''Scufundarea Lusitaniei'' (''The Sinking of the Lusitania'') este unul dintre primele filme animate care abordează alt gen, decât cel al comediei. Evenimentul scufundării vasului Lusitania a transformat filmul într-un documentar, o dramatizare animată a acestei întâmplări petrecută în timpul celui de-al Doilea război Mondial.

Lansat, la 20 iulie 1918, în SUA, acesta este un scurtmetraj animat de 12 minute, a cărui regie şi scenariu, semnate de caricaturistul american Winsor McCay, prezintă scufundarea pachebotul englez RMS Lusitania în 1915, potrivit www.imdb.com. Având în vedere timpul de desfăşurare, 12 minute, a fost găsită ca cea mai lungă lucrare de animaţie în momentul lansării. Filmul este considerat cel mai vechi documentar animat care a supravieţuit trecerii timpului.
 

"Scufundarea Lusitaniei" a fost primul film făcut de McCay, pe cont propriu folosind tehnologia cea mai eficientă la vremea respectivă. McCay şi asistenţii săi au avut nevoie de douăzeci şi două de luni pentru a face filmul. Au fost necesare 25.000 de desene pentru finalizarea acestuia. Filmul a fost înregistrat pentru drepturi de autor la 19 iulie 1918 şi a fost lansat de Jewel Productions.

În 2017, filmul a fost selectat pentru conservare în "United States National Film Registry" de către a "Library of Congress" din Statele Unite ca fiind "important din punct de vedere cultural, istoric sau estetic".

Winsor McCay, un caricaturist de ziare şi un pionier al animaţiei, a realizat anterior, succesele în animaţie: "Little Nemo" (1911), "How a Mosquito Operates" (1912) şi "Gertie the Dinosaur" (1914), desenându-le pe hârtie de orez. McCay a realizat cel puţin şapte filme de animaţie, a impus noi standarde în desenarea personajelor şi crearea unei mişcări mai fluide şi mai realiste; a dat, de asemenea, o viaţă proprie creaturilor animate personalizate. După 1921, când Hearst a aflat că McCay şi-a dedicat mai mult timp pentru animaţie decât pentru ilustraţiile ziarelor sale, i-a cerut lui McCay să renunţe la animaţie.

Pachebotul RMS Lusitania a deţinut pentru scurt timp recordul pentru cea mai mare navă de pasageri, după finalizarea sa în 1906. McCay impresionat de măreţia acesteia a inclus-o în episodul, din 28 septembrie 1907, al benzi desenate "Dream of the Rarebit Fiend" şi , apoi, a apărut din nou în episodul, din 10 noiembrie 1908, al "A Pilgrim's Progress by Mister Bunion", potrivit ilgrims-progress.richmond.edu.

În mai 1915, "Ogarul mărilor", cum mai era numită nava Lusitania, pleacă din Statele Unite, urmând să ajungă la Liverpool, având la bord aproximativ 2.000 de pasageri. La şase zile după ce a plecat din New York, pe 7 mai 1915, ea este lovită de o torpilă trimisă de submarinul german U-20, suferind mari daune. Chiar în timpul derulării acţiunilor de evacuare s-a declanşat o a doua explozie a cărei origine nu este cunoscută nici astăzi. Vasul s-a scufundat în 18 minute în Nordul Oceanului Atlantic, în apropierea coastei Irlandei, potrivit tvtropes.org. S-au înregistrat 1.198 de morţi (128 fiind americani) şi 761 de supravieţuitori. Scufundarea a stârnit opinia publică în multe ţări împotriva Germaniei şi a contribuit la decizia intrării SUA în Primul Război Mondial. AGERPRES/(Documentare - Daniela Dumitrescu, editor: Mariana Zbora-Ciurel, editor online: Gabriela Badea)

Sursa foto: www.historyinanhour.com