Pluguşorul bisocenilor din judeţul Buzău este probabil cel mai lung din România, are aproximativ 200 de versuri, a fost scris pe o hârtie în lungime de 12 metri şi este mai lung decât cel scris de Vasile Alecsandri, fiind cules din vremea domnitorului Alexandru Ioan Cuza.

Pe lângă frumuseţea pitorească a comunei, Bisoca ascunde nenumărate datini şi tradiţii populare încă păstrate de locuitori şi transmise cu sfinţenie de la o generaţie la alta. Cel mai frumos obicei al sărbătorilor de iarnă este pluguşorul, iar cetele de colindători încă mai traversează colinele pe care se întind satele răsfirate, pocnind din bici, amintind de Cuza Voievod, cel care i-a împroprietărit.

Pluguşorul bisocenilor, un teatru istoric al locurilor, cu mascaţi şi instrumente muzicale autohtone, îi impresionează şi astăzi pe toţi cei care ajung în Ţinutul Buzăului.

"Pluguşorul bisocenilor se transmite din străbuni, după reforma lui Cuza. O parte din oameni au fost împroprietăriţi aici şi, în semn de recunoştinţă, pluguşorul lui Cuza s-a transmis din generaţie în generaţie, s-a modificat, iar acum a ajuns la forma pe care am cules-o eu, din mai multe surse. Pluguşorul are o vechime de zeci de ani. Potrivit tradiţiei, dimineaţă pe 31 decembrie, umblă cu colindul copiii, cu pluguşorul cel mic, după care seara, pe vremuri, când eram noi flăcăi, după 5 seara, plecau cei mari cu plugul cel mare, până chiar în a doua zi de 1 ianuarie. Ceata avea buhai, tobă, clopote cât mai mari. Cine avea clopotul cel mai mare, avea şi ceata cea mai mare. Clopotul meu cel mai mare ia 6 litri de apă, dacă îl dau cu împrumut, trebuie să îmi dea dijmă 6 litri de ţuică. Aşa este tradiţia. Înainte când intra ceata la fete în casă trebuia să stingă lampa cu gaz, ori sunând din clopot, ori chiuind. Mai avem tradiţionalul bici, acordeonul, vioara, măşti. Într-o ceată sunt de 5-6 la 35-40 de oameni. Ne îmbrăcăm în costum naţional, în ii, iţari, fuste, cămăşi, ilice, cu căciuli, în opinci sau cizme şi mascaţi. Avem babe şi uncheşi, un ursar care duce ursul, tradiţional în zona noastră. Ne povesteau bunicii că ursul venea în localitate şi juca pe jar, apoi a intrat şi capra în jocul nostru. De regulă, noi mergem de plăcere cu colindul, iar oamenii ne oferă ori bani, ori colaci. Banii strânşi i-am dat la biserică să facem un gard, i-am donat", a precizat, pentru AGERPRES, şeful cetei de colindători din Bisoca, Constantin Moise.

Pluguşorul bisocean este probabil cel mai lung din ţară, spune cel care i-a cules versurile în ultimii 50 de ani de la străbunii satului. Pentru că durează şi jumătate de oră, uneori colindătorii sunt rugaţi să cânte o variantă ceva mai scurtă.

"Varianta plugului meu este cea mai lungă pentru că am adunat toate variantele posibile, tot ce am găsit, de peste 50 de ani. Sunt persoane care ne roagă atunci când mergem cu plugul să spunem mai puţin, dar de obicei poate să dureze, cu jocurile de măşti, cu bici, cu fluier şi jumătate de oră. Acest plug spune povestea unui plugar străbun, despre unde mergea, cu ce greutăţi se confrunta, vorbeşte despre Cuza şi apoi, ca la orice urătură, se sfârşeşte cu strofa: 'De urat am mai ura, dat mi-e că s-o însera, pe la curtea dumneavoastră, departe de casa noastră'. Cred că este cel mai lung plug din ţară, mai lung ca cel scris de Alecsandri. Vasile Alecsandri a fost la Bisoca, la Poiana Mărului pe vremuri. Eu am început să merg cu pluguşorul de când eram mic, de vreo 12 ani, cu fratele meu. Într-o noapte am mers cu o ceată, eram în casa a VI-a. De atunci ne-am făcut ceata noastră, apoi şi am tot colindat. Tot de atunci strâng şi versurile", a subliniat continuatorul tradiţiei, Constantin Moise.

Considerat unic în plan naţional, pluguşorul bisocenilor a fost promovat recent în cadrul unei expoziţii la Galeriile de Artă. Are aproximativ 200 de versuri, este împărţit în cinci strofe şi a fost scris de un artist plastic pe o rolă de hârtie în lungime de aproximativ 12 metri.

"Iniţial nu am ştiut cât de mare este pluguşorul, am acceptat provocarea de a-l scrie, deşi am văzut că este foarte lung. A trebuit să măsor spaţiul din încăpere. A trebuit să mă gândesc cât de mare să scriu, să mă încadrez în dimensiunea respectivă. Are în jur de 10-12 metri. Am scris 9 ore fără pauze, cu pensula şi cu o culoare acrilică, nu mergea cu altceva. Când m-am apucat de el, am vrut să îl şi termin. Are 9 pagini pluguşorul, mi-a luat 9 ore să îl scriu, deci cam o oră pentru fiecare pagină. Hârtia pe care l-am scris a fost neîmbinată, a fost o problemă pentru că, dacă făceam o greşeală, era dificil să o mai îndrept, să o corectez. A fost o provocare. Când am ajuns la pagina 5 şi mi s-a părut că am scris deja foarte mult, mi-am dat seama că mai am de scris încă pe atât. Am terminat la 1 noaptea. Am început după-amiază şi am terminat la 1-2 noaptea. Nu am făcut nicio pauză, nu am avut vreme, nu mi-am permis, poate să beau apă. Nu auzisem de pluguşorul acesta, este frumos, uşor de reţinut. Sper să se păstreze. Probabil va fi expus sau păstrat pe undeva", a declarat, pentru AGERPRES, artistul plastic, Nicoleta Ungureanu.

Alături de comune precum Lopătari, Berca, Mânzăleşti, Bozioru sau Vintilă Vodă, Bisoca face parte din salba de localităţi încărcate din punct de vedere tradiţional cuprinse de Geoparcul UNESCO "Ţinutul Buzăului". AGERPRES/(A - autor: Florin Zafiu, editor: Irina Poenaru, editor online: Simona Aruştei)