O lume apusă, dar care a înflorit în secolele XVIII - XIX până la începutul veacului XX, chiar până la naţionalizarea din 1949, în Banat, este tema expoziţiei "Între memorie şi uitare. Familii nobile din Banat în perioada modernă", vernisate, recent, la Muzeul Naţional al Banatului (MNB) din Timişoara, şi care va rămâne deschisă publicului până în 24 noiembrie.

Expoziţia este curatoriată de Marius Cornea, muzeograf al Muzeului Naţional al Banatului din Timişoara, cu studii de istorie, istoria artei şi germanistică şi specializat în istoria picturii italiene din secolele XVI-XVIII şi a reuşit să aducă în faţa vizitatorilor sute de piese, care în urmă cu două veacuri şi mai bine făceau parte din decorurile cotidiene ale burghezilor, conţilor sau marchizilor din Banat şi din întreaga Curte a Imperiului Austro-Ungar.

Familii nobiliare bănăţene precum Patyanszky, Palikucsevny, Vukovics, Dadanyi, Eisenstadter, Piatsek şi Kinsky sau Capdebo de Bărăteaz reflectă viaţa aristocratică din Banatul istoric, precum şi relaţiile sociale ale acestei familii cu alte personalităţi ale vremii.

Marius Cornea a dezvăluit, pentru AGERPRES, că fiecare obiect prezent pe simezele MNB are o poveste, iar una lângă alta, dau farmecul expoziţiei.

Povestirile muzeografului Marius Cornea dezvăluie dramele familiilor nobiliare bănăţene de după naţionalizarea din 1949, care au fost obligate să-şi vândă întreaga avere adunată de generaţiile predecesoare, pentru un braţ de lemne de foc, pentru un kilogram de zahăr sau o pâine.

"O pensionară îmi povestea amintirile de când avea nouă ani: tată ei a ajutat câteva baronese să vândă astfel de lucruri, iar ultimele valori pe care le mai aveau de vânzare au fost două portrete ale strămoşilor lor. În camera îngheţată, au găsit trei femei îmbrăcate în blănuri scumpe, cu pălării cu boruri enorme pe cap şi cu voalete pe faţă, care stăteau zgribulite de frig, în vârful patului, acoperite cu plăpumi. Le era frig şi nu aveau bani să-şi cumpere lemne. Era o atmosferă sinistră, de Charles Dickens. În alte cazuri, averea nobililor fost lăsată urmaşilor, care ajungând la o vârstă înaintată şi neavând copii, le-au donat muzeelor. Astfel au ajuns şi în zestrea expoziţiei noastre", povesteşte muzeograful.

Nobilii aveau în conacele de iarnă ori de vară tablouri, portrete, biblioteci, mobilier din esenţe alese, mai ales de sorginte asiatică, argintării, bijuterii, textile de valoare.

Una dintre familiile de nobili din Banat era atât de bogată, încât în 1872 împăratul Franz Josef a înnobilat părinţii, pe cei zece copii împreună cu soţiile, cu soţii şi cu toţi nepoţii. Un singur moştenitor a rămas în Timişoara, care a fost preşedintele comunităţii evreieşti din oraş. A fost şi un mecena care a finanţat orga Sinagogii Cetate din Timişoara, a cumpărat foarte multe bilete în lojile teatrului vechi din Timişoara înfiinţat în 1772, a finanţat asociaţii de caritate şi mai ales a susţinut cultura maghiară din zonă, iar la congresele evreimii din Monarhie a reprezentat interesele Banatului.

"Expoziţia include portrete, fotografie, argintărie, eu am adus totul. Este o tipologie foarte largă de obiecte, de la portrete în diverse tehnici până la veşminte liturgice, icoane şi argintărie fabricată de o firmă vestită de la Viena, care lucra pentru Casa Imperială şi Regală. În şase ani, am adus în MNB peste 6.500 de obiecte. Vizitatorii sunt întâmpinaţi în această expoziţie de fondatorul Muzeului, Zsigmond Ormos, de la a cărui moarte marcăm pe 17 noiembrie 130 de ani. În 1872, el a înfiinţat Societatea de istorie şi arheologie din Banat, instituţie premergătoare înfiinţării MNB. Graţie lui au început primele campanii arheologice şi de atragere de donaţii şi achiziţii a ceea ce este astăzi Muzeul Naţional al Banatului. Prin testament, MNB a primit în anul 1895 mare parte colecţiile sale. Aici prezentă, plachete, medalii, diplome aniversare oferite acestuia de către autorităţile vremii. Colecţiile MNB s-au îmbogăţit în ultimii şase ani cu picturi, piese imobiliare, argintărie, sticlărie, metal, mobilier, piese textile, rochii, haine de conţi de secol XIX. Multe dintre acestea au fost repatriate, aduse din colecţii din Germania, unde au ajuns în urmă cu mai bine de jumătate de secol, din colecţii constituite de persoane născute în România şi emigrate în Occident în anii 60 - 70 ai veacului trecut", a detaliat curatorul muzeograf.

