Directorul adjunct al Arhivelor Naţionale, istoricul Alina Pavelescu, afirmă că există o anumită dimensiune a omului care a fost Regele Mihai I care vorbeşte despre demnitatea şi simţul responsabilităţii care l-au caracterizat.

"Există o dimensiune a omului care a fost regele Mihai I, care vorbeşte despre demnitatea lui, despre simţul responsabilităţii, despre o anumită educaţie în sensul datoriei şi a interesului public, despre faptul că a crescut cu convingerea că un om politic, un rege este în primul rând dator naţiunii sale şi abia după aceea trebuie să se ocupe de propriile sale nevoi, că trebuie să se căsătorească într-un anume fel, să trăiască într-un anume fel toată viaţa lui, să nu poată face ce doreşte, ci numai ceea ce impune binele public", a declarat istoricul pentru AGERPRES.

În opinia acesteia, "această dimensiune a Regelui Mihai e încă actuală şi ar putea să reprezinte o învăţătură importantă pentru cei de astăzi".

"Fiindcă la noi noţiunea de bine public trece foarte mult prin această atomizare, prin interesul individual în ultimă instanţă şi poate că este un mod de a ne învăţa să fim solidari, să fim responsabili, să ne gândim atunci când acţionăm în spaţiul public la toţi ceilalţi, să fim toleranţi, să ne negociem interesele fiindcă, până la urmă, aceasta este esenţa democraţiei", a spus Pavelescu.

Alina Pavelescu a susţinut miercuri, la Rezistenţa BRD Scena9-Hotspot Cultural BRD, conferinţa "Născut pentru a fi ultimul rege", organizată în cadrul ciclului de întâlniri şi conferinţe "Intersecţiile de miercuri".

Ea consideră că principele Mihai a fost născut să fie regele României.

"Asta se explică istoric, prin biografia lui. S-a născut ca moştenitor al principelui Carol, care, la rândul lui era moştenitor al principelui Ferdinand şi se presupunea că, dacă există o continuitate a dinastiei de Hohenzolern în România, ceea ce la momentul naşterii lui nu punea nimeni în chestiune, principele Mihai, viitorul rege Mihai, era născut să fie la un moment dat regele României. Era născut să fie rege şi urma să fie educat să devină rege. Ceea ce, de altfel, s-a şi întâmplat cu el în această perioadă, dincolo de povestea pe care o ştim şi anume că a avut ghinionul să ajungă rege la nici 6 ani, în împrejurări care rupeau continuitatea dinastiei şi dincolo de accidentul că este singurul rege detronat de tatăl lui, trei ani mai târziu, şi apoi devenit voievod de Alba Iulia şi din nou rege în împrejurările pe care le ştim. Dar de la naştere era predestinat să fie regele României", a explicat istoricul.

Alina Pavelescu a susţinut că, încă de la început, regele Mihai a însemnat o mare speranţă pentru România.

"Orice copil născut bărbat într-o dinastie care funcţiona pe principiile Dinastiei româneşti la început de secol XX era o speranţă deja. A devenit cu atât mai mult paiul de care se agăţau toate speranţele româneşti, dată fiind caracteristica psihologică a tatălui său care a renunţat de mai multe ori la calitatea de prinţ moştenitor, care, după cum ştim, a fost un om aventuros şi pentru care simţul datoriei n-a primat niciodată. Întotdeauna, şi Carol al II-lea şi, ulterior, Ion Antonescu s-au folosit din plin de capitalul acesta de popularitate, de simpatie pe care-l năştea Mihai la români", a menţionat ea.

Pentru directorul adjunct al Arhivelor Naţionale, adevărata dimensiune a regelui Mihai I ar fi devenit cunoscută dacă n-ar fi fost silit să abdice.

"Regele Mihai a devenit, să zic aşa, bărbat politic ceva mai înainte de 23 August 1944, fiindcă au existat nişte preparative înainte de această dată, în care s-a implicat cert şi s-a dovedit demn de misiunea lui de rege. Dar, adevărata dimensiune a regelui Mihai I, probabil, ar fi devenit cunoscută mai bine dacă n-ar fi abdicat, dacă n-ar fi fost silit să abdice în 1947. În puţina perioadă în care a rezistat adversităţilor unei ocupaţii sovietice a arătat că avea şi tact, că avea şi răbdare, că avea şi diplomaţie, că avea şi talent de negociator. Din păcate lucrurile luaseră o turnură pe care nici el şi nici oameni politici din ţările care urmau să fie comunizate şi care au şi fost până la urmă comunizate în Estul Europei n-au mai putut-o controla", a spus istoricul.

Alina Pavelescu a mai spus că "de altfel, ceea ce a însemnat după aceea regele Mihai în exil şi ceea ce a arătat regele Mihai după 1990, când, din nou, a capitalizat o speranţă uriaşă confirmă ideea că el ar fi fost un rege bun, ar fi fost un rege din speţa şi în continuitatea regelui Carol I şi a lui Ferdinand I, oameni ai datoriei ca şi el".

"Dar ceea ce constituie o tristeţe în aceste zile, când ne luăm adio de la regele Mihai, este tocmai faptul că deşi el a capitalizat întotdeauna o uriaşă speranţă, că a beneficiat de simpatii atâta vreme cât s-a aflat în preajma tronului şi chiar şi în perioada în care nu se prea vorbea despre el în România el a reprezentat speranţa pentru foarte mulţi români, această speranţă, din păcate, nu a avut şi şansa de a domni cu adevărat în folosul României", a încheiat istoricul.

Alina Pavelescu este istoric şi scriitor, director adjunct al Arhivelor Naţionale ale României şi doctor în ştiinţe politice cu o teză susţinută la Institut d'Etudes Politiques din Paris. A publicat numeroase studii şi ediţii de documente referitoare la secolul XX şi este unul dintre cercetătorii români cu o activitate impresionantă în acest domeniu. AGERPRES/(A - autor: Daniel Popescu, editor: Karina Olteanu)