Ortodoxe
Sf. Ier. Leontie de la Rădăuţi; Sf. Mc. doctori fără de arginţi şi făcători de minuni Cosma şi Damian, cei din Roma
Duminica a 5-a după Rusalii

Greco-catolice
Duminica 5 dR. Sf. m. Cosma şi Damian, doctori fără plată.

Romano-catolice
Duminica a 13-a de peste an
Sf. Aron, fratele lui Moise

Sfântul Ierarh Leontie de la Rădăuţi este pomenit în calendarul creştin ortodox la 1 iulie.

S-a născut într-o familie de creştini, în oraşul Rădăuţi, la începutul secolului al XIV-lea.

A fost primit în obştea monahală care slujea la Catedrala voievodală din Rădăuţi, pentru că s-a dovedit de mic legat de biserică, având multă dragoste pentru casa lui Dumnezeu şi pentru sfintele slujbe.

Dorind însă să dobândească o mai înaltă trăire duhovnicească, s-a retras la sihaştrii din codrii Rădăuţilor, pe Valea Putnei.

Datorită posturilor, rugăciunii şi vieţii curate la care ajunsese, a fost numit egumen şi părinte duhovnicesc de către mitropolitul Moldovei de atunci, Iosif Muşat, care a sfinţit şi biserica de lemn a schitului, ridicată de Sfântul Leontie.

După întemeierea episcopiei Rădăuţilor de către Alexandru cel Bun, domnitorul l-a ales ca episcop al Rădăuţilor, fără voia lui. A păstorit astfel câţiva ani, fiind un ierarh al dragostei, al rugăciunii şi al faptelor bune.

Ajuns însă la bătrâneţe şi dorindu-şi liniştea pe care o avea la schit, Sfântul Leontie s-a retras la sihăstria sa de pe Valea Putnei. Acolo a luat schima cea mare, primind numele de Leontie, nevoindu-se zi de zi şi ducând cu adevărat viaţă de înger în trup.

După câţiva ani, a trecut la cele veşnice, fiind înmormântat de ucenicii săi în biserica de lemn a Schitului Laura, întemeiat de el.

Pentru viaţa sa curată şi faptele sale, Sinodul Bisericii Ortodoxe Române l-a trecut pe Sfântul Ierarh Leontie în rândul sfinţilor, fiind prăznuit în fiecare an la 1 iulie.

Astăzi sunt pomeniţi şi Sfinţii Mucenici Cosma şi Damian. Cei doi Sfinţi Mucenici erau fraţi, fiind născuţi la Roma, într-o familie care stăpânea mari averi, adunate de-a lungul multor generaţii.

Au avut o bună educaţie şi au devenit amândoi medici. Erau bine cunoscuţi pentru darul lor de a vindeca atât oameni cât şi animale.

"Ei, bunii tămăduitori, de la nimeni nu luau plată pentru tămăduiri; pentru care s-au şi numit doctori fără de arginţi. Numai de o plată ca aceasta prea scumpă aveau ei trebuinţă: cei ce se tămăduiau să creadă în Hristos. Ei, nu numai în Roma, ci şi prin toate cetăţile dimprejur şi prin sate trecând şi tămăduind pe cei bolnavi, pe mulţi îi întorceau la Hristos" (Vieţile Sfinţilor).

Averile pe care le stăpâneau le-au vândut şi, astfel, hrăneau pe cei flămânzi, îmbrăcau pe cei goi şi arătau spre cei săraci şi lipsiţi de tot felul milă şi îndurare. Au fost ucişi de către un doctor, cunoscut şi apreciat, profesor al Sfinţilor Mucenici Cosma şi Damian, care însă îi ura pentru că erau cunoscuţi şi iubiţi de mulţime de oameni. (sursă: vol. "Vieţile Sfinţilor") AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel; editor: Ruxandra Bratu)