La intrarea în expoziţie, publicul vizitator îşi poate bucura privirile cu o selecţie foarte bogată de portrete nobiliare de secol XVIII-XIX, început de secol XX din Banat, care reprezintă familii ce au aparţinut marii aristocraţii cu titluri nobiliare de baroni, conţi sau marii nobilimi cu latifundii, cum au fost familiile conţilor Nako de Sânnicolau Mare, conţii Csekonics de Jimbolia şi conţii Karacsonyi de Buziaş şi Banloc.

"Am ilustrat prin obiecte, fotografii şi texte istoria unor familii de origine evreiască, germană, maghiară, slovacă, cehă, aromână, sârbă, georgiană (de Giulvăz) sau română, care au fost nobili în Imperiul Austriac, ulterior Austro-Ungar, până la 1918, când, în noiembrie a acelui an, Monarhia Ungară a cunoscut un sfârşit tragic, prin dizolvare. Noi am urmărit destinele unor familii nobile din Banat până după cel de-Al Doilea Război Mondial, pentru că am vrut să vedem impactul asupra acestei categorii sociale provocat de cele două conflagraţii mondiale şi de instalarea regimului comunist în România. Am observat că după Pacea de la Trianon semnată în 1920, foarte multe multe astfel de familii s-au retras din Banat, şi-au vândut conacele, castelele, domeniile, a fost şi o reformă agrară (1921) prin care şi-au pierdut latifundiile şi s-au retras la Budapesta, Viena ori au plecat mai departe, spre Occident, dar comparând cu situaţia existentă în Banat, a domeniilor nobiliare, la naţionalizarea din 1949, am observat că un număr relativ restrâns de nobili au rămas în Banatul de care erau profund ataşaţi, strămoşii lor fiind înnobilaţi în urmă cu cinci-şase generaţii, după un moment bine definit în istoria provinciei (1779), când Erariul din Viena (administraţie financiară a statului, n.r.) a hotărât scoaterea la licitaţie a domeniilor din Banat. A fost un moment important, pentru că Banatul este reintegrat administrativ Regatului Ungariei şi aceste familii de mari negustori, unii foarte avuţi sau vechi nobili au putut cumpăra domenii imobiliare sau să-şi cumpere titluri ori particule nobiliare în Banat, din 1781. Această situaţie a durat până în 1919, care a fost o perioadă de maximă înflorire culturală, socială, politică a acestui grup social restrâns. În anii 1920 - 1930 sunt câteva familii care au păstrat legătura cu Banatul, şi-au păstrat conacele şi au continuat să aducă aportul la cultura din Regatul României din acea vreme", a explicat Marius Cornea.

Una dintre vitrinele expoziţiei adăposteşte potirul episcopului conte Adalbert von Falkenstein (1731), împrumutat de Episcopia Romano-Catolică din Timişoara şi două icoane de sfârşit de secol XVIII, care provin din capela castelului conţilor Nako din Sânnicolau Mare.

Într-o altă vitrină străluceşte o trusă de toaletă din argint (din 1880), doar lighianul având două kilograme de argint masiv, alături, un set de tacâmuri din argint etalate pe resturile unei feţe de masă nobiliare din velur greu cu borduri bogat ornamentate cu fir de argint. Acestea au ajuns într-o colecţie privată din Germania, iar Marius Cornea a avut şansa unică de a le repatria în Banatul pentru care au fost realizate, la finele secolului XIX.

