Șantierul arheologic din situl Târcov-Piatra cu Lilieci, în locul pe care se află o cetate dacică din perioada domniei regelui Decebal, care ar fi funcționat în timpul războaielor daco-romane, s-ar putea închide în următorii ani din cauză că se găsesc greu lucrători care să ajute la săpături, conform reprezentanților Muzeului Județean Buzău.

Cetatea dacică de la Târcov se află la aproximativ 7 kilometri nord de Pârscov, în apropierea satului Târcov, și este plasată pe o culme împădurită greu accesibilă, numită de localnici Piatra cu Lilieci, având trei laturi abrupte și o înălțime maximă de 735 de metri.

Zi de zi, timp de o lună în perioada verii, Muzeul Județean Buzău deschide șantierul pe care desfășoară activități în strânsă coordonare cercetătorii și lucrătorii ce ajută la săpături. În situl arheologic se regăsesc persoane care lucrează de mai bine de 15 ani, atrase de săpăturile care le aduc pe lângă beneficii financiare, bucuria de a participa la descoperirea istoriei locurilor în care s-au născut.

'Sunt din Târcov, locuiesc aici din anul 1975. Căutau oameni prin sat și m-au găsit. Am venit, am fost mulțumit, vin de vreo 15 ani, cu o întrerupere de 3 ani, am săpat cu plăcere. Săpăm cu cazmaua, cu lopata, aruncăm pietrele care nu sunt de valoare, îmi place. Vin zilnic, urc până aici cam 30 de minute. Ne luăm apă, mâncare, cizme de schimb. Am descoperit râșnițe din piatră, fusaiolele acelea pe care femeile dace le foloseau la tors, niște bile din pământ, vase, oase. Sunt învățat cu munca de mic, îmi place aici că este aer curat, învățăm de la arheologi. Aici cred că au fost niște locuințe dacice', a declarat pentru AGERPRES, Manta Nicolae, lucrător pe șantierul arheologic de la Târcov.

Munca pe șantierul arheologic nu este ușoară. În fiecare dimineață, oamenii urcă până la aproximativ 800 de metri printr-o pădure cu pante abrupte și se expun intemperiilor, dar și animalelor sălbatice. Nu au fost înregistrate atacuri, dar localnicii au observat de-a lungul vremii urme de urs și lupi. Fac zgomot și merg mai departe pe culme unde încep să sape. În preajma sitului a fost construită o mică terasă, loc în care lucrătorii se odihnesc, iau masa ori se adăpostesc în caz de ploaie.

'Sunt pe șantier de 16-17 ani, eram din zonă și am venit de curioasă, apoi mi-a plăcut. Sezonul se deschide pe 1-2 iunie, este o sursă de venit, dar este foarte frumos și vin pentru sănătatea mea. Drumul îmi face bine, eu fac vreo 45 de minute. Am descoperit aici locuințe, metale, pandantive, obiecte din bronz, ceramică multă, vase frumoase, vetre, râșnițe. Câștigăm în jur de 100-150 de lei pe zi, este important venitul, dar, personal, vin pentru relaxare și sănătate. Ne mai prind ploile, în ultimii 3 ani a fost o secetă cruntă și anul trecut niște călduri groaznice, animale sălbatice, am văzut acum vreo 4 ani niște lupi, căprioare, am văzut urme de urs', a precizat, pentru AGERPRES, Carmen Buturugă, localnică angajată în situl arheologic.

Pentru o parte dintre persoane, situl arheologic este singura sursă din care își pot asigura un venit, dar perioada în care se fac săpături este destul de scurtă, motiv pentru care, după ce șantierul se închide, sunt nevoite să caute o altă activitate.

'Sunt de vreo 6-7 ani, îmi place aici, mai găsim câte un lucru vechi, am copii la facultate și îi mai ajut. Lucrăm cam o lună, ar fi fost bine să lucrăm mai mult, câștigam și noi mai mult. Mai găsim obiecte din bronz, din fier. Săpăm în fiecare zi cu cazmaua, cu sapa', a transmis, pentru AGERPRES, alt lucrător din sit, Sandu Nedelcu.

În situl de la Târcov lucrează 6-7 persoane, în afara cercetătorilor Muzeului Județean Buzău. În satul de lângă șantier mai sunt doar câteva case locuite, iar distanța îi determină pe mulți care ar putea să își arate disponibiitatea de a lucra, să renunțe. În condițiile în care majoritatea lucrătorilor sunt în vârstă, iar forța de muncă greu de găsit, situl arheologic de la Târcov ar putea să se închidă în câțiva ani.

'Este un mare noroc că reușim, forța de muncă este cea mai mare problemă, dacă nu ar fi existat oamenii pe care i-ați văzut, nu am fi putut face cercetare. Îi găsim foarte greu, sunt oameni care vin de 10-15 ani și recunosc în 2-3 ani, au și ei o vârstă, nu cred că vom mai putea lucra, doar dacă găsim oameni tineri, dar șansele sunt minore. Este foarte complicat să aducem și studenți, cu logistica, genul acesta de săpătură se face cu mult efort, după o lună aici plec epuizat, este complicat', a subliniat șeful Secției Arheologie a Muzeului Județean Buzău, Matei Sebastian.

Situl de la Târcov este unul dintre cele mai dificile din țară. Cercetătorii apreciază că cetatea a funcționat în a doua jumătate a sec. I d. Hr., în perioada domniei regelui Decebal, având cel mai probabil un rol în sistemul defensiv, de a controla accesul spre Transilvania pe cursul superior al râului Buzău.

'De departe este unul dintre cele mai dificile șantiere arheologice, din punct de vedere logistic din județul nostru și probabil din țară, unde de foarte mulți ani avem în cercetare o cetate dacică care a suprapus o locuire din epoca bronzului. Forța de muncă este asigurată de oameni care locuiesc din satele din această zonă, satul Târcov este un sat populat spre deloc, mai sunt doar 5-6 persoane care populează acest sat. Faptul că lucrează într-un sit înseamnă și remunerație, suntem principalul angajator al zonei în această perioadă, ținând cont de posibilitățile financiare pe care acești oameni le au, am putea spune că reprezintă o gură de oxigen aceste perioade cu săpături arheologice. Săpăturile sunt programate pentru cinci săptămâni. Munca constă în săpături manuale, au experiență și recuperează în condiții de maximă siguranță obiectele din săpătură. De-a lungul vremii au fost găsite aici podoabe, fragmente de recipiente ceramice, arme, obiecte de uz casnic și comun, de la fusaiole, inclusiv un pilum roman', a spus directorul Muzeului Județean Buzău, Daniel Costache.

Șantierul poate fi vizitat, instituția de cultură urmând să amplaseze panouri informative pentru a încuraja turismul cultural, istoric și arheologic. AGERPRES/(A - redactor: Florin Zafiu, editor: Irina Poenaru, editor online: Simona Aruştei)