Celebrul teatru de operă La Scala din Milano, una dintre cele mai apreciate scene ale lumii, şi-a deschis porţile la 3 august 1778, cu spectacolul ''L'Europa riconosciuta'', a lui Antonio Salieri, pe un libret de Mattia Verazi, notează site-ul oficial al instituţiei, http://www.teatroallascala.org/.

Înfiinţat sub auspiciile împărătesei Austriei, Maria Tereza, cu scopul de a înlocui Teatrul Ducal, distrus într-un incendiu care a avut loc la 26 februarie 1776 şi care găzduise până atunci opera din Milano, La Scala a păstrat numele locului unde a fost reconstruit, respectiv pe terenul unde se afla biserica Santa Maria alla Scala.

Proiectat de către celebrul arhitect neoclasic Giuseppe Piermarini, teatrul La Scala din Milano era, la vremea aceea, una dintre minunile epocii, tehnologia scenică putând prezenta efecte speciale deosebite, precum uragane, cutremure şi bătălii, potrivit site-ului www.theguardian.com.

Odată cu apariţia operelor lui Rossini pe scena teatrului, în 1812, La Scala a devenit principalul centru de promovare a operelor italiene. De asemenea, o contribuţie foarte importantă în acest sens au avut-o şi coregrafii Salvatore Vigano şi Carlo Blasis, care au lărgit sfera artistică, incluzând şi baletul. Perioada care a urmat a fost marcată de spectacole excepţionale ale unor mari nume care au rămas în istorie, precum Gaetano Donizetti, Vincenzo Bellini, Giuseppe Verdi, al cărui nume a fost strâns legat de această scenă de-a lungul secolului al XIX-lea.

Odată cu preluarea conducerii artistice a teatrului de către Arturo Toscanini, la sfârşitul anilor 1800, a avut loc o reorganizare importantă a teatrului. Toscanini, unul dintre cei mai mari dirijori ai tuturor timpurilor, a introdus tradiţia reinterpretării marilor spectacole şi a adus pe scena teatrului La Scala operele lui Richard Wagner. De asemenea, Toscanini a extins repertoriul orchestral pentru a include şi muzica simfonică, se arată pe site-ul oficial al instituţiei.

În 1948, după cel de-al Doilea Război Mondial, au evoluat pe scena teatrului nume mari ale artei spectacolului muzical, printre care Maria Callas, Renata Tebaldi, Giuseppe Di Stefano, Mario Del Monaco şi au fost puse în scenă spectacole de balet care au scris istoria operei. Tot aici a debutat, în 1948, maestrul Guido Cantelli, cel ce avea să devină unul dintre cei mai apreciaţi dirijori ai perioadei postbelice.

În 1986, dirijorul Riccardo Muti a fost numit director muzical, iar din 1989 până în 1998, a reintrodus în repertoriu cele mai îndrăgite spectacole (''Rigoletto'', ''La Traviata'', ''Macbeth'') şi multe altele.

Încă din 1990, administraţia Teatrului La Scala cerea administraţiei Primăriei oraşului Milano să intervină asupra clădirii pentru lucrări de renovare. În martie 2001, a fost aprobat proiectul arhitecţilor Mario Botta şi Elisabetta Fabbri, care prevedea restaurarea, potrivit site-urilor www.teatroallascala.org şi www.exibart.com. La 7 decembrie 2001, spectacolul Otello a încheiat Anul Verdi şi, pentru moment, s-au încheiat şi spectacolele susţinute în această clădire, iar în ianuarie 2002 au început ample lucrări de renovare.

Aceasta era cea de-a doua etapă de reconsolidare a teatrului din existenţa sa, după reconstrucţia realizată de arhitectul Luigi Lorenzo Secchi, ca urmare a raidului aerian din anul 1943, notează site-ul oficial al Muzeului La Scala, www.museoscala.org.

Amplul proiect de restaurare, desfăşurat între anii 2002-2004, a vizat conservarea şi valorificarea bunului arhitectonic printr-o serie de lucrări de specialitate, de curăţare şi de consolidare a zonelor degradate, în scopul opririi procesului de degradare.

La 19 ianuarie 2002, s-a deschis noul Teatru Arcimboldi, construit în fosta zonă industrială Pirelli-Bicocca, cu spectacolul ''La Traviata'', care urma să asigure timp de doi ani afişul operelor puse în scenă la La Scala. În acelaşi an, la 23 mai, s-a deschis Muzeul teatrului, la Palatul Busca.

După o lungă perioadă de consolidare şi de reconstrucţie, La Scala şi-a redeschis porţile pentru muzică şi pentru public la 7 decembrie 2004, cu opera lui Antonio Salieri, ''Europa Riconosciuta'', care inaugurase instituţia în 1778, dar de data aceasta sub bagheta dirijorală a maestrului Riccardo Muti, director muzical al instituţiei. De asemenea, Muzeul a revenit în aceeaşi clădire. În urma restaurării, Teatrul La Scala a revenit în avangarda tehnologică. În primăvara anului 2005, Riccardo Muti încheie colaborarea cu La Scala, după ce 19 ani fusese director muzical al acestuia.

Stagiunea 2005-2006 a fost dedicată celei de-a 250-a aniversări de la naşterea lui Mozart, iar stagiunea 2006-2007 a marcat, pe de o parte, revenirea, pe 7 decembrie, a operei ''Aida'' a lui Verdi, iar pe de altă parte deschiderea manifestărilor prilejuite de comemorarea a 50 de ani de la moartea lui Arturo Toscanini. Stagiunea 2007-2008 s-a deschis tot pe 7 decembrie, cu opera ''Tristan şi Isolda'', sub bagheta dirijorului Daniel Barenboim, marcând începutul unei strânse colaborări cu maestrul de origine israeliano-argentinian.

Pe scena Teatrului La Scala s-au afirmat, de-al lungul timpului, cei mai buni artişti lirici ai lumii, printre care se numără şi o serie de artişti români de mare valoare, precum soprana Maria Cebotari (în perioada celui de-al Doilea Război Mondial), basul Emil Marinescu (după 1950) şi, mai recent, sopranele Angela Gheorghiu, Virginia Zeani, Nelly Miricioiu, Eugenia Moldoveanu, Irina Iordăchescu, Anita Hartig, Valentina Naforniţă, Letiţia Nicoleta Viţelaru, tenorul Ştefan Pop, basul Adrian Sâmpetrean, dirijorul român Ion Marin şi mulţi alţii. AGERPRES/(Documentare-Andreea Onogea; editor: Ruxandra Bratu, editor online: Daniela Juncu)

Sursa foto: www.teatroallascala.org