* Actorul Gheorghe Dinică, interpretul rolului Stănică Raţiu din filmul ''Felix şi Otilia''

Filmul ''Felix şi Otilia'', regizat de Iulian Mihu după un scenariu de Ioan Grigorescu, inspirat de romanul ''Enigma Otiliei'' scris de George Călinescu, a avut premiera în anul 1972.

Drama prezintă povestea tânărului Felix Sima (interpretat de Radu Boruzescu), care după moartea tatălui său vine la Bucureşti pentru a studia la Facultatea de Medicină, el locuind în perioada studiilor la unchiul său Costache Giurgiuveanu (interpretat de Herman Chadower), care-i devenise tutore. În casa lui Giurgiuveanu Felix îşi cunoaşte rudele, nişte persoane meschine, care aşteaptă cu nerăbdare moartea unchiului Costache pentru a-i moşteni averea.

Singura persoană care îl face pe Felix să suporte mai uşor şederea în această casă este Otilia Mărculescu (interpretată de Julieta Szonyi), fiica vitregă a lui Costache, o tânără frumoasă de care Felix se îndrăgosteşte şi cu care doreşte să se căsătorească. Misterioasă, delicată, Otilia îl place pe Felix, dar nu îndeajuns pentru a se căsători cu el. Ea este într-o relaţie ciudată cu moşierul Leonida Pascalopol (interpretat de Sergiu Nicolaescu), ceea ce îl face gelos pe Felix.

Costache Giurgiuveanu este un bătrân avar, iar averea lui este în atenţia surorii Aglae Tulea (interpretată de Clody Bertola) şi a copiilor acesteia - Olimpia (interpretată de Gina Patrichi), Aurica (interpretată de Elena Dacian) şi Titi (interpretat de Ovidiu Schumacher). Cei trei copii ai Aglaei sunt nerealizaţi atât în plan social,cât şi sentimental: Olimpia este căsătorită cu un "avocat fără procese", Stănică Raţiu (interpretat de Gheorghe Dinică), Aurica este o fată bătrână care visează să se mărite cu orice bărbat care-i iese în cale, iar Titi este un tip şters, cu aşa-zise înclinaţii artistice.
 

Foto: (c) MIRCEA HUDEK / AGERPRES FOTO

Costache vrea să construiască o casă pentru Otilia, dar suferă un atac de apoplexie. Aglae şi familia ei, sperând că bătrânul va muri, pune stăpânire pe casă. Dar Costache îşi revine în urma atacului şi începe să vândă din proprietăţi.

Otilia pleacă o perioadă cu Pascalopol la Paris, timp în care Felix începe o relaţie cu o femeie uşoară, Georgeta (interpretată de Violeta Andrei). Când Otilia revine de la Paris, Felix îi mărturiseşte că o iubeşte şi o cere în căsătorie. Otilia îl refuză, motivând că tânărul student şi-ar distruge astfel cariera promiţătoare. Cei doi sunt invitaţi în vacanţă la moşia lui Pascalopol, iar Felix, gelos pe acesta, pleacă la Bucureşti.

Când Costache are al doilea atac de apoplexie, Stănică Raţiu îi fură banii, fapt ce provoacă moartea bătrânului. Aglae se face stăpână pe casă şi pe bunurile fratelui ei. Otilia pleacă la Paris cu Pascalopol, căsătorindu-se acolo. Filmul se încheie cu o secvenţă din timpul Primului Război Mondial, în care medicul militar Felix Sima îl întâlneşte pe ofiţerul Pascalopol, care fusese grav rănit pe front. Acesta din urmă îi înmânează o fotografie a Otiliei, dar Felix nu o recunoaşte în poză pe fata de care fusese îndrăgostit cândva. Pascalopol moare înainte ca Felix să afle ce se întâmplă cu Otilia.

Filmările pentru pelicula "Felix şi Otilia" au avut loc la Bucureşti, Mogoşoaia şi Sinaia. Din distribuţia filmului mai fac parte actorii Jean Lorin Florescu, Eliza Petrăchescu, Aristide Teica, Florin Scărlătescu, Arpad Kemeny, Şerban Sturdza, potrivit site-ului cinemagia.ro.

Filmul a fost distins de ACIN cu Premiul pentru regie (Iulian Mihu), Premiul pentru scenariu (Ioan Grigorescu), Premiul pentru imagine (Alexandru Întorsureanu şi Gheorghe Fischer), Premiul pentru scenografie (Radu Boruzescu şi Liviu Popa), Premiul pentru montaj (Lucia Anton), pentru anul 1972. De asemenea, a primit Placheta (ex-aequo) "Premio de selezione" la Festivalul Internaţional de Film la Veneţia (1972) şi Premiul de Excelenţă pentru sistemul Graphis color la concursul UNIATEC de la Salerno (1974).

***

Regizorul Iulian Mihu s-a născut la 3 noiembrie 1926, la Bucureşti. Primele două filme semnate de Iulian Mihu au fost scurtmetraje: "La mere" (1953) - regizat împreună cu colegul său Manole Marcus şi "Jocurile copilăriei" (1955). Primul lungmetraj, "Viaţa nu iartă" (1957), este ecranizarea unui roman scris de Alexandru Sahia.

Din filmografia regizorului mai fac parte peliculele "Poveste sentimentală" (1961), "Procesul alb" (1965), "Alexandra şi infernul" (1975), "Nu filmăm să ne amuzăm" (1975), "Marele singuratic" (1976), "Femeia la volan" (1979), "Lumina palidă a durerii" (1981), "Comoara" (1982), "Surorile" (1984), "Anotimpul iubirii" (1986), "Băiatul cu o singură bretea" (1991), "Dublu extaz" (1998). Iulian Mihu a murit la 20 iunie 1999, la Bucureşti. AGERPRES/(Documentare - Marina Bădulescu, editor: Ruxandra Bratu, editor online: Gabriela Badea)