Comedia Avarul, scrisă de Moliere (Jean-Baptiste Poquelin) a fost reprezentată la 9 septembrie 1668 pe scena de la Palais-Royal, potrivit https://istoriiregasite.wordpress.com.

"Avarul" este o comedie extrem de socială a marelui scriitor clasic francez, prin care se pătrunde în interiorul unei familii burgheze din a doua jumătate a veacului al XVII-lea, căruia îi aflam moravurile şi vicisitudinile. Figura centrală, care le domină pe toate, este, evident, cea a lui Harpagon, personaj complex, stăpânit de o zgârcenie nemaipomenită şi de un egoism pe cât de odios, pe atât de ridicol. În jurul său, evoluează cele două perechi de îndrăgostiţi - Élise şi Valere, Marianne şi Cléante - destul de convenţionali prin atitudine şi limbaj. Mult mai pitoreşti, mai reliefaţi sunt La Fleche, valetul lui Cléante, şi mai cu seamă jupânul Jacques, bucătarul şi vizitiul avarului. Acţiunea se petrece la Paris.

În "Avarul", Moliere păstrează ideea centrală din "Aulularia" lui Plaut: un zgârcit care îşi ascunde comoara, obsedat de pierderea ei.

Cei doi copii ai lui Harpagon s-au îndrăgostit: Cléante îi mărturiseşte surorii sale, Élise, marea iubire pentru Marianne, fiica unei văduve destul de strâmtorate din apropiere. Élise, la rândul ei, este îndrăgostită de Valere, fiu rătăcit al unei familii bogate, care chiar îşi caută părinţii atunci când a întâlnit-o. De dragul său şi-a ascuns identitatea şi s-a tocmit slujitor al tatălui ei. Pentru a căpăta încrederea suspiciosului avar, îi laudă fără încetare bunul simţ şi cumpătarea, aprobându-i iniţiativele cele mai absurde. Deşi amândurora dragostea le este confirmată, Élise şi Cléante nu sunt tocmai fericiţi, căci ştiu că zgârcenia tatălui său nu le va permite niciodată să se căsătorească după pofta inimii.

Norocul pare însă să-i surâdă lui Cléante: Harpagon îl cheamă să-i ceară părerea chiar în privinţa Mariannei, vrând să ştie dacă fiul său o găseşte potrivită pentru o soţie. Fireşte că tânărul îi face portretul cel mai încurajator, totuşi Harpagon întrebase pentru sine, căci s-a decis să-şi ia o soţie tânără şi cuminte. "Fără să fie prea egoist", fiului său îi rezervase deja o văduvă bogată, în vreme ce Élise se va căsători cu bătrânul Anselme, care nici nu cere zestre.

Cléante trebuie să o ia înaintea tatălui său, dar nu are niciun ban. Cămătarul la care apelase printr-un mijlocitor pentru a se împrumuta se dovedise a fi chiar Harpagon. Cel care găseşte soluţia este La Fleche, valetul lui Cléante, care-i fură bătrânului caseta cu bani îngropată în grădină.

Înnebunit, Harpagon îşi ameninţă servitorii şi îl cheamă pe procuror. Jupân Jacques (bucătar şi vizitiu) care nu-l poate suferi pe Valere, aruncă vina asupra acestuia. Luat din scurt asupra "crimei" sale, Valere crede că este vorba de dragostea ascunsă pentru Élise şi încearcă să-şi ceară iertare în faţa lui Harpagon, a procurorului şi a lui Anselme, sosit şi el întâmplător. În felul acesta iese la iveală nu doar adevărata vină a lui Valere, dar şi identitatea sa. Lovitură de teatru: atât acesta, cât şi frumoasa Marianne sunt copiii domnului Anselme, pe numele său adevărat don Thomas d'Alburcy, a cărui familie se risipise pe vremuri într-un naufragiu din care fiecare se socotise unic supravieţuitor.

Căsătoria celor două perechi nu mai este în pericol, căci Anselme, generos, a acceptat toate condiţiile lui Harpagon: suportarea tuturor cheltuielilor, lipsa oricărei zestre pentru Élise şi Cleante, iar, în plus, haine noi de nuntă pentru părintele lor, care şi-a recuperat şi iubita casetă.

Piesă în proză, "Avarul" nu s-a bucurat de un mare succes în faţa publicului din 1668, obişnuit cu comediile în versuri. În creaţia lui Moliere, "Avarul" se numără, însă, printre piesele cele mai reprezentate (peste 2.000 de spectacole din 1680).

O interpretare de excepţie după piesa "Avarul" a avut-o, potrivit www.cinemagia.ro, celebrul actor francez de comedie Louis de Funes, în 1980, în filmul cu acelaşi nume - "L'avare". Regia a fost semnată de Jean Girault şi de Louis de Funes, iar în rolurile principale au mai jucat: Michel Galabru, Claude Gensac, Bernard Ménez, David Michael Frank, Herve Bellon şi Guy Grosso. AGERPRES/(Documentare - Cristian Anghelache, editor: Marina Bădulescu, editor online : Alexandru Cojocaru)