Ziua medicinei militare este celebrată anual la 21 august.

Domnitorul Alexandru Ioan Cuza (1859-1866) a semnat Înaltul Decret Domnesc nr. 4629/21 august 1862 prin care a luat ființă Corpul Ofițerilor Sanitari ai Armatei și Direcția Generală a Serviciului Sanitar Român, acesta fiind momentul constituirii structurii specializate pentru asigurarea sănătății efectivelor militare, potrivit https://directiamedicala.mapn.ro.

Înaintea atestării din 1862, s-au pus treptat bazele pentru constituirea medicinei militare moderne, iar principalele repere istorice au fost: 13 septembrie 1831 - înființarea unui lazaret, în baza regulamentului ''miliției'' Principatului Țării Românești, structură care va deveni, ulterior, Spitalul Militar Central; 1851 - constituirea, la solicitarea comandantului spitalului, a primului serviciu permanent de gardă, în vederea asigurării asistenței medicale în regim de urgență; 1853 - încredințarea, de către domnul Țării Românești Barbu Știrbei, a conducerii spitalului doctorului de origine franceză Carol Davila. Doctorul Davila a elaborat primul regulament modern de funcționare a Spitalului Militar, structurat pe asigurarea a două funcții organice, respectiv, asistența medicală chirurgicală și cea de medicină internă. Deopotrivă, prin efortul său, a fost concretizat conceptul de infrastructură materială și de suport logistic, prin dotarea serviciului medical pentru perioada de pace, dar în special pentru război, potrivit unui comunicat al MApN (21 august 2017).

Încă din anul 1830, atât activitatea Serviciului Sanitar Militar, cât și cea a Serviciului Sanitar Civil erau coordonate de Comitetul Doftoricesc, conform volumului ''Calendarul Tradițiilor Militare'' (2010).

În 1857, au fost puse bazele învățământului medical din țara noastră, prin înființarea, de către dr. Carol Davila, în colaborare cu Nicolae Kretzulescu, a Școlii naționale de medicină și farmacie, potrivit www.umfcd.ro. În 1857, Carol Davila era inspector general al Serviciului Sanitar Militar, iar în Războiul pentru Independență (1877-1878) a condus serviciul militar al armatei. Începând cu anul 1860, Serviciul Sanitar Militar s-a subordonat numai autorității militare.

''Legea pentru organizarea Serviciului Sanitar al Armatei'' (promulgarea Înaltului Decret nr. 1125/15 aprilie 1882), elaborarea ''Instrucțiunilor pentru funcționarea ambulanțelor'' și a ''Deciziei relative la serviciul ambulanțelor în armată'' au asigurat cadrul normativ de funcționare a serviciului sanitar militar, condus de o direcție specializată din cadrul Ministerului de Război, conform arhiva.gov.ro.

Personalul sanitar al Armatei Române s-a implicat în momentele foarte importante ale istoriei militare a poporului român: Războiul de Independență (1877-1918), Războiul de reîntregire națională (1916-1918), cel de-Al Doilea Război Mondial, dar și recent, prin participarea cu spitale militare de campanie în cadrul forțelor de menținere a păcii din diferite teatre de operațiuni din lume.

În 1900, a avut loc înființarea Societății Științifice a Corpului Sanitar Militar Român și Revista Sanitară Militară, iar în iulie 1921 a avut loc primul Congres de Medicină și Farmacie Militare la Bruxelles, la care România a participat cu un raport asupra organizării Serviciului Militar și a legăturii sale cu Crucea Roșie, potrivit site-ului directiamedicala.mapn.ro.

În 1945, s-a constituit Direcția Superioară Sanitară - Farmaceutică. După alte reorganizări, în 1990 a luat ființă Inspectoratul General Medical, în 1993 - Direcția Medicală, în 1999 - Direcția Asistență Medicală, iar din 2004 - Direcția Medicală, potrivit lucrării ''Calendarul Tradițiilor Militare'' (2010).

Direcția medicală este ''structura centrală de specialitate a Ministerului Apărării Naționale care are ca principale domenii de activitate elaborarea politicilor și a reglementărilor privind asistența medicală, asistența sanitar-veterinară și inspecția sanitară și sanitar-veterinară de stat, planificarea, programarea, standardizarea și interoperabilitatea în domeniul medical, asistența farmaceutică și logistică medicală, statistica și informatica medicală precum și expertiza medico-militară'', potrivit www.directiamedicala.mapn.ro.

În memoria medicilor, sanitarilor și a surorilor voluntare care au salvat vieți pe fronturile Primului Război Mondial, a fost ridicat în București, în 1932, Monumentul Eroilor Sanitari, realizat de sculptorul italian Raffaello Romanelli, indică www.cotroceni1900.ro. Monumentul este amplasat în Piața Operei, în vecinătatea Operei Naționale și a Facultății de Medicină, și este înscris în Lista monumentelor istorice. AGERPRES/(Documentare - Liviu Tatu, editor: Mariana Zbora-Ciurel, editor online: Andreea Preda)

* Explicaţie foto din deschidere: Depuneri de coroane de flori la Monumentul Eroilor Sanitari din Bucureşti, în cadrul manifestărilor dedicate aniversării a 154 de ani de la infiinţarea Corpului ofiţerilor sanitari ai Armatei.