Ziua internaţională de comemorare a tuturor victimelor războiului chimic se marchează în fiecare an la 29 aprilie. În această zi, în 1997, a intrat în vigoare Convenţia privind interzicerea armelor chimice.

Instituirea unei zile de comemorare a tuturor victimelor războiului chimic a fost decisă de Conferinţa Statelor Părţi a Organizaţiei pentru Interzicerea Armelor Chimice (OIAC) - Organisation for the Prohibition of Chemical Weapons (OPCW) - la cea de-a zecea sesiune (din 11 noiembrie 2005).

Pe plan internaţional, dezvoltarea, producţia, importul şi exportul anumitor produse chimice sunt reglementate de Convenţia privind interzicerea armelor chimice (Chemical Weapons Convention - CWC).

Convenţia reprezintă instrumentul juridic internaţional din domeniul dezarmării, cu vocaţie universală, care vizează eliminarea unei întregi categorii de arme de distrugere în masă, sub un strict control internaţional, fapt care constituie un real progres pentru securitatea regională şi globală, potrivit site-ului MAE (www.mae.ro).

Pentru implementarea prevederilor sale, Convenţia a stabilit înfiinţarea Organizaţiei pentru Interzicerea Armelor Chimice (OIAC), cu sediul la Haga, Olanda. În prezent, 192 de state sunt părţi la CWC şi membre ale OIAC. Mandatul OIAC este de prevenire a proliferării armelor chimice şi de verificare a implementării, de către statele părţi, a prevederilor CWC, inclusiv prin inspecţii la companiile cu activităţi declarabile în termenii Convenţiei. Prin Convenţie, statele părţi se angajează inter alia să renunţe definitiv la arma chimică, un obiectiv principal reprezentând distrugerea stocurilor existente de arme chimice şi a instalaţiilor de producere a acestora.

În 2013, OIAC a primit Premiul Nobel pentru Pace, pentru "eforturi extinse pentru eliminarea armelor chimice", precizează site-ul MAE.

Organizaţia pentru Interzicerea Armelor Chimice (OIAC) a marcat în 2017, în prezenţa regelui Willem-Alexander al Olandei, cea de-a 20-a aniversare a intrării în vigoare a Convenţiei privind interzicerea armelor chimice, în cadrul unei ceremonii solemne desfăşurate la Ridderzaal (Sala Cavalerilor), la Haga.

România a semnat Convenţia în prima zi de la deschiderea spre semnare, la 13 ianuarie 1993, şi a ratificat-o la 9 decembrie 1994 (prin Legea nr. 125/1994). A depus instrumentele de ratificare la 15 februarie 1995. Prevederile Convenţiei au fost implementate prin Legea nr. 56/1997, completată şi modificată prin Legea nr. 448/2003.

Ministerul Afacerilor Externe, prin Departamentul pentru Controlul Exporturilor ANCEX, este autoritatea naţională în domeniu, menţionează sursa citată.

Deşi înainte de Primul Război Mondial s-au depus serioase eforturi la nivel internaţional privind interzicerea utilizării armelor chimice, în timpul acestei conflagraţii armamentul chimic a fost folosit pe scară largă, ducând la peste 100.000 de morţi şi un milion de victime, potrivit site-ului oficial al OIAC (www.opcw.org).

Acest fapt a dus la intensificarea acţiunilor privind interzicerea utilizării armelor chimice. În 1925 a fost elaborat Protocolul de la Geneva, care interzicea folosirea armelor chimice şi bacteriologice (biologice) în război. Documentul nu interzice totuşi dezvoltarea, producerea sau posesia de arme chimice. În plus, multe ţări au semnat protocolul cu rezerve privind utilizarea armelor chimice împotriva ţărilor care nu au aderat la protocol sau în ceea ce priveşte declanşarea unei reacţii similare în cazul unui atac cu arme chimice.

Armele chimice au fost folosite de mai multe ţări în perioada interbelică, iar marile puteri implicate în cel de-Al Doilea Război Mondial anticipau că va avea loc un război chimic la scară largă. Dar, contrar aşteptărilor, armamentul chimic nu a fost folosit pe câmpul de luptă din Europa în perioada războiului.

Nu se ştie însă cu certitudine ce s-a întâmplat cu stocurile acestui tip de arme realizate înaintea celei de a doua conflagraţii mondiale. Potrivit OIAC, multe arme chimice au fost abandonate, îngropate sau pur şi simplu au fost aruncate în mare.

După cel de-Al Doilea Război Mondial şi odată cu apariţia controverselor privind înarmarea nucleară, multe ţări au ajuns să realizeze treptat că disponibilitatea şi proliferarea armelor chimice ar trebui să facă obiectul unei interdicţii globale.

Prin urmare, având în vedere şi faptul că din 1975 a intrat în vigoare Convenţia privind armele biologice, problema armelor chimice a fost reţinută pe ordinea de zi a Conferinţei de la Geneva. Potrivit OIAC, Conferinţa a decis, în 1978, să înfiinţeze un grup de lucru, care să stabilească temele ce trebuiau abordate în cadrul negocierilor cu privire la elaborarea proiectului de Convenţie.

După mai multe revizuiri, proiectul de Convenţie privind interzicerea armelor chimice a fost aprobat de majoritatea delegaţiilor şi a fost transmis Conferinţei pentru Dezarmare de la Geneva în 1992. AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Doina Lecea, editor online: Adrian Dădârlat)