A doua eclipsă de Lună a anului este totală şi se produce în noaptea de vineri spre sâmbătă, respectiv 27/28 iulie 2018, fiind vizibilă de pe teritoriul ţării noastre, mai puţin începutul când Luna, încă, nu a răsărit, potrivit www.astro-urseanu.ro.

Catalogată ca având durata cea mai mare a totalităţii (103 minute) unei eclipse din secolul al XXI-lea, ea poate fi observată din Europa, din Africa, din Asia, din Australia, din sudul Americii de Nord, din America de Sud, din Oceanul Pacific, din Oceanul Atlantic, din Oceanul Indian şi din Antarctica. Este a doua eclipsă totală din acest an şi a treia dintr-o serie de eclipse totale care se produc între 2017 şi 2019. În total, fenomenul astronomic durează 374 de minute

Eclipsa totală de Lună începe la ora 20 şi 14 minute pe 27 iulie, când partea din stânga jos a discului selenar începe să se roşească. Pentru Bucureşti, Luna răsare la ora 20 şi 37 minute. Cea mai spectaculoasă parte a eclipsei, intarea în umbră şi traversarea este vizibilă de pe tot teritoriul României. Intrarea în umbră începe la ora 21 şi 24 minute. Culoarea Lunii se va schimba în regiunile acoperite de umbră. De la ora 22 şi 29 minute toată luna va căpăta nuanţe de la portocaliu la cărămiziu, acesta fiind şi momentul în care începe totalitatea ei.

Foto: (c) Cristian Nistor / AGERPRES FOTO

Maximul eclipsei, când Luna se află cel mai aproape de centrul umbrei, se atinge la ora 23 şi 22 minute. Atunci Luna nu se va afla foarte sus pe cer, la 20 de grade înălţime deasupra orizontului, înspre sud-est. Fenomenul astronomic durează şase ore şi 16 minute, iar satelitul natural al Pământului se va afla în umbra planetei noastre timp de trei ore şi 56 de minute. Pe tot parcursul eclipsei, planeta Marte se va afla chiar sub Lună, fiind vizibilă ca un astru punctiform foarte strălucitor. În timpul eclipsei pot fi observate alte trei planete: Venus (până în ora 22), Jupiter (până la miezul nopţii) şi Saturn (toată noaptea). Eclipsa se încheie pe 28 iulie la 02 h 29 m, cu ieşirea Lunii din penumbra Pământului, potrivit Observatorului Astronomic "Amiral Vasile Urseanu" din Bucureşti.

Următoarele două eclipse de Lună, care se vor produce în 2019, vor fi vizibile din România, respectiv eclipsa totală de Lună de pe 21 ianuarie şi eclipsa parţială de lună de pe 17 iulie

O eclipsă de Lună se produce întotdeauna la faza de Lună Plină (LP), deci când Soarele este în opoziţie cu Luna. Lunaţiile - Luna Nouă sau Luna Plină - se produc la fiecare 2 săptămâni, eclipse în schimb sunt de regulă patru pe an, două de soare (anul acesta se produc trei, eveniment astronomic mai puţin obişnuit) şi două de lună, potrivit www.timeanddate.com.

Pământul are întotdeauna o umbră în spaţiu creată de lumina Soarelui, care are o parte centrală mai întunecată şi o parte externă mai puţin întunecată, numită ''penumbră''. În timpul unei eclipse de Lună, Luna intră în umbra Pământului încetul cu încetul. La un moment dat, Luna poate dispărea aproape de tot, fiind vizibilă doar ca un disc de culoare roşie închisă. Acesta este o ''eclipsă totală de Lună''. Dacă Luna nu intră în întregime în umbra Pământului, ci trece pe deasupra sau pe sub centrul umbrei, este posibil ca discul Lunii să nu fie acoperit în totalitate, ci doar ''muşcat'' foarte tare. Aceasta se numeste ''eclipsă parţială de Lună''. Dacă Luna trece doar prin partea externă a umbrei, prin penumbră, avem o ''eclipsă de Lună prin penumbră''.

Eclipsele de Lună, mai puţin spectaculoase, se produc atunci când Luna intră în ''umbra'' Pământului. Spre deosebire de cele de soare, pot fi văzute din orice punct de pe glob, cu condiţia ca în locul respectiv să fie noapte şi cer senin. Dincolo de spectaculozitatea acestor fenomene, eclipsele de Lună furnizează specialiştilor date extrem de importante privind atmosfera Pământului, gradul de poluare a acesteia, efectele radiaţiei solare asupra atmosferei şi altele, Luna comportându-se ca un ecran pe care putem ''citi'' particularităţile atmosferei Pământului. Eclipsele de Lună sunt folosite şi pentru măsurarea vitezei de răcire a scoarţei lunare, în intervalul în care aceasta este lipsită de căldura Soarelui.

Cea mai veche eclipsă de Lună consemnată a avut loc în anul 3450 î.Hr. În vechile culturi, când avea loc o eclipsă, oamenii spuneau că soarele sau luna au fost înghiţite de balaur sau de dragon. În credinţa populară românească, oamenii spuneau că cei doi aştri erau mâncaţi de vârcolaci. AGERPRES/(Documentare - Daniela Dumitrescu, editor: Ruxandra Bratu, editor online: Daniela Juncu)