Pe uliţele Muzeului Satului din Capitală, miercuri s-a purtat ia românească.

Meşteri şi colecţionari au expus aici sute de ii, unele cusute cu fir de mătase, cu mărgele din sticlă sau vechi de peste 100 de ani, pentru a marca în acest fel Ziua Universală a Iei.

Zeci de vizitatori ai muzeului au purtat, şi ei, de Sânziene, ii, unele moştenire de familie.

Foto: (c) GRIGORE POPESCU / AGERPRES FOTO

"În sat, sărbătoarea Sânzienelor este importantă din mai multe puncte de vedere. Acum se executau acele ritualuri legate de solstiţiul de vară, de trecerea către vara îmbelşugată, în care începea secerişul, dar în acelaşi timp este totul în dublă partidă, pentru că anul s-a înjumătăţit, solstiţiul de vară face ca ziua să înceapă să scadă, de fapt se anunţă venirea toamnei şi a iernii. Este un prag pe care, în sat, oamenii îl treceau într-un anume fel, cu anume ritualuri, gesturi şi incantaţii. Sânzienele sunt identificate de specialişti ca fiind zeităţi ale spaţiului sălbatic. Ele pot fi întâlnite pe dealuri, sau în păduri, sau pe câmpul necultivat unde executau un dans - în sat se mai dansează şi acum Drăgaica, pentru că Sânziana sau Drăgaica sunt cam acelaşi lucru, doar că Drăgaica creşte prin sud şi Sânziana mai peste tot. În tradiţia populară se spune că ar fi bine să nu te întâlneşti în noaptea aceea cu Sânzienele pentru că ele pot fi şi zâne bune, dar şi zâne rele. Se spune că acela care vede dansul Sânzienelor şi vorbeşte ar putea să fie blestemat să rămână mut toată viaţa. De Sânziene, fetele din sat împleteau cununile şi le aruncau pe casă pentru a-şi afla ursitul. Dacă rămâneau pe casă cununile, se măritau în acel an, dacă nu, nu. Tot aşa se afla şi dacă vei fi tot anul sănătos. Cununile erau folosite de femei şi pentru durerile de mijloc; Sânziana e singura plantă care tratează tiroida", a declarat, pentru AGERPRES, directorul Muzeului Satului "Dimitrie Gusti", Paula Popoiu.

Foto: (c) GRIGORE POPESCU / AGERPRES FOTO

Ea a precizat că ia începe să devină un element de costum care se internaţionalizează, amintind că, în prezent, se lucrează la un dosar pentru ca aceasta să devină element de patrimoniu cultural mondial UNESCO.

"Aşa cum Sânzienele devin o sărbătoare şi de spaţiu urban, nu numai rural, şi ia începe să devină un element cultural şi un element de costum care se internaţionalizează. Nu mai poartă ie numai româncele. Acum am văzut că se poartă ie în Franţa, în America, peste tot. (...) Suntem într-un moment în care tradiţia românească este pe de o parte a noastră, identitară, ne identifică oriunde în lume, pe de altă parte începe să fie adoptată şi de alţii", a afirmat directorul muzeului.

"Sânziene, ie, floare, lumină" - a fost titlul evenimentului desfăşurat miercuri la Muzeul Satului. Şi, de la mic la mare, majoritatea vizitatorilor au purtat cu această ocazie ii.

Foto: (c) GRIGORE POPESCU / AGERPRES FOTO

"Este cusută de străbunica mea şi este moştenire de familie. Cred că are 90 de ani. Este din zona Olteniei", a declarat o tânără. Şi soţul său a îmbrăcat o cămaşă tradiţională, despre care spune că este din aceeaşi zonă, dar că este cumpărată şi are aproximativ 70 de ani.

Gospodăriile din muzeu i-au găzduit pe colecţionari şi pe meşterii de ii, ţesături, podoabe, măşti, produse din plante, jucării din lemn, păpuşi îmbrăcate în ii sau umplute cu lavandă.

Colecţionează costume populare de peste 30 de ani şi miercuri a adus la Muzeul Satului costume din zona Argeşului, Dâmboviţei şi Sibiului, care au de la 60 la 100 de ani, unele cusute cu mărgele din sticlă, altele cu împunsătură cu acul sau cu cusătură buclată. Preţul unui astfel de costum popular poate ajunge şi la 3.000 de lei.

