Film artistic alb-negru românesc, "Reconstituirea" este o dramă regizată de Lucian Pintilie în anul 1968, după un scenariu al lui Horia Pătraşcu, care prezintă un fapt real petrecut în anii '50 pe malul râului Timiş.

Pelicula a fost aleasă drept "Cel mai bun film românesc din toate timpurile" în clasamentul realizat în 2008 de către 40 de critici de film din Asociaţia Criticilor Români de Film, potrivit http://aarc.ro.

La scurt timp de la lansare, la 5 ianuarie 1970, la Bucureşti, filmul a fost interzis de regimul comunist din România după ce a rulat puţin timp în cinematografele de periferie şi s-a dovedit un succes. A fost redifuzat abia în 1990.

Produs de Filmstudio Bucureşti, "Reconstituirea" îi are în rolurile principale pe Vladimir Găitan, George Constantin, George Mihăiţă, Emil Botta, Ernest Maftei, Ileana Popovici şi Ştefan Moisescu. Sunet: Andrei Papp; montaj - Eugenia Naghi; imagine - Sergiu Huzum; costume - Tomina; decoruri - Aureliu Ionescu.

Povestea reconstituirii unui banal incident, o bătaie între doi tineri, întreprinsă de Miliţie, se transformă într-o crimă.

Potrivit Sinopsis-ului prezentat pe http://aarc.ro, doi tineri, Ripu şi Vuică, muncitori şi elevi la cursul seral dintr-un oraş de provincie, se îmbată cumplit într-o sâmbătă seară, se bat, dărâmă o baracă şi sparg capul responsabilului bufetului "Pescăruş". Ajuns la Miliţie, cazul lor devine subiectul unui film educativ. O reconstituire. Nuvela lui Horia Pătraşcu se desfăşoară în atmosfera sufocantă a unei duminici de vară.

Câteva zile mai târziu, anchetatorii, alături de o echipă de filmare, îi iau pe sus pe făptaşi, Ripu (Vladimir Găitan) şi Vuică (George Mihăiţă). Conform www.tvr.ro, dacă s-ar fi judecat cazul, tinerii ar fi riscat doi-trei ani de închisoare. Procurorul preferă o altă pedeapsă: vinovaţii vor reconstitui evenimentele, într-un film educativ, pentru ca publicul să tragă învăţăturile necesare. Prin acte de o crasă stupiditate miliţienească, adevărate scene de comedie neagră, sub ochii investigatorilor se produce o tragedie.

"Reconstituirea are trei poveşti. Una este cea reală, care s-a petrecut în Caransebeş, în perioada în care eu eram activist la o Casă de cultură raională. Exista localul 'Pescăruş', pe malul Timişului, în acest loc superb care este Caransebeşul meu natal. Acolo, câţiva absolvenţi de liceu, de la seral, au făcut un chef, s-au luat la bătaie, au dărâmat nişte barăci. Era o nenorocire, se apropia ziua de 23 August, era prin '61-'62, autorităţile au intrat în panică, le strica festinul. I-a umflat poliţia, i-a băgat în puşcărie, erau vreo 12 oameni. Ni s-a propus nouă, Casei de cultură şi unui cineast amator din Oţelu Roşu să facem un film educativ, să-i aducă pe toţi aceşti 12 oameni în faţa poporului, să vadă ce au făcut la beţie. La reconstituirea reală, filmată, prima reconstituire, am avut un şoc îngrozitor. Erau copii, erau nişte copii. Îi obliga poliţia să facă aşa cum au făcut atunci. Dar acolo era plajă, un ştrand, erau puştioaice îmbrăcate în costume de baie, unii aveau legături între puştioacele alea, şi ăştia îi obligau să facă ce au făcut atunci, la beţie, ceea ce era absurd. Pe mine m-a înfiorat. Au trecut nişte ani, am intrat la facultate la cinematografie, mi-am adus aminte, am avut subiectul şi-a ieşit proza, care este a doua reconstituire. (...) După câteva luni, mă scoate din examenul de stat Lucian Pintilie, dădeam examen cu Mihnea Gheorghiu. Prima reacţie a mea a fost: domnule Pintilie, nu vă supăraţi, a vrut să facă şi domnul Ciulei, eu vreau să ştiu: moare sau nu moare Vuică în final? Asta a fost şi a urmat filmul, care s-a turnat la Sinaia. Deci, a ieşit filmul. Asta e a doua poveste a Reconstituirii. A avut loc un fel de premieră, ciudată, două luni de zile a înnebunit operatorul de la cinematograful 'Luceafărul' din Bucureşti, numai acolo a rulat. Eu mă bucuram, se spărgeau geamurile la cozi, poliţie etc. Mă întâlnesc cu Pintilie, care pleca la Timişoara, la o aşa-zisă premieră, fără afiş, fără nimic..., mi-a spus el. După aia am văzut mecanismul în ţară. A rulat în câte un mare oraş, primele două zile până auzea lumea, după care se scotea de pe afiş. Deci, a fost, practic, interzis. Asta este a treia poveste", a povestit prozatorul şi scenaristul Horia Pătraşcu într-un interviu publicat în 2008. AGERPRES/(Documentare - Cristian Anghelache, editor: Doina Lecea, editor online : Alexandru Cojocaru)