Format în spiritul Şcolii Ardelene, cu studii ştiinţifice şi filosofice solide la Viena, el a venit în Muntenia, ca un nou ''descălecător'', şi a înfiinţat în 1818, şcoala românească de la Sfântul Sava. A murit la 44 de ani, dar a înfăptuit o operă culturală de o importanţă decisivă pentru modernizarea învăţământului românesc.

Cărturarul şi pedagogul Gheorghe Lazăr s-a născut la 5 iunie 1779 sau 9 ianuarie 1782, potrivit lucrării ''Dicţionarul General al Literaturii Române'' (Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2005), la Avrig, judeţul Sibiu.

Al şaselea copil al ţăranilor Maria şi Gheorghe Lăzăroaie, Gheorghe Eustratie a învăţat la Şcoala Normală din localitatea natală, cu Ioan Barac. Apoi, a urmat Liceul Piarist din Cluj (1798-1805), excepţie făcând anul 1802, când a trecut la Liceul Catolic din Sibiu. A făcut cursuri de drept, în 1805, timp de două trimestre, la Cluj. Anul următor, cu o bursă obţinută prin episcopul ortodox Nicolae Huţovici, a devenit student la Viena. Aici a audiat cursuri de teologie, filosofie, drept, pedagogie, literatură, matematică, inginerie, ştiinţe militare, medicină, care i-au asigurat o pregătire enciclopedică, în spirit iluminist.

S-a întors acasă în 1811, iar în anul următor a fost hirotonisit arhidiacon şi a obţinut un post la Seminarul Episcopiei Ortodoxe din Sibiu. A fost destituit din profesorat la sfârşitul anului 1815, în urma unui conflict pe care l-a avut cu episcopul Vasile Moga, un adept al învăţământului în limba slavonă, care a împiedicat activitatea culturală a lui Lazăr, interzicându-i tipărirea manualelor în limba română, potrivit https://cnlazar.ro. A fost pus sub supravegherea autorităţilor poliţieneşti.

În 1816, a trecut munţii şi s-a stabilit la Bucureşti, unde şi-a câştigat existenţa mai întâi ca profesor particular. Aici, şi-a dedicat întreaga activitate întemeierii şi dezvoltării învăţământului naţional. În februarie 1818, a pledat în Divan pentru avantajul predării cunoştinţelor superioare (filosofie, matematică) în limba română.

La 24 martie 1818, domnitorul Ioan Gh. Caragea (1812-1818) a aprobat anaforaua Eforiei, care a consfinţit deschiderea în august a primei şcoli superioare româneşti, în localul de la ''Sf. Sava''. La început, elevii săi erau băieţi de mici meseriaşi, târgoveţi şi dascăli, pentru că fii de boieri frecventau în continuare şcoala grecească. Noua instituţie a devenit, în scurt timp, principalul focar de consolidare şi difuzare a culturii româneşti. Din prima generaţie de elevi au făcut parte, printre alţii, Petrache Poenaru, Daniel Tomescu, Teodor Paladi, Simion Marcovici şi alţii, notează acelaşi site amintit mai sus.

Foto: (c) SORIN LUPSA / AGERPRES FOTO - Statuia lui Gheorghe Lazăr (marmură, 1886) - realizată de scuptorul Ion Georgescu, amplasată în Piaţa Universităţii

Într-o ''Înştiinţare. De toată cinstea vrednică tinerime'' (1818), Gheorghe Lazăr a expus un program de studii în patru trepte, cea superioară incluzând dreptul şi filosofia, iar teologia studiindu-se separat. A dat prioritate unor discipline ca limba română, matematica, istoria naţională, introdusă pentru dată ca obiect de studiu, fiind realizat, astfel, un program de învăţământ complet şi realist, care răspundea cerinţelor societăţii (aici s-au format primii ingineri hotarnici).

Gheorghe Lazăr a predat matematica şi filosofia atât elevilor cât şi în cadrul unor prelegeri publice, când făcea educaţie culturală şi patriotică. A fost frecvent ajutat de Eufrosin Poteca, L. Erdeli, Petrache Poenaru şi, din 1819, de fostul său elev, Ion Heliade-Rădulescu. Sentimentele sale patriotice l-au apropiat de mişcarea revoluţionară de la 1821 şi de Tudor Vladimirescu, pe care l-a cunoscut prin episcopul Ilarion al Argeşului.

S-a întors bolnav în satul natal, Avrig, unde s-a stins din viaţă la 17 septembrie 1823. A fost înmormântat în curtea bisericii ortodoxe din Avrig, în imediata vecinătate a casei natale, potrivit https://cnlazar.ro.

Principala operă a lui Gheorghe Lazăr o constituie faptele sale culturale şi activitatea sa pedagogică, cu mare rol în renaşterea naţională a epocii moderne. Şcoala de la ''Sf. Sava'' a dat roade în plan naţional prin pregătirea generaţiei paşoptiste. Ideile din discursuri, înştiinţări, apeluri, ş.a. îmbină teologismul cu raţionalismul. A fost influenţat de filosofia lui Chr. Wolff, dar şi de opera iluminiştilor francezi, de morala lui Fr. S. Karpe, care susţinea doctrina dreptului raţional sau natural, iar ideile pedagogice se revendică de la filantropism, prin J.H. Campe, urmaşul lui Johann Basedow. Totodată, a fost unul dintre primii adepţi de la noi ai filosofiei lui Immanuel Kant, după care a redactat cursuri de filosofie, logică şi metafizică, pierdute însă.

Ideile lui s-au reflectat cel mai bine în discursuri, precum ''Cuvânt al lui G. Lazăr, la înscăunarea mitropolitului Dionisie'' (1819) sau în cel dedicat domnitorului Grigore Dimitrie Ghica la 30 iulie 1822.

Printre lucrările teologice şi moral-educative traduse de Gheorghe Lazăr din germană în perioada vieneză, astăzi pierdute, s-au aflat ''Învăţătura ortodoxă a arhiepiscopului Platon Levşin din Tver'', lucrarea lui J.H.Campe ''Învăţături morale ale lui Gottlieb Ehrenweich pentru băieţi'', precum şi povestiri populare şi romantice.

Gheorghe Lazăr a mai realizat la Viena şi la Sibiu, în 1815, o serie de manuale didactice - ''Compendiu de geografia Transilvaniei'' şi ''Gramatica româno-germană''. În 1822, a pregătit la Bucureşti, cursuri de matematică după Chr. Wolff şi după manuale germane, interesante pentru fixarea unei terminologii de specialitate incipiente.

Personalitate complexă, Gheorghe Lazăr şi-a împlinit vocaţia de ctitor al învăţământului românesc modern, fiind totodată autor de manuale didactice, inginer, orator, moralist şi scriitor. Din perspectiva acţiunilor sale, el se înscrie printre întemeietorii culturii române moderne.

Începând cu anul 2007, anual, la data de 5 iunie, ziua naşterii marelui pedagog Gheorghe Lazăr, se sărbătoreşte Ziua învăţătorului. AGERPRES (Documentare - Irina Andreea Cristea; editor: Horia Plugaru, editor online: Adrian Dădârlat)