Ortodoxe
Sf. Sfinţit Mc. Ermolae; Sf. Mc. Paraschevi din Roma; Sf. Cuv. Ioanichie cel Nou de la Muscel

Greco-catolice
Sf. m. Ermolau, Ermip şi Ermocrat; Sf. m. Paraschiva

Romano-catolice
Ss. Ioachim şi Ana; Bartolomea Capitano, călug.


Sfântul Sfinţit Mucenic Ermolae este pomenit în calendarul creştin ortodox în 26 iulie.

Sfântul Ermolae făcea parte din clerul bisericii Nicomidiei. Împreună cu Sfinţii Mucenici Ermip şi Ermocrat, a scăpat viu în urma persecuţiilor împotriva creştinilor din acest oraş.

În ajunul Crăciunului anului 304, biserica din Nicomidia a fost incendiată de prigonitori, în timpul slujbei, iar creştinii găsiţi în cetate au fost ucişi, atunci au suferit martiriu 20.000 de oameni, sfinţi mucenici pomeniţi la 28 decembrie.

Din această încercare a scăpat cu viaţă preotul Ermolae, care a continuat să predice Evanghelia până când a fost prins de autorităţi şi omorât.

Biserica a suferit cele mai grele lovituri în timpul persecuţiilor declanşate în timpul împăratului roman Diocleţian (284-305), care a instituit tetrarhia ca sistem de guvernare (imperiul era condus de doi auguşti cărora li se subordonau doi cezari).

Împotriva creştinilor au fost date în aceea perioadă patru edicte de persecuţie, trei în 303 şi al patrulea în 304, care decretau dărâmarea locaşurilor de cult creştine, interzicerea adunărilor, arderea cărţilor sfinte şi a arhivelor creştine, pedepsirea aspră a clericilor şi creştinilor care nu apostaziau de la credinţă în Hristos. Ultimul, cel din 304, era cel mai aspru, dispunând un război total împotriva creştinismului.

Astăzi este pomenit şi Sfântul Cuvios Ioanichie cel Nou de la Muscel.

Sfântul Ioanichie a intrat din tinereţe în obştea monahală a schitului Cetăţuia-Negru-Vodă şi s-a retras ca pustnic într-un loc numit Valea Chiliilor. Timp de 30 de ani, la începutul secolului al XVII-lea, s-a nevoit într-o peşteră săpată într-un perete abrupt al muntelui.

Se spune că uneori ucenicul său îi aducea la peşteră pâine şi apă, pe care le cobora până la gura peşterii cu o frânghie. Din timp în timp, egumenul schitului îi trimitea, pe aceeaşi cale, Sfintele Taine.

Pentru multa sa nevoinţă şi rugăciune, Dumnezeu l-a învrednicit să-şi cunoască timpul mutării la Domnul, timp pe care l-a săpat în piatra de deasupra mormântului, "Ioanichie Schimonah, 1638".

Moaştele sfântului au rămas neatinse până în 1944, când egumenul schitului Cetăţuia, ieromonahul Pimen, s-a coborât cu o frânghie în peşteră şi a descoperit pe un pat de piatră osemintele întregi, galbene şi bine mirositoare ale sihastrului din Valea Chiliilor.

Din 1990, odoarele sfinte au fost păstrate în biserica rupestră a Mănăstirii Cetăţuia. În 20 ianuarie 2013, sfintele moaşte au fost mutate la Mănăstirea "Negru Vodă" din Câmpulung Muscel.

În şedinţa de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din zilele de 18-19 iunie 2009 s-a aprobat canonizarea Cuviosului Ioanichie cel Nou de la Muscel (Argeş), cu ziua de prăznuire la 26 iulie. (surse: vol. "Vieţile Sfinţilor"; "Monahismul ortodox românesc", vol. II, 2016) AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Horia Plugaru)