Ortodoxe
Sf. Cuv. Sisoe cel Mare; Sf. Mc. Lucia din Roma

Greco-catolice
Sf. cuv. Sisoe cel Mare; Sf. Maria Goretti

Romano-catolice
Sf. Maria Goretti, fc. m.

Sfântul Cuvios Sisoe cel Mare, pomenit în calendarul creştin ortodox la 6 iulie, a trăit în secolele IV-V.

S-a retras din tinereţe în pustiul Egiptului. Prin smerenie, rugăciune şi post viaţa lui s-a asemănat cu viaţa îngerilor. Pentru smerenia sa, a luat atâta dar, de la Dumnezeu, încât s-a învrednicit de mari minuni, înviind chiar şi morţi, aşa cum este arătat în Patericul egiptean.

Cuviosul Sisoe a petrecut în pustie şaizeci de ani, şi, când era să moară, stând lângă dânsul monahii, s-a luminat faţa lui ca lumina şi a grăit către dânşii: "Iată, ava Antonie a venit". Şi, trecând puţin, iarăşi, a zis: "Iată, ceata Prorocilor a venit". Şi, iarăşi, s-a luminat, mai mult, şi a zis: "Iată, ceata Apostolilor a venit".

L-au rugat pe el fraţii, zicând: "Spune-ne, Părinte, cu cine vorbeşti?" Şi le-a zis: "Iată, îngerii au venit ca să mă ia, pe mine, şi mă rog lor, să mă lase pe mine, puţin ca să mă pocăiesc". Şi i-au zis lui fraţii: "Nu-ţi este ţie de trebuinţă pocăinţa".

La aceasta Cuviosul Sisoe a răspuns: "Cu adevărat, nu mă ştiu pe mine, să fi atins, măcar începutul pocăinţei". Şi toţi fraţii îl ştiau pe el, că este desăvârşit.

Şi, iarăşi, mai mult, s-a luminat şi se făcuse faţa lui ca soarele şi s-au temut toţi. Şi a grăit către dânşii stareţul: "Iată, vine Domnul, vedeţi toţi, că zice: Aduceţi-Mi vasul cel ales din pustie". Şi, zicând acestea, Cuviosul, îndată, şi-a dat duhul său la Domnul. Şi s-au văzut nişte fulgere şi s-a umplut casa aceea de bună mireasmă. (surse: vol. "Vieţile Sfinţilor") AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel; editor: Irina Andreea Cristea)