costică Vraciu" din Gorj.

În 1937 a fost invitată de profesorul Dimitrie Gusti să cânte la restaurantul pavilionului României de la expoziţia din Paris.

Prezenţa Mariei Tănase şi a sculptorului Constantin Brâncuşi la Expoziţia Mondială din Franţa a fost consemnată de scriitorul şi avocatul Petre Pandrea în volumul "Brâncuşi - Amintiri şi exegeze": "Era fatal ca să se întâlnească la expoziţia din Paris din 1938, pe care o serveau sub diriguirea lui D. Gusti, să se împrietenească fulgerător, să se iubească, să se despartă cu invective din partea neichii Costache, care afirma, în finală, obosit, că nu-i mai place cântecul Mariei Tănase, care nu cântă, ci doar boceşte. ('Nu-i o cântăreaţă, bă, ci o bocitoare!') Voia s-o scoată din cadrul şansonetelor naţionale. O numea o Casandră antică, o plângătoare profesionistă, ajunsă bună pentru zaiafeturi de trântori. Locul ei real şi predestinat se află la înmormântări, iar nu la ospeţe. Să încerce a cânta la Opera cea Mare din Paris sau la Opera din Bucureşti".

A cântat (Maria Tănase - n.r.), şi în cadrul expoziţiei de la World Fair, New York, mai 1939 - iunie 1939, cu brio şi succes pentru cheflii străini, relatează Petre Pandrea.

La New York a cântat împreună cu orchestra lui Grigoraş Dinicu şi cu naistul Fănică Luca la Casa românească (unul din pavilioanele României). La Expoziţie au participat George Enescu, prof. Dimitrie Gusti şi Constantin Brâncuşi.

În acelaşi an a debutat la postul de Radio Bucureşti, unde a fost acompaniată de taraful Ion Matache din Argeş, şi a susţinut, în direct, un program de cântece româneşti la emisiunea "Ora satului": "M-am jurat de mii de ori", "Şapte săptămâni din post", "Ce-i mai dulce ca alviţa", "Cine iubeşte şi lasă", "Geaba mă mai duc acasă", "Mărie şi Mărioară", "Ţigăneasc", "Când o fi la moartea mea".

Sursa foto : ARHIVA ISTORICĂ AGERPRES 

Cântă, de asemenea, la încheierea cursurilor de vară ale Universităţii populare de la Vălenii de Munte (Prahova), unde istoricul Nicolae Iorga o supranumeşte "Pasărea măiastră".

În Bucureşti, Maria Tănase se angajează la Teatrul "Alhambra" al lui Nicolae Vlădoianu, unde în septembrie 1938, lansează cu mare succes cântecele "Mi-am pus busuioc în păr" şi "Habar n-ai tu" (ambele având muzica compusă de Ion Vasilescu) în revista Constelaţia Alhambrei. Piesele le-a imprimat apoi la "Columbia".

În noiembrie 1938 a încheiat un contract cu restaurantul "Dory-Parc", devenit, apoi, "Neptun"; a cântat şi pe estradele restaurantelor "Luxandra" şi "Parcul Luther".

La "Luxandra" a venit într-o seară şi tatăl Mariei Tănase, Ion Tănase, ca să o asculte. Întrebat fiind de admiratorii artistei, aflaţi în culise, dacă i-au plăcut cântecele fetei sale, acesta răspunde: "Cântecele! Poi, cântecele ei n-au păreche! Sunt doar cântecele noastre, dar ... Maria nu le zice pe gustul meu, pentru că ... n-are ton! ... Am eu la grădină, la mine, o fată de toată minunea - de la Ohaba - s-o auziţi cum le zice, subţirel şi sprinten, de îngheaţă apele! Maria mea ştie multe cântece şi le ...'joacă' cum nimeni alt, însă ... fără ton!" (volumul "Maria Tănase şi Cântecul Românesc", autori Petre Ghiaţă şi Clery Sachelarie, 1969).

A întreprins un turneu artistic în Turcia, în martie 1941, şi a cântat la teatrul de revistă "Melody Revue" de la Istanbul. A avut un mare succes, interpretând pe lângă cântecele româneşti: "La calul bălan", "Foaie verde lămâiţă", "Am un leu şi vreau să-l beau", "Cu lăutarii după mine", "Târâişul şarpelui" şi cântece vechi turceşti.

Maria Tănase a mai avut turnee în Bulgaria şi Iugoslavia, în 1956, alături de orchestra "Doina Argeşului", respectiv, orchestra "Barbu Lăutaru", dirijată de Ionel Budişteanu şi de Nicu Stănescu.

În ianuarie 1945, Ion Manolescu, director al Teatrului Municipal, o angajează pe Maria Tănase pentru spectacolul "Cadavrul viu", de Lev Tolstoi (piesă în şase acte), unde Maria primeşte rolul Maşei.

