Ziua mondială a păsărilor migratoare (WMBD) este sărbătorită, în fiecare an, în a doua sâmbătă din luna mai, la nivel global, începând din anul 2006. Marcarea acestei zile a fost făcută la propunerea Secretariatului Convenţiei pentru conservarea speciilor migratoare şi animalelor sălbatice (CMS) şi a Secretariatului Acordului privind Conservarea Păsărilor de Apă Migratoare African-Eurasiatice (AEWA). Din 2018, Ziua mondială a păsărilor migratoare va fi sărbătorită de două ori pe an, inclusiv în luna octombrie.

Tema din acest an dedicată Zilei Mondiale a Păsărilor Migratoare este: "Pe o singură voce pentru conservarea păsărilor" ("Unifying our Voices for Bird Conservation").

Site-ul www.worldmigratorybirdday.org arată că 2018 este un an de tranziţie important în istoria acestei Zile, prin unificarea coridoarelor mari de zbor ale păsărilor migratoare ale planetei cu zborurile aviatice de scurtă durată: Africa-Eurasia, Asia de Est-Australasia şi America de Vest. Ca o nouă platformă globală care unifică eforturile la nivel mondial, WMBD va consolida educaţia şi sensibilizarea cu privire la necesitatea de protejare a păsărilor migratoare şi habitatele lor - la toate nivelurile, în toate părţile lumii.

Marcarea Zilei Mondiale a Păsărilor Migratoare urmăreşte încurajarea autorităţilor naţionale, a organizaţiilor neguvernamentale, a cluburilor şi asociaţilor, a universităţilor şi şcolilor pentru organizarea de evenimente, programe anuale, activităţi educaţionale, toate având drept scop conştientizarea publicului în vederea conservării habitatelor păsărilor migratoare din întreaga lume.

Fenomenul migraţiei păsărilor prezintă o importanţă deosebită, acestea acţionând ca indicatori ai ecosistemului, biodiversităţii şi schimbărilor climatice.

Potrivit www.worldmigratorybirdday.org, activităţi de sărbătorire a păsărilor migratoare au loc, însă, în orice moment al anului, deoarece sunt ţări sau regiuni care monitorizează migraţiile în momente diferite.

Sursa citată menţionează că există mai multe modele de migraţie. Majoritatea păsărilor migrează din zonele de reproducere din nord spre zonele de iernare din sud. Cu toate acestea, unele păsări cresc în părţile de sud ale Africii şi migrează în zonele de iernare nordice sau pe aliniamente de latitudine, pentru a se bucura de climatele mai puţin costisitoare din timpul iernii. Alte păsări se află în zonele joase în timpul lunilor de iarnă şi se deplasează la altitudini mai mari pentru vară.

În plus, migraţia este o călătorie periculoasă şi expune animalele la o gamă de ameninţări, adesea provocate de activităţile umane. Pentru păsările migratoare, pierderea locurilor de iernare şi de oprire ar putea avea un impact dramatic asupra şanselor lor de supravieţuire. Distanţele lungi pe care acestea se deplasează implică trecerea multor frontiere între ţări cu politici de mediu, legislaţie şi măsuri de conservare diferite. Cooperarea internaţională între guverne, ONG-uri şi alte instituţii interesate este necesară de-a lungul întregii călătorii a unei specii pentru ca eforturile de conservare să fie coordonate. Cadrul juridic şi instrumentele de coordonare necesare pentru o astfel de cooperare sunt furnizate de acorduri multilaterale de mediu, cum ar fi Convenţia privind speciile migratoare şi Acordul African-eurasiatic.

Şi în România sunt organizate în preajma Zilei mondiale a păsărilor migratoare diverse acţiuni, precum monitorizarea speciilor de păsări sălbatice, distribuirea de materiale informative, conferinţe în care sunt expuse aspecte semnificative privind conservarea acestor specii etc.

