Regizorul Bogdan Apetri, al cărui lungmetraj, "Neidentificat", rulează de vineri în cinematografele din România, afirmă că tot ce contează în film este rezultatul final al echipei, iar acest lucru "e o provocare şi o sperietură" pentru un cineast.

Bogdan Apetri a vorbit, pentru AGERPRES, despre diferenţa dintre filmul independent din SUA - unde locuieşte şi predă la Universitatea "Columbia" din New York - şi producţia de film din România, dar şi despre modul în care a creat thrillerul care a avut premiera naţională la finalul lunii trecute, la TIFF.

El mărturiseşte că studenţii de la Columbia îl fac să rămână tânăr şi îi îndeamnă pe aceştia să nu fie "cineaşti de sufragerie" şi spune că în filmul românesc, faţă de cel american, avantajul este că regizorul are mai mult timp.

"Mă sperie faptul că, spre deosebire de orice altceva, cum ar fi a scrie un scenariu (tot timpul poţi să rupi pagina, să o arunci la coş şi să mai scrii ceva) la film eşti acolo, pe platou, actorul interpretează într-un fel, tu decizi să mişti camera într-un fel şi va rămâne pe vecie (...) Se joacă toate cărţile în momentul respectiv", arată Apetri. El spune că a avut scene, în filmele sale, "care au ieşit foarte bune la dubla 22 şi atunci te sperie gândul că te-ai fi putut opri la dubla 17".

Temerea unui cineast este, astfel, că "n-ai împins puţin gândirea ta, colaborarea, să ajungi la o chestie care să merite să fie pe pânză, cum spune (directorul de imagine - n.r.) Oleg Mutu".

"Tot ce contează la film e ce rămâne pe pânză şi asta e o provocare şi o sperietură. Ce rămâne pe pânză rămâne şi după ce mori", afirmă Apetri.

Bogdan Apetri a plecat în SUA pentru a studia film, "culmea paradoxului", în 2000, după cum spune el, deoarece în acel an "au fost zero filme româneşti".

"Am plecat să studiez film în America şi apoi a explodat Noul Val românesc", mărturiseşte cineastul.

Din punct de vedere al producţiei de film, SUA şi România sunt "două lumi complet diferite". "În America, totul este privat. Dacă cineva îţi dă un dolar, aşteaptă doi sau trei. Nu e o chestie că te ajută statul. Acolo nu e niciun ajutor. Totul e capitalism pur", arată el.

Apetri recunoaşte că în SUA pentru un creator de cinema independent "nu prea există timp".

"Trebuie să faci un film în 20 de zile (...) În România mi se pare că ai mai mult timp. Ai mai mult timp să te gândeşti cum să filmezi. De foarte multe ori, în America nu te mai gândeşti cum să filmezi, în America problema devine să filmezi. Ai 20 de zile, alergi cât poţi în toate părţile şi ajung filmele să semene foarte mult. Ăsta, după părerea mea, e marele dezavantaj al filmelor americane - sistemul ăsta militarizat de a face filme (...), în România e mai maleabil puţin", spune cineastul.

Astfel, în opinia sa, "filmele româneşti, poate unele dintre ele, sunt mai inventive, pentru că sistemul însuşi de a face filme e mai maleabil decât în America".

"Neidentificat", al doilea film al său, spune povestea lui Florin Iespas (interpretat de Bogdan Farcaş), un poliţist care anchetează un caz de incendiere, pe care ajunge să îl manipuleze, afundându-se într-un păienjeniş al violenţei şi al minciunilor. Unul din personajele-cheie din film este de etnie romă, iar Apetri afirmă că în acest caz etnia este inspirată din realitate.

"Nu e un rasism ascuţit, e un rasism pasiv (...) Nu e pentru senzaţionalism, ci are sens din punct de vedere dramatic ca cineva să se folosească de chestia asta", mărturiseşte Apetri.

De altfel, regizorul îşi aminteşte de perioada în care a profesat dreptul penal.

"Are legătură cu realitatea. Am fost avocat, am terminat dreptul, drept penal. Şi expresii, poveşti, ticuri... le-am pus în film (...) Nu judec oamenii. Dacă vine un poliţist şi spune ceva rău, el nici nu-şi dă seama că e ceva rău. Trebuie să crească o generaţie sau două, după părerea mea, ca să trecem de anumite chestii. Pentru ei, dacă îi întrebi, n-a fost nimic. Poate să spună un banc cu tendinţe rasiste şi totul e ok. Asta nu a fost în inima filmului, nu a fost ca un comentariu social, ci a fost ca un comentariu uman, m-a interesat poliţistul Florin Iespas: cum se foloseşte de absolut tot, se foloseşte şi de chestia asta", arată cineastul.

Una dintre scenele preferate ale regizorului este la finalul lungmetrajului. "Abia aia mi se pare mie scena de groază din film, nu restul", mărturiseşte el.

În timp ce "Neidentificat" urma să fie prezentat în premieră naţională la TIFF, organizatorii Festivalului Internaţional de Film de la Veneţia au anunţat că al treilea film regizat de Apetri, "Miracol", face parte din competiţia prestigiosului eveniment.

De altfel, "Neidentificat" şi "Miracol" fac parte dintr-o trilogie a cărei acţiune se desfăşoară în oraşul natal al regizorului, Piatra Neamţ. "Am vrut de mult să fac o poveste împărţită în trei filme care să nu aibă legătură între ele şi să fie într-un oraş mic, ca un univers închis. Iar eu nu ştiu decât Piatra Neamţ ca univers mic (...) Acum, că cele două filme sunt gata, e o provocare al treilea film", mărturiseşte Apetri.

El spune că, pentru a fi un creator de film, trebuie să rămână conectat la lume şi asta încearcă să le transmită şi studenţilor săi.

"Niciodată nu am fost şi le spun şi studenţilor - să nu fie 'a living room filmmaker' (un cineast de sufragerie - n.r.). Adică nu stai la tine în casă şi scrii scenarii la masă şi eşti foarte bun, foarte mare. Tot timpul trebuie să fii conectat la lume, tot timpul trebuie să fii conectat la alte culturi, să întâlneşti lumea, să vorbeşti, mă ajută foarte mult universitatea în sensul ăsta", afirmă Apetri. AGERPRES/(A - autor: Oana Ghiţă, editor: Mihai Simionescu, editor online: Andreea Lăzăroiu)

Sursa foto: www.imdb.com