Miron Cristea (din botez Ilie) s-a născut la 18 iulie 1868, în Topliţa, judeţul Harghita. A fost primul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (1925-1939), prim-ministru al României (1938-1939), membru de onoare al Academiei Române (7 iunie 1919).

Foto: (c) SIMION MECHNO / AGERPRES FOTO - Statuia patriarhului Miron Cristea (1925-1939), din municipiul Topliţa, jud. Harghita

A urmat cursurile Gimnaziului săsesc din Bistriţa (1879-1883), Liceului Grăniceresc din Năsăud (1883-1887) şi Institutului Teologic-Pedagogic din Sibiu (1887-1890).

După doi ani, timp în care a fost învăţător la Orăştie, a urmat filosofia şi filologia la Universitatea din Budapesta (1891-1895). În 1895 şi-a susţinut teza de doctorat în filologie "Viaţa şi opera lui Eminescu" (tipărită în limba maghiară).

A fost pe rând învăţător şi director al şcolii primare din Orăştie (1890-1891), secretar al consistoriului arhidiecezan din Sibiu (1895-1902), consilier la Arhiepiscopia Sibiului (1902-1909).

În 1900 a fost hirotonit diacon, iar în 1902 a fost călugărit la Mănăstirea Hodoş Bodrog, sub numele de Miron. A ocupat treptele clericale de ieromonah (1903), protosinghel (1908). În 1909, 21 noiembrie / 3 decembrie, a fost ales episcop al Caransebeşului (înscăunat 25 aprilie / 8 mai 1910). În această calitate, a apărat şcolile confesionale româneşti din Banat în faţa încercărilor guvernului din Budapesta de a le desfiinţa, menţionează http://www.patriarh.ro.

Miron Cristea a fost ales în fruntea Bisericii Ortodoxe Române în 1919, ocupând scaunul de mitropolit primat al României (1919-1925) şi ulterior de patriarh (1925-1939).

În 18 decembrie 1919 a fost ales mitropolit primat al României întregite, iar în ziua următoare învestit şi înscăunat. A devenit primul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, în 4 februarie 1925, fiind instalat în noua demnitate la 1 noiembrie 1925.

În această perioadă s-a realizat unificarea bisericească, s-a organizat Biserica Ortodoxă Română ca Patriarhie, s-a votat statutul de organizare şi funcţionare al Bisericii Ortodoxe Române (din 1925).

Primul patriarh a contribuit la întărirea legăturilor cu alte Biserici creştine, prin vizitele sale la Locurile Sfinte (1927), Anglia (1936), Polonia (1938) sau prin delegaţiile străine pe care le-a primit.

A sprijinit participarea teologilor ortodocşi români la congrese şi întâlniri ecumeniste peste hotare sau convocarea unor asemenea întâlniri în ţară (Conferinţa regională a Alianţei mondiale pentru înfrăţirea popoarelor prin Biserică, la Bucureşti în 1933, fiind ales preşedinte de onoare, Conferinţa romano-anglicană de la Bucureşti din 1935 ş.a.).

Prin străduinţa sa, în 1921 a reapărut revista "Biserica Ortodoxă Română". S-a îngrijit de traducerea şi tipărirea Bibliei sinodale (1936), precum şi a unor ediţii din Noul Testament; a sprijinit tipărirea de cărţi teologice în Editura Institutului Biblic şi de Misiune a Bisericii Ortodoxe Române.

Seminarul Teologic "Miron Patriarhul" din Câmpulung pentru orfanii de război (1922) şi Academia de Muzică Religioasă din Bucureşti (1927) sunt înfiinţate de patriarhul Miron Cristea.

De asemenea, a contribuit la ridicarea actualului palat patriarhal şi la repictarea Catedralei patriarhale; a ctitorit schitul de lemn de la Topliţa.

Participant la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918, s-a numărat printre membrii delegaţiei care a prezentat regelui Ferdinand, la Bucureşti, actul Unirii Transilvaniei cu România.

Foto: (c) ARHIVELE NATIONALE ALE ROMANIEI - Deschiderea Parlamentului, după decesul regelui Ferdinand. La tribună principele Nicolae, patriarhul Miron Cristea, Gheorghe Buzdugan - membrii ai Regenţei. În plan secund regele Mihai, începutul primei domnii a regelui Mihai (1927-1930)

În 1926 a făcut parte, alături de principele Nicolae de Hohenzollern şi de preşedintele Curţii de Casaţie, Gh. Buzdugan, din Regenţa României.

În perioada 1938-1939 a fost preşedinte al Consiliului de Miniştri.

A desfăşurat o intensă activitate publicistică: în 1907 a scos, împreună cu Octavian Goga, "Ţara Noastră", a editat apoi revistele "Apostolul" şi "Lumina" (1924). A colaborat cu o serie de articole la revistele vremii, în care a publicat cuvântări, pastorale, sfaturi pentru credincioşi, unele dintre acestea au apărut ulterior în broşuri.

Între lucrările sale se numără: "Arhiepiscopul şi mitropolitul Miron Romanul", Sibiu, 1898, (apărută sub pseudonimul "Ilie Dinurseni"); "Iconografia şi întocmirile din internul bisericei răsăritene", Sibiu, 1905; "Catedrala mitropolitană din Sibiu. Istoricul zidirii", Sibiu, 1908, (în colaborare); "Principii fundamentale pentru organizarea unitară a Bisericii Ortodoxe Române", Bucureşti, 1920; "Cuvântări şi predici ale unui teolog, mai târziu cleric român în ţară sub stăpânire străină", vol. I, Bucureşti, 1923; "Pastorale şi cuvântări ale unui episcop român în ţară sub stăpânire străină", vol. II, Bucureşti, 1923; "Trei ani de propovăduire. Pastorale şi cuvântări", vol. III, Bucureşti, 1923; "Pastorale, predici şi cuvântări", vol. IV, Bucureşti, 1938; "Pastorale, predici şi cuvântări", vol. V, Bucureşti, 1938; "Pastorale, predici şi cuvântări", vol. VI, Bucureşti, 1939.

A publicat cea mai amplă colecţie paremiologică din folclorul transilvan (Proverbe, maxime, asemănări şi idiotisme, 1901), care conţine peste 3.000 texte adunate din întreaga Transilvanie.

Miron Cristea a murit la 6 martie 1939, la Cannes, Franţa, şi a fost înmormântat în Catedrala patriarhală din Bucureşti. (surse: http://www.patriarh.ro; Dicţionarul membrilor Academiei Române, Bucureşti, 2003) AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Liviu Tatu, editor online: Adrian Dădârlat)