Administraţia Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării" (ARBDD) menţionează că România a aderat la Convenţia privind conservarea speciilor migratoare de animale sălbatice prin Legea nr. 13/1998 şi a ratificat Acordul AEWA prin Legea nr. 89/2000. CMS şi AEWA încurajează cooperarea internaţională pentru monitorizarea, cercetarea ştiinţifică, stoparea declinului speciilor de păsări şi a habitatelor lor, în aria geografică de răspândire a acestora, prin luarea de măsuri coordonate pentru menţinerea speciilor de păsări migratoare într-o stare de conservare favorabilă sau pentru readucerea lor la o asemenea stare.

Statisticile Ministerului Mediului arată că circa 15% din speciile de păsări sălbatice de la nivelul UE sunt aproape ameninţate, în declin, iar alte 17% din specii sunt ameninţate. În baza prevederilor Directivei 2009/147/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind conservarea păsărilor sălbatice, ţările UE trebuie să ia măsuri pentru menţinerea speciilor într-o stare de conservare favorabilă sau pentru restabilirea populaţiilor speciilor ameninţate, la un nivel care să îndeplinească condiţiile ecologice, ştiinţifice şi culturale, ţinând cont de condiţiile economice şi de recreere. Anumite specii constituie obiectul unor măsuri speciale de conservare a habitatelor, pentru a li se asigura supravieţuirea. Printre acestea se numără speciile pe cale de dispariţie, speciile vulnerabile la anumite schimbări ale habitatului, speciile cu efectiv redus al populaţiilor sau cu o distribuţie locală limitată.

Obiectivul-cheie al strategiei UE în domeniul biodiversităţii este stoparea pierderii biodiversităţii şi a degradării serviciilor ecosistemice până în anul 2020 şi refacerea acestora, în măsura în care este posibil.

Conform Agenţiei pentru Protecţia Mediului (APM) Mureş, în România, multe din păsările migratoare ar putea suporta fără probleme, temperaturile scăzute din timpul iernii, însă, odată cu scăderea temperaturii, dispar treptat şi sursele de hrană. Păsările migratoare din România pleacă spre latitudinea sudică, pentru temperaturi mult mai bune şi pentru condiţiile mai bune de hrană. Păsările migratoare preferă să revină în emisfera nordică, pe timpul verii, pentru a se reproduce, datorită abundenţei hranei. Păsările cresc pui pe perioada verii, moment în care au nevoie de hrană în abundenţă pentru creşterea puilor. În emisfera nordică, primăvara natura renaşte la viaţă, oferind multe surse de hrană păsărilor migratoare (insecte, fructe).

În România există păsări migratoare care nu părăsesc teritoriul ţării, doar atunci când condiţiile de trai devin grele. De multe ori, se pot observa iarna, pe bălţi şi lacuri, raţe, gâşte, lebede sau stârci. În schimb, păsările migratoare care se hrănesc cu insecte, migrează din România, încă de la începutul toamnei. Dintre aceste păsări, rândunica şi barza, care se şi numesc vestitorii primăverii, revin în România, primăvara.

Unele exemplare de păsări migratoare iernează în bazinul Mării Mediterane şi al Mării Negre şi în sudul Asiei. Pe litoralul Mării Negre şi în lacurile adiacente iernează deseori lebede, lişiţe, găinuşe de baltă, diferite specii de raţe.

Din aproximativ 400 de specii de păsări ce trăiesc în România, 350 de specii, sunt păsări migratoare, însă, sunt şi păsări care migrează din Siberia şi zonele nordice ale Europei, pentru a ierna în România. Din acest motiv, se pot observa anumite specii de păsări doar pe perioada iernii, în România. Din această categorie fac parte păsări ca: cinteza de iarnă, cocoşarul, becatinele, botgrosul, flueirarii, raţele, diferite păsări răpitoare. Există şi păsări, care, în drumul lor, se opresc în România (în Delta Dunării) pentru a se odihni şi pentru a se hrăni: raţa sălbatică, gâsca de vară, prepeliţa, sturzii, porumbelul gulerat, ciocârlia, graurii, precizează APM Mureş. AGERPRES/(Documentare - Cristian Anghelache, editor: Marina Bădulescu, editor online: Adrian Dădârlat)