Domul Santa Maria del Fiore din Florenţa

Centrul vechi istoric din oraşul italian Florenţa a fost înscris în anul 1982 pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO.

Potrivit site-ului UNESCO, whc.unesco.org, Florenţa, oraş construit pe locul unei aşezări etrusce, reprezintă simbolul Renaşterii, dezvoltându-se din punct de vedere economic şi cultural sub conducerea celebrei familii Medici în secolele al XV-lea şi al XVI-lea. Peste 600 de ani de dezvoltare culturală şi artistică extraordinară sunt practic înglobaţi în Catedrala Santa Maria del Fiore, Biserica Santa Croce, Palatul Uffizi şi Palatul Pitti, prin lucrări ale unor mari maeştri precum Giotto, Brunelleschi, Botticelli şi Michelangelo.

Fondat în sec. I î.Hr. (anul 59) ca şi colonie militară romană, oraşul Florenţa a fost controlat succesiv de goţi, bizantini şi longobarzi. Pe parcursul istoriei, Florenţa a fost republică, reşedinţă a Ducatului Toscanei şi capitală a Italiei, scrie site-ul radioromaniacultural.ro.

Actualul centru istoric acoperă 505 hectare şi este mărginit de rămăşiţele zidurilor oraşului din secolul al XIV-lea, notează site-ul UNESCO. Aceste ziduri sunt reprezentate de porţi vechi, turnuri şi cele două cetăţi Medici: cea a Sfântului Ioan Botezătorul din nord, cunoscut sub numele de "da Basso", şi Fortul San Giorgio del Belvedere situat între dealurile din partea de sud. Râul Arno trece de la est la vest prin oraş, iar o serie de poduri conectează cele două maluri, printre care Ponte Vecchio şi Ponte Santa Trinita.

Centrul Istoric din Florenţa poate fi perceput ca o realizare socială şi urbană unică, rezultat al creativităţii de lungă durată, care include muzee, biserici, clădiri şi lucrări de artă de o valoare imensă. Florenţa a avut o influenţă covârşitoare asupra dezvoltării arhitecturii şi artelor plastice, mai întâi în Italia şi apoi în Europa.

Complexul urban din Florenţa este, în sine, o realizare artistică unică, rod al creaţiei continue de mai mult de şase secole. În afara muzeelor sale (Muzeul Arheologic, Uffizi, Bargello, Pitti, Galleria dell'Accademia), cea mai mare concentraţie de opere de artă renumite în întreaga lume se află în Florenţa: Catedrala Santa Maria del Fiore, Baptisteriul şi Clopotniţa Giotto, Piazza della Signoria, dominate de Palazzo Vecchio şi Palazzo Uffizi, San Lorenzo, Santa Maria Novella, Santa Croce şi capela Pazzi, Santo Spirito, San Miniato şi Mănăstirea San Marco care găzduieşte picturile lui Fra Angelico.

De asemenea, principiile artistice ale Renaşterii au fost definite în oraşul toscan de la începutul secolului al XV-lea de către Brunelleschi, Donatello şi Masaccio. În mediul florentin au fost formate şi afirmate două genii universale ale artelor: Leonardo da Vinci şi Michelangelo.

Centrul Istoric din Florenţa atestă, într-o manieră excepţională şi prin coerenţa sa unică, puterea sa ca oraş comercial al Evului Mediu şi al Renaşterii. Din trecut, Florenţa a păstrat străzi întregi, palate fortificate (Palazzo Spini, Palazzo del Podesta, Palazzo della Signoria), logii (Loggia del Bigallo, Loggia dei Lanzi, Loggia degli Innocenti şi del Mercato Nuovo), fântâni, magazine, menţionează site-ul whc.unesco.org.

Florenţa, o putere economică şi politică de primă mărime în Europa din secolul al XIV-lea până în secolul al XVII-lea, a fost îmbogăţită în acea perioadă cu clădiri impozante care au arătat măreţia bancherilor şi prinţilor: Palazzo Rucellai, Palazzo Strozzi, Palazzo Gondi, Palazzo Riccardi-Medici, Palazzo Pandolfini, Palazzo Pitti şi Grădinile Boboli, precum şi sacristia din San Lorenzo, capela funerară a familiei Medici, Biblioteca Laurenziană, etc.

Centrul Istoric din Florenţa cuprinde toate elementele necesare pentru a exprima valoarea sa excepţională universală. Înconjurat de zidurile arnolfiene din secolul al XIV-lea, urbea cuprinde "quadrilatero romano", alcătuit din Piazza della Repubblica, străzile înguste, pietruite ale oraşului medieval şi renascentist, se arată pe whc.unesco.org.

Basilica di Santa Maria del Fiore (Domul din Florenţa) este principala catedrală a oraşului, realizată din marmură policromă (verde din Prado, albă din Carrara şi roşie din Maremma). Construcţia sa a început în ultimii ani ai secolului al XIII-lea, sub îndrumarea lui Arnolfo di Cambio. Ulterior, planul Domului a fost completat de Filippo Brunelleschi. Complexul arhitectonic (constituit din Dom, clopotniţa şi baptisteriu) se găseşte aproape de Piaţa Signoria şi face parte din Patrimoniul Mondial UNESCO, conform radioromaniacultural.ro.

Începând cu anul 2006, Centrul Istoric din Florenţa beneficiază de un plan de management care numeşte Primăria ca fiind parte responsabilă pentru patrimoniul mondial. AGERPRES/(Documentare - Cristian Anghelache, editor: Ruxandra Bratu, editor online: Irina Giurgiu)