La 20 august 2018, se împlinesc 50 de ani de la invazia forţelor armate ale unor state ale Pactului de la Varşovia în Cehoslovacia, evenimente cunoscute drept Primăvara de la Praga. A fost una dintre cele mai tensionate perioade din interiorul blocului socialist în timpul războiului rece.

La începutul anilor '60 ai secolului trecut, Republica Socialistă Cehoslovacă a trecut printr-o perioadă de criză economică, care a dus la înlocuirea lui Antonín Novotný de la conducerea Partidului Comunist din Cehoslovacia. Rămas fără susţinere în cadrul CC al PCC, Novotny a demisionat la 4 ianuarie 1968 din funcţia de secretar al partidului şi de preşedinte al republicii. Locul său a fost luat la 5 ianuarie 1968 de Alexander Dubcek, care avea sprijinul comuniştilor reformişti, conform portalului https://history.state.gov.

În aprilie 1968, Alexander Dubcek a lansat un program de liberalizări şi reforme care includeau, printre altele, o libertate sporită a presei şi posibilitatea unei guvernări multipartinice. Deşi programul prevedea că reformele trebuiau să aibă loc sub conducerea Partidului Comunist Cehoslovac, presiunile populare au condus la implementarea imediată a unora dintre reforme. Au apărut astfel o serie de acţiuni considerate radicale pentru acea perioadă: în presă au apărut declaraţii antisovietice; Social Democraţii au început formarea unui partid separat; au fost create noi cluburi politice independente, potrivit https://history.state.gov. Membrii conservatori ai Partidului Comunist Cehoslovac au cerut măsuri represive imediate, însă liderul Alexander Dubcek a preferat o conducere moderată a partidului.

Numirea lui Alexander Dubcek în fruntea Partidului Comunist Cehoslovac şi pachetul de reforme anunţat de acesta au trezit îngrijorare unor lideri ai statelor membre ale Pactului de la Varşovia. Ca urmare, în întâlnirea de la Drezda, din 23 martie 1968, a liderilor celor cinci ai Pactului (Bulgaria, Republica Democrată Germană, Polonia, Ungaria şi Uniunea Sovietică), la care a luat parte şi o delegaţie cehoslovacă, a fost luată în discuţie chestiunea reformelor cehoslovace şi relatările apărute în mass-media cehoslovacă la adresa Pactului de la Varşovia şi la adresa Uniunii Sovietice. Expunerea chestiunii cehoslovace în cadrul acestei întâlniri a stârnit reacţii diferite din partea celor prezenţi la discuţii. Liderul comuniştilor polonezi Wladyslaw Gomulka cerea expres adoptarea unor măsuri imediate, potrivit volumului ''Primăvara de la Praga 1968'' (Jaromir Navratil, Central European Press, Budapest, 1998).

La 10 aprilie 1968, Comitetul Central al Partidului Comunist Cehoslovac a adoptat Programul de Acţiune constând într-un pachet de reforme politice şi economice care au reprezentat eforturile conducerii centrale de la Praga de a păstra ordinea socialistă însă prin introducerea unor elemente importante de democraţie liberală.

În perioada 4-5 mai 1968 au avut loc, la Moscova, discuţiile bilaterale sovieto-cehoslovace la cererea lui Leonid Brejnev privind situaţia din Cehoslovacia, prilej cu care liderul sovietic aduce în discuţie zvonurile privind apariţia la Praga a ''unui nou model de socialism care nu a mai existat până acum.''

Biroul Politic al Comitetului Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice trimite, la 27 mai 1968, Memorandumul nr. 14194 către partidele comuniste prietene susţinut şi de alte materiale documentare care trec în revistă situaţia din Cehoslovacia. Memorandumul face referire la intenţiile Uniunii Sovietice de a organiza o acţiune colectivă a statelor socialiste care să intervină în Cehoslovacia.

La Varşovia, în 14-15 iulie 1968, fără participarea liderilor cehoslovaci, s-a desfăşurat reuniunea liderilor partidelor comuniste din Bulgaria, Republica Democrată Germană, Polonia, Ungaria şi Uniunea Sovietică, punctul central al discuţiilor fiind situaţia din Cehoslovacia. Leonid Brejnev a trecut în revistă cronologic momentele desfăşurate în Cehoslovacia pe care le considera ca fiind o deteriorare a situaţiei şi a spus ''că trebuie făcut tot ceea ce este necesar pentru a ajuta un partid prieten să înfrângă planurile contrarevoluţiei.'' În cadrul reuniunii se hotărăşte redactarea unei declaraţii comune care să fie trimisă prin curier diplomatic la Praga şi înmânată de ambasadorul sovietic direct lui Dubcek. În formularea de la începutul documentului în care părţile implicate în discuţii sunt enumerate, Leonid Brejnev cere să nu se facă referire la Pactul de la Varşovia pentru că România nu a fost reprezentată la discuţii.

