Meşteri populari din mai multe zone ale ţării se află în aceste zile în Piaţa Unirii din Iaşi, pentru a-şi expune mărţişoarele lucrate cu multă migală şi pasiune şi a promova astfel tradiţiile strămoşeşti.

Meşterii populari vin în Piaţa Unirii din Iaşi la invitaţia Muzeului Etnografic al Moldovei, care organizează, împreună cu Asociaţia Art-Meşteşugurile Prutului, manifestarea intitulată "Mărţişor, simbol şi tradiţie", în cadrul căreia se organizează un târg de mărţişoare, demonstraţii practice şi momente artistice susţinute de elevi de la Palatul Copiilor şi de Ansamblul folcloric de copii "Flori de Sânziene" al comunei Scânteia.

"Până duminică, vor fi meşteri care vor aduce în prim planul citadinului mai multe tipologii de mărţişoare, fie că sunt de lemn, sticlă sau croşetate, cusute. Toate au însă acest rol de talisman, amuletă ocrotitoare a persoanei care o poartă. Astăzi, vorbind de un obiect de podoabă, mărţişorul este asociat cu magia darului, pe care bărbaţii îl dăruiesc femeilor, fetelor sau copiii îl dăruiesc mamelor, bunicilor ori invers, într-un transfer de vitalitate", a declarat Ovidiu Focşa, muzeograf în cadrul Muzeului de Etnografie de la Palatul Culturii din Iaşi.

Acesta a explicat că în tradiţia românească luna martie reprezintă pragul dintre iarnă şi primăvară, dintre întuneric şi lumină, motiv pentru care se spune că "nu trebuie să te prindă "babele" fără mărţişor".

"Luna martie debutează cu mărţişorul, un obiect ritual, un simbol al primăverii, un simbol solar, un simbol al fertilităţii. Iniţial, în antichitate, mărţişorul a fost un obiect de ritual care astăzi este o podoabă. Ca orice alt obiect din tradiţiile noastre, mărţişorul suferă transformări de-a lungul timpului. Avem astăzi mărţişorul, ca obiect de podoabă. Bunicii, străbunicii noştri asociau luna martie nu neapărat unui început calendaristic, dar faptul că vegetaţia începea să renască era practic un început de an. Aşadar, oamenii vedeau în luna martie un nou început iar data de 1 martie reprezenta pragul dintre iarnă la primăvară, de la întuneric la lumină", a declarat pentru AGERPRES Ovidiu Focşa, muzeograf la Muzeul Etnografic al Moldovei din cadrul Complexului Muzeal Naţional Moldova din Iaşi.

Conform acestuia, în vechime, sărbătorile de primăvară îşi aveau debutul la 1 martie, când se sărbătorea Anul Nou, iar mărţişorul era o amuletă aducătoare de noroc, ce îmbina puterea magică a firelor împletite, torsada timpului, cea a nodurilor, la care se adăuga dualismul cromatic al firelor alb-roşu şi valoarea banului din argint.

"Mărţişorul sau mărţăguşul reprezenta debutul unui nou ciclu vegetaţional, care era foarte important în mentalitatea tradiţională, omul încercând prin orice mijloace să-şi atragă norocul asupra sa şi gospodăriei. Din această cauză, începând cu prima zi de primăvară, erau săvârşite o serie de gesturi şi acte rituale, cu scop de protecţie, eliminând astfel eventualele neajunsuri, toate aceste practici având valoare de "omen", de nou început, întocmai ca acelea păstrate şi astăzi la debutul Anului Nou. Etimologic, cuvântul 'mărţişor', cu variantele locale mart, mărţiguş, vine din latinescul martius, Martie - prima luna din an în calendarul roman, dedicată zeului Marte, patron al câmpurilor şi al turmelor de animale, motiv pentru care se organizau serbările dedicate lui, Matronaliile, suprapuse cultului autohton al Dochiei, Baba Dochia, Marta sau Mărţişoara", a explicat Ovidiu Focşa.

El a menţionat că mărţişorul se confecţionează din două fire, găitane, albe şi roşii, de cânepă, lână sau mătase, ce erau legate sub forma cifrei 8, de care se atârnau monede de aur şi argint, simbolizând belşugul, uneori fiind agăţate chiar fire de iarbă, flori, muguri.

"Firele de culori diferite semnifică lupta vieţii asupra morţii, a sănătăţii asupra bolii, fiind purtate de persoanele sensibile, copii şi fetele tinere. Mărţăguşul era oferit în zorii zilei de 1 martie, era purtat o săptămână sau două, uneori chiar până la înflorirea primului pom, fiind atârnat de ramurile înflorite, sau până la venirea berzelor. Firul împletit aminteşte de funia anului, fiind reprezentat simbolic prin alăturarea săptămânilor şi lunilor ce formează cele două anotimpuri antagonice: iarna şi vara. Dată fiind simbolistica deosebită a şnurului împletit, el poate fi regăsit şi în steagul căluşului, bradul de nuntă, în podoabele junilor, precum şi în alte obiceiuri, împletirea celor două culori simbolizând regenerarea vieţii", a spus Ovidiu Focşa.

Tradiţia Mărţişorului este frecvent întâlnită în zona Balcanilor - Bulgaria, Macedonia, Albania -, de unde s-a generalizat şi în spaţiul de la nord de Dunăre.

O altă tradiţie a lunii martie sunt "zilele babei" sau Babele. În număr de şapte, nouă, douăsprezece, imprevizibile meteorologic, Babele prefigurează lupta dintre iarnă şi vară, întuneric şi lumină ce se dă în primele nouă zile ale lunii martie.

"Numele acestui interval temporar de nouă zile, Babele, este dat după bătrâna zeitate agrară a panteonului românesc Dochia sau Marta, personificare a anotimpului geros şi a vechiului an, ce moare la 1 martie şi renaşte la Mucenici, pe 9 martie. În Bucovina, mai există şi astăzi obiceiul ca în prima zi de primăvară fetele să ofere mărţişoare flăcăilor, fiind purtate cu multă demnitate şi solemnitate de către toţi. Cea mai arhaică variantă a realizării mărţişorului este întâlnită la greci, în special la cei din insulele Mării Egee, unde în prima zi a primăverii toate persoanele îşi legau la gât sau la încheietura mâinii un mărţişor, pentru a se proteja împotriva Soarelui primăvăratec", a mai menţionat Ovidiu Focşa. AGERPRES / (A - autor: Daniela Malache, editor: Antonia Niţă, editor online: Andreea Lãzãroiu)