Cu prilejul celui de-al IV-lea Festival Mondial al Tineretului şi Studenţilor, desfăşurat la Bucureşti, în 1953, a lansat cântecele "Dragi mi-s cântecele mele" (aranjament revuistic de Henry Mălineanu) şi "Aseară vântul bătea" (cântec popular din Ardeal).

Pentru meritele sale artistice deosebite, primeşte Premiul de Stat (1955) şi i se acordă titlul de Artistă Emerită (1957).

În 1957 a fost distribuită în coproducţia româno-franceză "Ciulinii Bărăganului", turnată după romanul cu acelaşi nume al lui Panait Istrati; interpretează rolul principal Anica, alături de actori precum Clody Berthola, Marcel Anghelescu, Mihai Berechet, Florin Piersic. Cu ani în urmă a cântat în filmul "Se aprind făcliile" (1939), film care nu mai există.

Cu prilejul sărbătoririi a 500 de ani de la atestarea documentară a oraşului Bucureşti, în 1958, a fost turnată cea mai cunoscută peliculă dedicată acestui eveniment, scurt-metrajul "Amintiri din Bucureşti", regizat de Traian Fericeanu. Muzica ce acompaniază imaginile aparţine compozitorilor Temistocle Popa şi Gherase Dendrino; în film, cântăreaţa Maria Tănase interpretează trei piese: "Badea neichii, Bucureşti", "În Târgul Moşilor" şi "Mărioară de la Gorj".

A imprimat la Electrecord, în 1958, patru cântece populare româneşti traduse şi adaptate în franceză de Nicole Sachelarie: "Doina de Dolj", "La malediction d'amour" ("Cine iubeşte şi lasă"), "Danse montagnarde" ("Uhăi, bade"), "Tiens, tiens, tiens et na" ("Iac-aşa").

Piesele au fost editate pe un disc mic Electrecord (EPC 138), iar apoi au fost incluse, împreună cu alte cântece ale artistei cântate în limba română, pe un disc editat în colaborare cu casa franceză "Le Chant du Monde", disc distins în 1965 cu "Grand prix du disque" (marele premiu al discului), decernat de Academia "Charles Cros" din Paris.

La câţiva ani după moartea lui Constantin Brâncuşi (1957), Maria Tănase a prezentat un memoriu la Ministerul Învăţământului şi al Culturii prin care îşi asumă sarcina de iniţia şi a supraveghea tineri solişti în vederea înfiinţării unui ansamblu popular model la Târgu Jiu; astfel a primit postul de folclorist categoria A la Taraful Gorjului.

Visul de retragere la Gorj ca profesoară de folclor muzical nu s-a realizat însă.

"Nu a murit la umbra stejarilor de Gorj şi a monumentelor lui Brâncuşi", spune Petre Pandrea. "Visul ei suav a fost de curcubeu poli-naţional şi pacific. Seminţiile umane au intr-adevăr rădăcini şi climat specific, dar sînt în emulaţie şi în frumuseţi de curcubeu pe cerul Întregii umanităţi", conchide scriitorul (vol. "Brâncuşi - Amintiri şi exegeze", Petre Pandrea, Ed. Meridiane, 1967).

Cu taraful de Târgu Jiu, a început în aprilie 1963 un turneu care era programat până la 25 iunie. Itinerariu cuprindea - pornind din Bucureşti - toate oraşele ţării, iar programul spectacolelor cuprindea în cea mai mare parte folclor oltenesc, unele piese fiind interpretate în primă audiţie.

Două săptămâni mai târziu, la 1 mai 1963, a susţinut însă ultimul său concert, la Hunedoara. Pictorul Constantin Piliuţă, spectator la această ultimă reprezentaţie, povesteşte că deşi era evidentă suferinţa Mariei, aceasta a cântat în ambele părţi ale programului "cu forţă şi vibraţie, dând impresia dezlănţuirii puterilor din urmă" ("Maria Tănase şi cântecul românesc", autori Petre Ghiaţă şi Clery Sachelarie, 1969).

În seara acelei zile s-a întors la Bucureşti. S-a stins din viaţă la Spitalul Fundeni, la 22 iunie 1963.

Trupul neînsufleţit a fost depus în holul Teatrului satiric muzical Savoy. A fost condusă pe ultimul drum în ziua de 25 iunie 1963, de o mulţime de oameni. Mormântul artistei este la Cimitirul Bellu. (surse: "Maria Tănase şi Cântecul Românesc", Petre Gheaţă, Clery Sachelarie, Ed. Muzicală, 1969; "Brâncuşi - Amintiri şi exegeze", Petre Pandrea, Ed. Meridiane, 1967) AGERPRES / (Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, redactor Arhivă foto: Mihaela Tufega, editor: Cerasela Bădiţă, editor online: Alexandru Cojocaru)