"Numai Dumnezeu mai face cusătura aceasta", a afirmat colecţionarul, indicând minuţios cusătura buclată cu negru a unui costum popular cu flori colorate.

Daniel Stanciu, care a venit la târg cu ii lucrate de femei din Breaza, a declarat pentru AGERPRES că a moştenit de la mama sa dragostea pentru acest obiect vestimentar. El vrea să arate lumii întregi ce înseamnă arta broderiei manuale, care este pe cale de dispariţie.

"Mare parte din aceste ii sunt cusute de doamnele care au lucrat cu mama mea, până în anii '90, când în zona noastră exista un atelier denumit Arta casnică din Breaza, unde erau aproximativ 7.000 de cusătorese. Mare parte din acestea mergeau la export, pentru că erau foarte apreciate. Şi acum sunt foarte apreciate. Arta broderiei manuale este pe cale de dispariţie. M-am apucat de această afacere pentru că îmi amintesc cu drag şi cu nostalgie de mama care nu mai este. Eu am fost crescut din munca ei. Îmi amintesc cum pierdea nopţi în şir pentru că avea ca termen să termine o ie şi lucra şi până la miezul nopţii. Mi-am dorit foarte tare să nu las în con de umbră această artă şi am luat legătura cu mare parte din doamnele care au cusut cu mama mea şi am format un colectiv de câteva zeci de persoane care cos pentru a putea arăta lumii ce înseamnă arta brodării manuale", a povestit bărbatul.

El a menţionat că iile confecţionate de Atelierul Maria şi Daniel Stanciu încearcă să le reproducă pe cele adevărate.

"Respectăm modelul de pe mânecă, altiţa, apoi râurile în jos, care se transpun şi pe piept. Folosim o pânză de cea mai bună calitate, din bumbac sută la sută. Nu mai putem reproduce pânza de odinioară, pentru că era o pânză ce se ţesea în casă de către bunicile noastre. Firul folosit este de bumbac mercelizat, care în contact cu apa caldă nu îşi pierde din culoare şi proprietăţi. La fel folosim şi mătase naturală", a dezvăluit el.

Preţurile iilor variază în funcţie de complexitate şi model, fiind cuprinse între 300 până la 1.500 - 2.000 de lei. Daniel Stanciu afirmă că la cele mai scumpe se lucrează între trei şi şase luni.

Tradiţiile şi obiceiurile acestei zile au fost aduse în atenţia vizitatorilor Târgului de Sânziene prin ateliere de cusături, la Gospodăria Şanţ, şi de coroniţe de flori, la Câmpu lui Neag. Cele două ateliere au fost dedicate copiilor.

Foto: (c) GRIGORE POPESCU / AGERPRES FOTO

La atelierul de coroniţe copiii au putut învăţa să împletească în trei flori de sânziene, margarete, levănţică, spice, după ce le-au legat cu sfoară pentru a-şi confecţiona o cunună.

"Legaţi un bucheţel şi apoi începeţi să împletiţi", le-a spus coordonatoarea atelierului copiilor nerăbdători să aibă pe cap o coroniţă.

Cu feţele acoperite de măşti de protecţie, unii dintre cei mici au reuşit să îşi facă singuri coroniţe, însă alţii au primit ajutor, fie din partea coordonatorilor atelierului, fie din partea părinţilor. Şi o jurnalistă i-a ajutat pe cei mici să împletească coroniţe, în timp ce le-a fredonat frânturi de cântece populare.

"Cine vrea să stea lângă mine?", a întrebat în timpul atelierului o fetiţă. Cei mici, conştiincioşi, i-au răspuns că nu se poate din cauza virusului.

Eric, de 8 ani, a fost singurul băieţel care a participat la atelierul de coroniţe. Mama lui a precizat că băiatul poartă o ie de mire, din zona Munteniei, veche de 100 de ani, care a aparţinut străbunicului copilului.

***

Începând din anul 2013, pe 24 iunie este sărbătorită Ziua internaţională a Iei, la iniţiativa comunităţii online "La Blouse Roumaine".

Sărbătoarea din 24 iunie mai este cunoscută în popor şi sub numele de Drăgaica. AGERPRES/(A - autor: Florentina Peia, editor: Andreea Rotaru, editor online: Andreea Lăzăroiu)

Mai multe imagini pe AGERPRES FOTO