Politica Consiliului Europei privind relaţiile cu alte organizaţii sau instituţii internaţionale, ori state nemembre, este ghidată de deciziile luate de statele membre. Declaraţia şi Planul de Acţiune adoptate la Summitul de la Varşovia al organizaţiei din 16-17 mai 2005 au confirmat rolul Consiliului Europei pe scena europeană prin definirea obiectivelor sale principale.

În cadrul Secretariatului Consiliului Europei, Directoratul pentru Relaţii Externe are responsabilitatea pentru cooperare cu alte organizaţii internaţionale şi cu state nemembre şi este totodată principalul punct de contact pentru partenerii externi ai Consiliului Europei. Mandatul Directoratului pentru Relaţii Externe este de a asista şi de a consilia Secretarul General şi organismele statutare ale organizaţiei.

Relaţia dintre Consiliul Europei şi Organizaţia pentru Cooperare şi Securitate în Europa se bazează pe valorile comune ale democraţiei, ale drepturilor omului şi ale statului de drept şi pe angajamentul acestor organizaţii pentru consolidarea reciprocă a acţiunii, ţinând cont de diferenţele în ce priveşte calitatea de membru şi metodele de lucru, indică www.coe.int.

Numeroase forme de consultare, de legătură şi de cooperare, dezvoltate în anii '90, au fost fixate în Catalogul Comun al Modalităţilor de Cooperare realizat de Secretariatele celor două organizaţii în anul 2000. Catalogul urmărea "garantarea memoriei instituţionale şi asigurarea faptului că bunele practici existente nu au fost uitate sau pierdute".

Declaraţia Comună semnată de preşedintele Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei şi de preşedintele în exerciţiu al OSCE în marja Summitului de la Varşovia din 16-17 mai 2005 şi Declaraţia de Cooperare dintre OSCE şi Consiliul Europei sunt astăzi, încă, reglementări politice importante pentru relaţiile dintre cele două organizaţii.

Aceste măsuri sunt de obicei revizuite şi adaptate la starea şi necesităţile cooperării dintre cele două organizaţii. Există trei forme principale de cooperare: 1) contactele politice la nivel înalt; 2) activităţi comune desfăşurate în cadrul Grupului de Coordonare; 3) cooperarea în teren.

Consiliul Europei are birouri de legătură în Viena şi Varşovia cu scopul obţinerii unei sinergii sporite şi pentru facilitarea cooperării cu OSCE.

Relaţiile dintre Consiliul Europei şi Organizaţia Naţiunilor Unite au debutat cu mai mult de şase decenii în urmă şi au un dinamism specific. Acestea s-au diversificat de-a lungul timpului. Principalele domenii de cooperare între Consiliul Europei şi Naţiunile Unite sunt drepturile omului, problemele umanitare şi ale refugiaţilor, cooperarea juridică, politicile sociale, cultura şi educaţia.

Cooperarea oficială între Consiliul Europei şi Naţiunile Unite a debutat prin acordul din 15 decembrie 1951, semnat între Secretariatul Consiliului Europei şi cel al Naţiunilor Unite. Acest document a fost actualizat la 19 noiembrie 1971 printr-un nou Acord între Consiliul Europei şi Secretariatul Naţiunilor Unite privind cooperarea. În virtutea acestui acord, sunt organizate contacte periodice la nivel înalt, reuniuni tripartite la nivel înalt ONU/Consiliul Europei/OSCE, reuniuni ale experţilor, participări reciproce la reuniuni şi la conferinţe ale Naţiunilor Unite şi ale Consiliului Europei.

La 17 octombrie 1989, Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a adoptat o rezoluţie prin care acordă Consiliului Europei statutul de observator la reuniunile sale. Participarea la sesiunile Adunării Generale în calitate de observator a devenit o practică regulată a Consiliului Europei. În octombrie 2000, decembrie 2001 şi decembrie 2002, Adunarea Generală a ONU a ţinut mai multe dezbateri privind cooperarea între cele două instituţii finalizate prin adoptarea rezoluţiilor 55/3, 56/43 şi 57/156.

La fiecare doi ani începând cu 2004, Adunarea Generală a Naţiunilor Unite adoptă o rezoluţie privind cooperarea între Naţiunile Unite şi Consiliul Europei. Aceste rezoluţii indică în fapt cooperarea solidă dintre cele două organizaţii în domenii precum protecţia drepturilor omului, lupta împotriva rasismului, combaterea discriminării, combaterea xenofobiei şi a intoleranţei, lupta împotriva terorismului, împotriva crimei organizate transnaţionale, a criminalităţii cibernetice, a corupţiei şi a spălării banilor, protecţia minorităţilor, prevenirea torturii, combaterea traficului de fiinţe umane şi a violenţei împotriva femeilor, protecţia şi promovarea drepturilor copiilor, dialogul intercultural, societatea informaţională, indică www.coe.int.

De asemenea, există delegaţii permanente ale Consiliului Europei pe lângă sediile Naţiunilor Unite din Geneva şi Viena, ceea ce contribuie la întărirea cooperării şi la realizarea unei mai mari sinergii între Organizaţia Naţiunilor Unite şi Consiliul Europei. AGERPRES/(Documentare - Liviu Tatu, editor: Doina Lecea, editor online: Gabriela Badea)