"Visul din pavilionul roşu" (Hong lou meng) este unul din cele patru mari romane clasice ale literaturii chineze.

Capodopera, cunoscută şi sub numele de "Istoria unei pietre nestemate", a fost scrisă de Cao Xueqin (circa 1715 - circa 1763) pe la mijlocul secolului al XVIII-lea, prima ediţie fiind publicată în 1791.

Este o lucrare parţial auto-biografică, urmărind, în special, măririle şi decăderile familiei autorului şi, prin extensie, ale întregii Dinastii Qing, ultima dinastie feudală din istoria Chinei. "Visul din pavilionul roşu" atrage nu doar prin intrigile şi dinamica dintre personaje, excepţional individualizate, ci şi prin observaţiile detaliate despre modul de viaţă şi structura socială din China secolului al XVIII-lea.

"Personajele din cuprinsul [romanului] - de la odrasle din neamul imperial, aristocraţi şi mandarini, până la fete şi copii de casă, călugări budişti şi daoişti, negustori şi plugari - acoperă aproape toate păturile sociale de atunci. Acţiunile descrise se referă la diferite ritualuri şi ceremonii închinate celor mai importante momente ale vieţii umane, fel şi fel de meserii, inclusiv construcţii, cultivarea florilor şi plantarea arborilor, tratarea bolnavilor, citirea în stele, spectacole populare, înfăţişând veridic toate aspectele vieţii sociale din dinastia Qing", potrivit http://www.chinaembassy.org.ro.

Monumentala operă cuprinde 120 de capitole, se întinde pe parcursul a 1.300 de pagini, prezintă în jur de 30 de personaje principale şi peste 600 de personaje secundare. Ultimele 40 de capitole au fost scrise de cărturarul Gao E (circa 1738 - circa 1815), deşi acesta afirma că doar le-a recuperat şi adăugat. AGERPRES/(Documentare - Horia Plugaru, editor: Liviu Tatu)