Adrian Ordean, unul dintre cei mai apreciaţi chitarişti din rockul românesc, a început să studieze muzica din copilărie. Mai întâi vioara şi pianul, apoi chitara. Pentru vioară şi pian a avut profesori, dar la chitară a învăţat să cânte singur.

Prima chitară a fost autohtonă - Meteor - şi a primit-o de la părinţi când avea 17 ani, după ce vreme de câteva săptămâni, zilnic, în drumul său spre casă o admira în magazin.

"Locuiam în zona Podului Minciunilor din Sibiu, casa mea era în apropiere de capătul scărilor de acolo. Treceam zilnic pe acolo, în zonă era Casa de cultură a UTC, iar în apropiere era un magazin ferometal, unde exista un raion cu de-ale muzicii. Chitara - era un Meteor - trona agăţată de un perete şi mi-am dorit-o ca pe nu ştiu ce. Cu un efort financiar destul de mare pentru părinţii mei, fiindcă nu aveau resurse să-mi facă toate plăcerile în fiecare clipă, s-au hotărât să-mi cumpere această chitară. A fost prima mea chitară personală. Am învăţat să cânt singur, dar am avut şi nişte mici probleme. Eu, ştiind muzică, îmi construiam acordurile teoretic, aşa cum le-aş fi pus pe un portativ sau la pian, dar nu era acelaşi lucru la chitară, pe vremea aia aveam nişte poziţii foarte ciudate cu degetele, îndoite rău de tot, dar muzica se fură - te uiţi la unul-altul şi furi de acolo. Am văzut şi eu cum prind chitariştii, dar am rămas acum cu nişte greşeli de prindere a unor acorduri, le prind altfel decât cum ar trebui", mărturisea Adrian Ordean într-un interviu pentru AGERPRES, în 2016.

A făcut parte din multe trupe rock - Vocal Jazz Quartet, Stereo, Riff, Roşu şi Negru, Compact, Schimbul 3, PACT by Leo Iorga & Adi Ordean, Compact B - pentru care a compus multe piese, care au devenit hituri.
 

Foto: (c) SILVIU MATEI / AGERPRES FOTO

Există o piesă compusă de el, în vremea când cânta la Roşu şi Negru, la care vocea era a lui Adrian Ordean - celebra ''Pseudofabulă''. Deşi are 30 de ani vechime, piesa e foarte cunoscută şi acum, până şi copiii îi ştiu versurile. Melodia are la bază un text scris de Traian Furnea, care a fost adaptat din cauza cenzurii dinainte de 1989, în sensul că au fost schimbate titlul şi un cuvânt dintr-un vers, adică în loc de "Într-o nu ştiu care ţară" piesa are versul "Într-o nu ştiu care vară", explică Adrian Ordean în cartea "După ani şi ani...Povestiri din spatele scenei", apărută în 2017, la Asociaţia Domy Music Star din Sibiu.
 

În repetate rânduri, Ordean a spus că trupa Compact rămâne "cea mai veselă trupă" din care a făcut parte. Aici a creat muzica pentru trei albume, în care toate piesele au devenit hituri. De multe ori, pentru a compune şi a repeta, plecau într-un soi de cantonament.
 

Foto: (c) MIHAI ŢĂPLIGĂ / AGERPRES FOTO

"După albumul 'Cine eşti tu, oare?' am avut o perioadă lungă de turnee, n-am prea avut timp pentru creaţie, ai nevoie de timp să faci ceva, ne-am trezit după doi ani că nu mai aveam piese noi. Aşa că am rezervat o vilă la marginea Snagovului, chiar lângă apă, era iarnă, era zăpadă mare, frig, ne-am dus acolo cu alimente, am stat zece zile. Teo Peter era bucătar, Leo Iorga era tot bucătar, fiecare făcea ce voia, aveam un living mare cu un şemineu frumos, tăiam lemne, ne încălzeam, acolo aveam sculele şi acolo am repetat. Acolo am compus piesele de pe albumul 'Mă voi întoarce'. Dar marea surpriză a fost cu primul disc. A apărut imediat după Revoluţie, la Migas Real Compact. Ţin minte că a venit tirul la studio încărcat cu discurile de la fabrică, le-am scos, le-am depozitat în magazie, după care ne-am pus întrebarea: 'Ce facem cu astea?' Am încercat pe toate căile să ducem discurile în magazine. În magazinele din reţeaua Electrecord nu aveam voie, şi atunci am vorbit cu toţi prietenii şi am reuşit să plasăm discul la tot felul de magazine, chiar şi la Alimentara sau la magazine cu lenjerie - discul apărea într-o vitrină cu chiloţi şi şosete. Dar s-a vândut foarte bine chiar şi aşa, a fost scos în 20.000 de exemplare şi s-a vândut", îşi amintea Adrian Ordean în interviu.

După atâtea întâmplări de trupă, care mai de care mai năstruşnice, s-a hotărât să scrie o carte în care să le povestească. Aşa s-a născut volumul "După ani şi ani...Povestiri din spatele scenei", un fel de "jurnal" al turneelor, al concertelor din lunga carieră a artistului.

Piesa "Trenul pierdut" e inspirată dintr-o întâmplare reală, trăită de Adi Ordean în perioada în care cânta la Compact. După o săptămână petrecută în compania unei fete la mare, în Venus, Adrian Ordean şi-a luat rămas bun de la ea, pentru că fata se întorcea la Bucureşti, pleca spre gară. Între timp, o altă fată, din Iaşi, îl suna să-l anunţe că vine la mare. Una pleca, alta sosea. Dar imediat după ce a ajuns ieşeanca, s-a întors şi bucureşteanca înapoi pentru că... pierduse trenul. Situaţie stânjenitoare pentru Adi, care trebuia să se "împartă" între două fete, dar benefică pentru trupa Compact, pentru că aşa a fost compus "Trenul pierdut".
 

Adrian Ordean crede că "rockul nu va muri niciodată, spre deosebire de hiturile în heavy rotation, care pier lunar on-air". Motivul? "Rockerii cântă din plăcere, nu să-şi etaleze ţoalele, dar banii pentru trupele care cântă rock sunt mult mai puţini decât pentru cei care cântă comerţ", spune el în cartea lansată în 2017.

Tot în acest volum Ordean împărtăşeşte cititorilor felul în care vede viaţa: "Cred că viaţa este o poveste muzicală care începe cu cântecul de leagăn al mamei şi se termină în sunat de fanfară". AGERPRES/(Documentare - Marina Bădulescu, editor: Irina Andreea Cristea, editor online: Gabriela Badea)