Ultima întâlnire bilaterală sovieto-cehoslovacă pentru dezamorsarea situaţiei s-a desfăşurat la 29 iulie 1968, la Cierna nad Tisou. Discuţiile au reprezentat în fapt o nouă evaluare a situaţiei din Cehoslovacia de către liderii sovietici. Leonid Brejnev şi Andrey Kosygin au transmis, cu acest prilej, mesajul de a nu ceda graniţa spaţiului socialist statelor occidentale, aceasta fiind de fapt cea mai mare temere a sovieticilor. În schimb, liderii cehoslovaci transmit loialitatea faţă de Pactul de la Varşovia şi promit să oprească apariţiile în presă ale criticilor aduse sistemului socialist, drept pentru care sovieticii sunt de acord să îşi retragă trupele în afara teritoriului cehoslovac, care erau staţionate de la exerciţiile militare desfăşurate la sfârşitul lunii iunie a aceluiaşi an.

La 3 august 1968, la Bratislava, s-a desfăşurat conferinţa reprezentanţilor partidelor comuniste din Bulgaria, Cehoslovacia, Republica Democrată Germană, Polonia, Ungaria şi Uniunea Sovietică. Declaraţia de la Bratislava a fost publicată la 4 august 1968, în ziarul Pravda, şi declara război total ''forţelor anti-socialiste''. Trupele sovietice au rămas concentrate la graniţele statului cehoslovac. Sovieticii au cerut conducerii Partidului Comunist Cehoslovac să ia măsuri urgente şi drastice în privinţa jurnaliştilor cehoslovaci şi a ''elementelor anti-socialiste''.

Biroul Politic al Comitetului Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice a transmis, la 13 august 1968, un mesaj prin ambasadorul sovietic Stepan Cervonenko, care i l-a transmis lui Alexander Dubcek. Telegrama conţinea cererea expresă de a pune capăt imediat reformelor iniţiate, de a trece sub controlul Comitetului Central al PCC şi al guvernului presa scrisă, radioul şi televiziunea.

La 16 august 1968, Leonid Brejnev îi trimite o scrisoare lui Alexander Dubcek în care îşi exprimă supărarea pentru nepunerea în practică a măsurilor pe care i le-a comunicat atât telefonic cât şi prin telegrame, făcând referire la angajamentul asumat de liderul de la Praga la întâlnirea bilaterală de la Čierna nad Tisou.

În perioada 15-17 august 1968, la Moscova, se desfăşoară şedinţa Biroului Politic al Comitetului Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, în cadrul căruia este aprobat Protocolul nr. 95 care anunţa intervenţia militară împotriva Cehoslovaciei.

La data de 19 august 1968, Biroul Politic al Comitetului Central al PCUS transmitea în teritoriu decizia de intervenţie militară în Cehoslovacia, în noaptea de 20 spre 21 august 1968, a unor contingente ale forţelor armate ale Bulgariei, Republicii Democrate Germane, Ungariei, Poloniei şi Uniunii Sovietice, provocând una dintre cele mai tensionate crize din interiorul blocului socialist în timpul războiului rece. În urma intervenţiei armate, 108 cehoslovaci au murit şi circa 500 au fost răniţi, indică portalul https://www.rferl.org.

Statele Alianţei Nord-Atlantice s-au reunit în cadrul unei reuniuni de urgenţă şi au evaluat situaţia hotărând să nu intervină în această criză. Preşedintele american Lyndon B. Johnson a anulat summitul pe care trebuia să îl susţină alături de preşedintele sovietic Leonid Brejnev. Alexander Dubcek şi alţi lideri cehoslovaci au fost reţinuţi şi trimişi la Moscova pentru a fi chestionaţi pe marginea reformelor. Chiar dacă avea să se întoarcă la Praga, Dubcek a mai rămas în fruntea Partidului Comunist Cehoslovac până în aprilie 1969 când a fost înlocuit de Gustav Husak. Câteva zeci de mii de cehoslovaci au emigrat în vestul Europei ca urmare a intervenţiei armate. AGERPRES/(Documentare - Liviu Tatu, editor: Mariana Zbora-Ciurel, editor online: Adrian Dădârlat)

Explicație foto: Miting de protest desfășurat în București împotriva invadării Cehoslovaciei de trupele a cinci state participante la Tratatul de la Varșovia (URSS, Polonia, RDG, Ungaria și Bulgaria)