''Vasul cu îndrăgostiţi'' - un obiect de artă ce datează din Eneolitic - Cultura Gumelniţa, unic în lume, expus la Muzeul Judeţean Giurgiu, reprezintă o adevărată comoară care ne poartă în istorie, în cele mai vechi timpuri.

Cei interesaţi pot veni să îl vadă la Muzeul Judeţean Giurgiu şi să descopere preocupările spirituale ale oamenilor preistorici, făcând o călătorie în timp, în urmă cu peste şase mii de ani.

''Pe cât de mici sunt oraşul şi Muzeul Judeţean Giurgiu pe harta culturală a lumii, pe atât de mare este anvergura 'Vasului cu îndrăgostiţi' prezent în expoziţia arheologică permanentă a Muzeului giurgiuvean. Trebuie să amintim (...) că pe aceste terase ale Dunării locuirea e atestată încă din mileniul X Î. Hr., deci avem 12 mii de ani pe acest segment şi avem dovezi extraordinare ale faptului că cei care locuiau, fie că era temporar sau permanent, în aceste zone aveau preocupări spirituale. 'Vasul cu îndrăgostiţi' a fost descoperit în anul 1975 pe şantierul arheologic Sultana Malu Roşu şi e datat în anii 4.300 - 4.100 Î. Hr., Eneolitic, Cultura Gumelniţa. Acesta reprezintă, din punctul meu de vedere, ca şi concept istoric, o creaţie similară 'Gânditorului de la Hamangia'. Vorbim de un vas ritualic, tronconic, cu două statuete antropomorfe, practic sunt un bărbat şi o femeie în mijlocul acestuia. Este foarte probabil ca vasul să fi fost folosit la ritualul de căsătorie. Bărbatul este în poziţia şezut, exact cum spuneam, corespondenţa cu 'Hamangia' '', a declarat pentru AGERPRES directorul Muzeului Judeţean Giurgiu, Gabriel Dumitru.

Acesta vorbeşte despre unicitatea şi valoarea obiectului de artă de acum şase mii de ani.

''Privind acest vas ajungem să ne punem întrebarea: cât de preistorici erau oamenii preistorici, pentru că, dincolo de acel braţ al bărbatului care îmbrăţişează femeia oferind protecţie, pentru spirala desenată în interiorul acestuia, am putea să facem o comparaţie cu modul în care se învârt astrele'', a arătat Gabriel Dumitru.

''Vasul cu îndrăgostiţi'' este din lut, cam cât o strachină medie, de aproximativ 20 de centimetri în diametru.

Potrivit site-ului Muzeului Judeţean, combinaţia plastică impresionează prin ineditul ei, în sensul că nu-şi găseşte analogii în nicio altă cultură din neolitic. Vasul este decorat cu motive geometrice, reprezentate prin şiruri de romburi şi triunghiuri, pictate în culoare albă pe fond roşu-cărămiziu. În centrul vasului, la interior este aplicată o pereche de statuete antropomorfe, aşezată pe un fel de băncuţă. În timp ce braţul drept al bărbatului este aşezat pe pântec, cel stâng, mai lung, este poziţionat după gâtul statuetei feminine. Cu dimensiunea puţin mai mare decât statueta feminină, cea masculină este modelată simplu şi acoperită în culoarea albă, având ca decor o bandă roşie în zona abdominală.

La rândul ei, statueta feminină are caractere faciale simple: nasul reliefat, nările figurate prin două împunsături, iar gura este reprezentată printr-o incizie. Pe corp şi braţe sunt trasate linii roşii şi albe, iar pe picioare se observă o spirală pictată cu aceleaşi culori.

Gestul protector al bărbatului de a-şi petrece braţul stâng pe după gâtul statuetei feminine ar putea fi expresia stărilor sale sufleteşti şi a valorilor universului său interior. Perechea antropomorfă plasată în mijlocul vasului alături de motivul spiralei şi de colorit pot fi privite ca substitute ale Pomului vieţii şi ale axului lumii (axis mundi), sugerând ideea de viaţă şi reînnoire periodică, potrivit site-ului Muzeului giurgiuvean.

''Culoarea roşie s-a păstrat după atâţia ani, e ceva foarte interesant, gândiţi-vă că la momentul cu pricina nici nu se punea problema să existe roata olarului sau să ştim că aveau pigmenţi pentru colorare. Acea culoare roşie ne duce cu gândul la un amestec din oxid de fier. Motivele geometrice seamănă cumva cu o frunză de salcie sau de dafin, dar cel mai probabil de salcie pentru că, fiind descoperit pe malul Dunării, este cel mai propice mediu pentru acest tip de arbore, iar reprezentarea cu pricina, din punctul meu de vedere, o spun aici ca istoric, nu ca director al Muzeului, face exact referire la acea uniune pe care noi o trăim cumva, acum, în familia tradiţională, adică, eu, bărbatul, te protejez pe tine, de aceea braţul meu stâng cumva e mai mare, vine să înconjoare, să protejeze femeia tocmai pentru că spirala aceea va naşte ceea ce ne va duce mai departe moştenirea, şi anume copiii noştri. Nu s-a mai găsit aşa ceva în zona bazinului Dunării, iar asemenea vase ritualice ar mai fi pe undeva prin America de Sud, însă acolo deja vorbim despre civilizaţii care transcend perioada preistorică şi sunt situate cumva prin Evul Mediu'', a explicat directorul Muzeului Judeţean Giurgiu.

Un alt aspect interesant al ''Vasului cu îndrăgostiţi'' este faptul că a fost descoperit aproape întreg, în reconstituire se vede că doar câteva bucăţi au fost sparte şi restul vasului e aproape în întregime original.

Cei care doresc să vadă acest obiect şi astfel să călătorească în trecut, în cele mai vechi timpuri pot să o facă trecând pragul Muzeului.

'' 'Vasul cu îndrăgostiţi' a fost în expoziţii în întreaga lume, a fost inclusiv prezent la Londra, la Tokio şi în SUA, este piesa noastră de rezistenţă, e păcat că nu există nişte programe augmentate ca mai ales copiii să vină şi să vadă că aici a existat o continuitate, în primul rând, de locuire şi că acei oameni preistorici, pe care îi credeam cu bâta, au putut face o operă de artă în urmă cu peste şase mii de ani'', a transmis directorul Muzeului Judeţean Giurgiu, Gabriel Dumitru. AGERPRES/(AS - autor: Camelia Bigan, editor: Georgiana Tănăsescu, editor online: Anda Badea)

Foto: (c) Camelia Bigan / AGERPRES