De ce nu a fost recompensată niciodată limba română cu premiul Nobel pentru literatură? România o are, desigur, pe Herta Muller, laureata premiului din 2009, însă ea scrie în germană, limba ei maternă, şi a primit cetăţenia germană în 1988, informează site-ul rfi.fr.

Scriitorii românofoni, splendizi poligloţi, au ştiut să se exprime în alte limbi. Tristan Tzara, Panait Istrati, Eugen Ionescu, Emil Cioran şi Virgil Gheorghiu s-au îndreptat spre franceză, Paul Celan spre germană, iar Mircea Eliade, cu un trecut controversat, scria cu uşurinţă în cinci limbi. Greutatea dictaturilor, cu manipulările lor, a influenţat probabil juriul suedez, notează jurnaliştii francezi de la rfi.fr. În anii 1970, Nicolae Ceauşescu, supranumit "geniul din Carpaţi", îşi dorea să câştige nimic altceva decât premiul Nobel pentru pace. Din acest motiv, el a făcut totul pentru a submina candidaturile compatrioţilor lui la premiul Nobel pentru literatură. Infama Securitate, poliţia politică a României din acea epocă, avea privirile aţintite asupra scriitorilor şi deţinea arta de a fabrica dosare compromiţătoare.

Va veni oare o recunoaştere a valorii literaturii române din partea juriului suedez prin intermediul lui Norman Manea? Scriitorul român trăieşte în Statele Unite, însă toată opera lui literară este scrisă în limba română. "Mi-am găsit domiciliul meu adevărat. Limba promite nu doar renaştere, ci şi legitimitate, cetăţenie, apartenenţă etnică", scria Norman Manea în "Întoarcerea huliganului", romanul său autobiografic.

Cititorul înţelege necesitatea resimţită de scriitor de a-şi găsi un fel de ancoră. Născut în 1936 în Bucovina, o provincie din nordul României, Norman Manea provine dintr-o familie evreiască, moderat practicantă. "Cimitirul o atrăgea mai mult decât sinagoga", spunea scriitorul despre mama lui. După pogromuri a urmat drama: în 1941, regimul generalului Antonescu a deportat mii de evrei în Transnistria. În pofida protestelor vehemente ale unei angajate ortodoxe, întreaga familie Manea a fost urcată în tren şi trimisă în acea regiune săracă, cazată în barăci insalubre, unde tifosul făcea ravagii. Băiatul şi părinţii lui au supravieţuit şi s-au întors acasă în 1945. Însă viaţa lor nu mai era deloc uşoară într-o Românie care aderase la Pactul de la Varşovia.

După o scurtă perioadă în care a încercat să se integreze în rândul tinerilor comunişti, Norman Manea a decis să se concentreze asupra studiilor sale de inginer. Tatăl lui, mic întreprinzător privat, a fost trimis la închisoare.

Mihail Sebastian (1907-1945), şi el provenind din cultura evreiască, a scris "Cum am devenit huligan", în 1935. Norman Manea a preluat după decenii o parte din acel titlu. În epocă, mulţi emisari din Israel veneau să îi încurajeze pe evreii din România să plece din ţară. Norman Manea a rezistat însă acelei tendinţe în anii 1960 şi 1970. Ataşamentul lui faţă de limbă, prieteni, familie au contat mai mult decât hărţuirile regimului Ceauşescu. A sfârşit prin a ceda mult mai târziu şi a părăsit ţara în 1986, stabilindu-se în cele din urmă în Statele Unite.

"Întoarcerea huliganului" descrie o scurtă revenire în ţară a scriitorului, în 1997, cu ocazia unei vizite a unui profesor universitar american. Amintirile ies la suprafaţă, dar şi amărăciunea. Scriitorul nu îşi mai regăseşte patria. Neiubit cu adevărat în ţara lui, exilat la New York, persecutat de istorie, Norman Manea îşi prezintă povestirea cu o erudiţie covârşitoare. Această carte i-a adus scriitorului român premiul Medicis pentru roman străin pe anul 2006. Chiar şi în fragmentele sale emoţionante, Norman Manea nu se deprinde niciodată de o anumită distanţare morocănoasă faţă de destinul său, ca şi cum el ar fi "un turist în propria lui posteritate".

Printre celelalte opere literare ale sale, jurnaliştii francezi de la RFI.fr citează volumul de nuvele "Ceaiul lui Proust" şi eseul "Despre clovni: dictatorul şi artistul". Cel din urmă a apărut în Franţa în 2009, anul în care Norman Manea a devenit Comandor al Ordinului Artelor şi Literelor.

În săptămânile care au precedat atribuirea premiului Nobel pentru literatură pe 2017, casele de pariuri acordau o cotă onorabilă scriitorului Mircea Cărtărescu, profesor la universităţile din Bucureşti şi Stuttgart, născut în 1956. El este autorul volumului "De ce iubim femeile", o carte ce descrie plimbări halucinante, în care revine motivul fluturelui. În multe civilizaţii, delicata insectă simbolizează sufletul uman. Iar bătăile sale de aripi dintr-o regiune ar provoca, se spune, uragane în alte zone ale lumii.AGERPRES/(AS - autor: Florin Bădescu, editor: Codruţ Bălu, editor online: Anda Badea)