Campionul olimpic şi mondial Cristian Gaţu a fost pasionat de mic copil de sport. Mai întâi de fotbal, apoi de handbal, domeniu în care a făcut performanţă. A fost şi vicecampion la şah.

"În mod natural, pasiunea mea a fost mingea, de când m-am născut. Tatăl meu era ziarist de fotbal, iar sâmbăta sau duminica trebuia să scrie o cronică despre fotbal şi atunci mă lua cu el. După câtva timp m-am îndrăgostit de minge, m-am îndrăgostit de o echipă care avea o stea mare în mijloc şi se numea CCA (Clubul Central al Armatei - n.r.), am devenit deci stelist din fragedă copilărie şi pe parcurs, normal, am început cu fotbalul. Pe la 6 ani m-a dus tata, la centrul de pregătire al CCA şi m-a prezentat lui Cornel Drăguşin, şeful centrului de copii al clubului CCA, care m-a introdus într-un joc cu copii mai mari decât mine. Mingea era mare, mă mai încurcam în ea. Şi am plecat. Dar am revenit după un an - un an şi jumătate, la Dinamo, 10 ani am jucat la Dinamo, ajunsesem în lotul lărgit al României, care pregătea un turneu UEFA organizat în România", declara Cristian Gaţu pentru AGERPRES, în 2015.

În perioada în care era elev la Liceul ''Mihai Viteazul'' se înfiinţaseră şcolile sportive de elevi, iar în zona Obor funcţiona Şcoala sportivă de elevi nr. 2. Acolo au venit nişte antrenori care le-au vorbit copiilor despre handbal, ''majoritatea copiilor din aceeaşi clasă cu mine au optat pentru handbal, eu am refuzat pentru că eram la Dinamo''. Aşa a început să joace handbal.

"Am luat mingea prima dată în mână, am văzut că-i mai simplu. Dacă la fotbal treceau meciuri şi nu te apropiai de poartă, aici aveai ocazia să dai goluri când puteai. Nu ştiam regulamentul şi mai făceam nişte abateri flagrante, luam mingea şi o aruncam peste jucătorul din faţa mea, o prindeam, ceea ce era dublă în handbal şi dădeam gol. Mi-a plăcut, că dădeam goluri multe şi până la urmă m-am legitimat şi am început să joc regulamentar. Nici măcar nu ştiam regulamentul şi am debutat în echipa naţională de handbal, n-am fost la nivelul juniorilor, ci la tineret, şi la scurt timp m-am trezit convocat pentru echipa naţională de seniori. Lucru fantastic, n-am dormit nopţi întregi. Şi culmea, am debutat, dacă se numea aşa, în Germania, la Dortmund, în faţa a 15.000 de spectatori, lucru care iar era o noutate pentru mine", povestea Cristian Gaţu.
 

Foto: (c) CORNEL MOCANU / AGERPRES FOTO

Pe lângă sport, a fost pasionat de matematică, aşa că a hotărât să dea examen de admitere la Facultatea de Construcţii, pe care a şi absolvit-o, deci meseria sa este de inginer constructor.

El spune că spiritul de echipă e foarte important, mai ales într-un joc colectiv, dar trebuie menţinut de toţi jucătorii, pentru că "numai împreună putem să ajungem unde ne propunem".

Timp de doi ani a condus secţia de fotbal din Ghencea, apoi a ocupat, pe rând, funcţii de conducere în Clubul Steaua, unde s-a implicat în organizarea plecării echipei de fotbal la finala Cupei Campionilor Europeni de la Sevilla.

"A fost o activitate foarte asiduă... Eu am fost cel care a organizat şederea echipei la Sevilla, cel care a făcut rost de nişte bilete după ce expirase termenul de a le obţine legal de la organizator, deoarece, conform regulamentului UEFA, aveam dreptul la o treime din stadion, deci aproape 20.000 şi ceva de bilete şi eu am semnalat treaba asta, dar pe vremea aia cine credea... şi atunci am spus că renunţăm. Până la urmă am fost chemat şi mi s-a spus: 'Tovarăşu' Gaţu, te duci acolo şi faci rost de bilete!'. 'Păi bani?'. 'Ce bani, domne, eu ţi-am zis de bani? Du-te şi faci rost de bilete'. Şi am plecat la vânătoare fără puşcă. M-am dus la Madrid şi am rezolvat-o cu ajutorul prietenilor. Tatăl meu îl cunoştea pe Sandu Fogel, un fost mare fotbalist de aici care demult rămăsese în Spania şi era chiar membru de onoare al Real Madrid. Am făcut rost pe secţiuni, 200 de bilete mi-a dat Real Madrid, 200 de bilete mi-a dat FC Sevilla şi 200 Betis Sevilla. Am luat şi de la federaţie şi când am făcut 1.000 le-am spus: 'Ştiţi, eu n-am bani, vă cedez din drepturile de participare', şi le-am dat la sfârşit banii", mărturisea Cristian Gaţu.
 

Foto: (c MARIAN ILIE / AGERPRES FOTO

El crede că antrenorii ar trebui să-i sprijine mai mult pe sportivi, "pentru a-i menţine acolo unde urcă".

"De multe ori, cel puţin la noi, în România, când obţii un rezultat zici că eşti mare, gata. Nu-i aşa. Trebuie în primul rând să repeţi performanţa ca să demonstrezi că într-adevăr eşti mare şi, în afară de asta, trebuie să păstrezi regulile jocului colectiv, apropo de spiritul de echipă. La sporturile individuale e simplu, pentru că te lupţi cu tine însuţi. La sporturile colective trebuie să te lupţi şi cu adversarii colegilor tăi", spunea Cristian Gaţu în interviu.


***

Cristian Gaţu, fost mare handbalist, fost preşedinte al Federaţiei Române de Handbal (1996-2014), s-a născut la 20 august 1945. Prima întâlnire cu handbalul s-a produs în 1958, sport în care a avut o carieră strălucitoare. După ce a trecut pe la Rapid şi Ştiinţa Bucureşti, a fost legitimat la Steaua, unde cunoaşte adevărata consacrare. A reuşit să se impună mai întâi la echipa de club, cu care a cucerit zece titluri de campion, apoi şi în echipa naţională, al cărei conducător de joc a fost mai bine de un deceniu.

"Magicianul semicercului", cum a fost supranumit, a jucat de 212 ori în tricoul naţionalei României, cucerind de două ori titlul mondial - Paris (1970) şi Berlin (1974). Este dublu medaliat la Jocurile Olimpice, argint în 1976, la Montreal, şi bronz, în 1972, la Munchen. Mai are în panoplia sa o medalie de bronz, cucerită la Campionatul Mondial din 1967 şi o medalie de aur, obţinută la Campionatul Mondial Universitar din 1969.

Tot la nivel internaţional, a câştigat cu Steaua, în 1977, Cupa Campionilor Europeni. Retras din handbalul "mare" la 33 de ani, a fost o perioadă antrenor şi jucător în Italia, la formaţia Polisportiva Follonica. În 1983, a revenit la clubul Steaua ca instructor la sporturi nautice, iar între 1984 şi 1989 a îndeplinit funcţia de vicepreşedinte al grupării din Ghencea. AGERPRES/(Documentare - Marina Bădulescu, editor: Irina Andreea Cristea, editor online: Gabriela Badea)