Cea mai recentă donaţie, special oferită pentru această expoziţie, vine de la medicul Pia Brânzeu, un jilţ care a aparţinut familiei de conţi de origine croată maghiarizaţi Csekonics, conţii de Jimbolia şi Ianova, care în Jimbolia au avut castelul de iarnă şi care este astăzi sediul Primăriei Oraşului Jimbolia. Castelul de vară al familiei a fost demolat în 1936, la cererea conţilor, pentru că acesta "a căzut" pe graniţa cu Serbia şi nu a mai putut fi vândut întreg, astfel că a fost vândut cărămidă cu cărămidă, rămânând doar puţine obiecte din interior.

"MNB are privilegiul de a deţine jilţul cu intars produs în Asia din esenţă rară, iar în Europa i-a fost adăugată o placă de marmură (spătarul, n.r.) cu blazonul conţilor. Această donaţie întregeşte secţia de obiecte prezentate în expoziţie. Străbunicul doamnei dr. Pia Brânzeu a fost dr. Karl Diel (din Jimbolia, n.r.), medic primar al familiei conţilor, care i-a oferit medicului, în semn de recunoştinţă, acest jilţ", punctează Marius Cornea.

Expoziţia este o incursiune captivantă în istoria familiilor nobile din Banat, începând cu anul 1779, când regiunea a fost reintegrată în Regatul Ungariei, culminând cu anul 1919, momentul în care Banatul a devenit parte a Regatului României şi reconstituie o lume a rafinamentului aristocratic, prin intermediul unor obiecte rare şi valoroase, care au supravieţuit atât capriciilor istoriei, cât şi celor două războaie mondiale şi regimului comunist.

Vizitatorii vor avea ocazia să admire piese deosebite, precum portrete, mobilier de epocă, ceramică, sticlărie şi textile nobiliare, păstrate în muzee şi arhive de prestigiu din Banat, Serbia şi Ungaria: fotografii rare realizate la sfârşitul secolului XIX de renumitul fotograf Klosz Gyorgy, care surprind interioarele fastuoase ale unor reşedinţe nobiliare emblematice din Banat, precum castelele familiilor Nako, Karatsonyi şi Zselenszky. Aceste imagini rare oferă o privire inedită în gustul aristocratic al vremii, dezvăluind detalii despre stilurile decorative şi viaţa cotidiană a familiilor nobiliare.

Expoziţia aduce în prim-plan şi fenomenul domeniilor nobiliare, reşedinţele impresionante comandate de nobili între sfârşitul secolului XVIII şi începutul secolului XX, adevărate centre de putere şi cultură pentru regiunea Banatului. Aceste domenii au supravieţuit în mod fragmentar, multe dintre bunurile lor culturale fiind dispersate sau confiscate în perioada comunistă, după aplicarea decretului de expropriere din 1949.

La realizarea expoziţiei "Între memorie şi uitare. Familii nobile din Banat în perioada modernă" şi-au adus contribuţii esenţiale instituţii culturale şi arhivistice din Banat şi din regiunile învecinate, între care Complexul Muzeal Arad, Muzeul de Istorie, Etnografie şi Artă Plastică Lugoj, Muzeul Banatului Montan Reşiţa, Muzeul Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă Caransebeş, Episcopia Romano-Catolică de Timişoara, Arhivele Naţionale - Serviciul Judeţean Timiş, dar şi din partea colecţiilor private Cristian - Oliviu Gaidoş, prof. dr. Pia Brînzeu, dr. Raoul - Marius Şeptilici.

"Expoziţia este mai mult decât o simplă retrospectivă istorică: este o invitaţie la descoperirea unui univers aristocratic pierdut, dar păstrat viu prin obiectele sale, o călătorie între memorie şi uitare, între fastul de odinioară şi inevitabilele transformări sociale şi politice", încheie curatorul muzeograf Marius Cornea.

În anul 1785, în comitatul Timiş erau 163 de nobili, iar în Timişoara, 65. În prima jumătate a secolului XIX, urmare a imigrării şi a înnobilărilor, numărul acestora a crescut simţitor, astfel că în anul 1820 erau luaţi în evidenţă 335 de nobili, iar la recensământul din 1831 erau 602 nobili cu drept de vot în comitat. În comitatul Torontal erau în anul 1785 un număr de 108 nobili, iar în 1836 erau deja 976 nobili cu drept de vot. AGERPRES/(A - autor: Otilia Halunga, editor: Karina Olteanu, editor online: Simona Aruştei)