Jocurile Olimpice de la Montreal 1976 au cuprins unul dintre cele mai importante momente din istoria sportului. În centrul acelui moment s-a aflat Nadia Comăneci, gimnasta româncă de doar 14 ani, care a reuşit ceea ce părea imposibil: primul 10 perfect din istoria gimnasticii olimpice. Performanţa ei nu a fost doar o victorie sportivă, ci o redefinire a standardelor de excelenţă şi un reper care a schimbat percepţia asupra gimnasticii. Cele 7 note de 10 obţinute de Nadia Comăneci de-a lungul competiţiei olimpice din 1976 au făcut înconjurul planetei, au revoluţionat gimnastica mondială şi au adus faima României. 

A făcut cunoştinţă cu gimnastica la vârsta de 5 ani. A fost descoperită de antrenorul Marcel Duncan. Din 1971, a fost antrenată de soţii Bela şi Martha Karoly. 

Până la istorica Olimpiadă de la Montreal, Nadia Comăneci era deja o certitudine în gimnastica mondială, dominând competiţiile europene şi internaţionale majore. 

În 1974, a obţinut primul mare succes peste hotare, câştigând locul 1 la individual compus, în cadrul concursului Cupa Prieteniei de la Gera (Republica Democrată Germană), notează cosr.ro.

Campionatele Europene de la Skien, Norvegia, desfăşurate în mai 1975, au consacrat-o definitiv pe scena internaţională, la doar 13 ani. Atunci, gimnasta din România a detronat-o pe marea favorită la individual compus, sovietica Liudmila Turişceva, şi a câştigat 4 medalii de aur: la individual compus, sărituri, paralele inegale şi bârnă. La acestea s-a adăugat medalia de argint la sol, arată europeana.eu şi gymnastics-history.com.

Nadia Comăneci (dr.) înainte de plecarea la Jocurile Olimpice de Vară de la Montreal, Bucureşti, 6 iulie 1976.

Foto: (c) VASILE MOLDOVAN/Arhiva istorică AGERPRES

La American Cup International Gymnastics, competiţie ţinută la Madison Square Garden din New York în martie 1976, Nadia Comăneci a obţinut nota maximă 10.00 la sărituri în etapele preliminare şi o altă notă de 10.00 la sol în finala competiţiei, conform usagym.org. Aceste performanţe i-au adus aurul la individual compus, au propulsat-o pe gimnasta română de doar 14 ani în atenţia directă a presei internaţionale şi au servit drept avanpremieră perfectă pentru Jocurile Olimpice din vara aceluiaşi an.

Jocurile Olimpice de la Montreal s-au desfăşurat între 17 iulie şi 1 august 1976, potrivit olympics.com. Probele de gimnastică au început la 18 iulie, dată rămasă în istorie ca fiind ziua în care a fost acordată prima notă de 10 la gimnastică din istoria Jocurilor Olimpice. 

Delagaţia olimpică de gimnastică feminină, înainte de plecarea la Jocurile Olimpice de Vară de la Montreal, Bucureşti, 6 iulie 1976.

Foto: (c) VASILE MOLDOVAN/Arhiva istorică AGERPRES

În cadrul probei pe echipe cu exerciţii impuse la paralele inegale, un aparat recunoscut pentru dificultatea tehnică ridicată, Nadia Comăneci a avut o prestaţie impecabilă, fără ezitări şi fără greşeli. Exerciţiul a durat 23 de secunde, fiind caracterizat printr-o fluiditate absolută, viteză uimitoare şi o aterizare perfect lipită de sol. Publicul a simţit imediat că asistă la ceva extraordinar.

Când nota 1.00 a apărut pe tabela electronică oficială, sala Forum din Montreal a izbucnit în murmure confuze. Deoarece nimeni nu credea posibilă obţinerea unei note de 10.00 la gimnastică în cadrul Jocurilor Olimpice, tabela fusese programată să afişeze doar trei cifre, maxim 9.99. Astfel, nota "10.00" a fost anunţată ca "1.00", singura opţiune disponibilă din punct de vedere tehnic. Arbitrul şef a fost nevoit să intervină rapid la microfon pentru a explica publicului că nota reală este, de fapt, 10.00.

Sursa foto: Nadia Comaneci/facebook

A fost o performanţă care a redefinit standardele gimnasticii mondiale şi care va simboliza pentru totdeauna perfecţiunea atinsă în sport. 

La 40 de ani de la momentul primului 10, legendara campioană declara pentru Reuters: "Îmi amintesc când am început exerciţiul. Am crezut că am reuşit o evoluţie bună, însă nu m-am gândit că am avut o evoluţie perfectă. Ştiu că nu m-am uitat la tabelă, deoarece mă gândeam deja la exerciţiul de la bârnă după ce terminasem. Apoi am auzit un zgomot mare în sală, m-am uitat în jur, am întors capul şi am văzut tabela. Prima oară am văzut numărul meu de concurs, 073, iar apoi nota 1.00 care era dedesubt. (...) Totul s-a petrecut foarte repede". Nadia Comăneci a adăugat: "Obţinerea primului 10 din istorie a fost un lucru mare, însă faptul că nici măcar tabela electronică nu şi-a putut da seama cum să afişeze scorul a făcut povestea şi mai istorică".

Ceremonia de decorare a gimnastei Nadia Comăneci de către preşedintele Nicusor Dan cu Ordinul Naţional 'Steaua României' în grad de Mare Cruce, cu ocazia celebrării primei note olimpice de 10.00 la JO Montreal 1976, la Palatul Cotroceni, Bucureşti, 30 mai 2026.

Foto: (c) SILVIU MATEI/AGERPRES FOTO

Ordinul Naţional 'Steaua României' în grad de Mare Cruce, conferit de către preşedintele Nicusor Dan gimnastei Nadia Comăneci, cu ocazia celebrării primei note olimpice de 10.00 la JO Montreal 1976, la Palatul Cotroceni, Bucureşti, 30 mai 2026.

Foto: (c) SILVIU MATEI/AGERPRES FOTO

Reputatul jurnalist sportiv şi scriitor de cărţi pe teme sportive Ioan Chirilă nota, în cartea sa numită "Nadia" (apărută în 1977 la Editura Sport-Turism): "18 iulie 1976 (...) Nadia se apropie de paralele. E ultimul exerciţiu al serii (...) Nadia s-a pregătit de atac. Pare încruntată (...) Atacul se produce pe neaşteptate. (...) Nadia ajunge în vârf. Echilibru perfect. Coboară rapid, într-o volută, evitând şocul cu paralelele. (...) Zbor final! Stop!! Urale!!! Nadia e înfierbântată de efort. Pentru prima oară obrajii ei sunt rumeni. (...) Nadia aşteaptă. 'Şi deodată, cum avea să scrie mai târziu Karoly (Bela, antrenorul Nadiei - n.r.), s-a prăbuşit Niagara peste sala Forum. Ultimul lucru pe care l-am văzut a fost apariţia notei pe tabela electronică, acel 1.00 - din lipsă de prevedere - care a făcut înconjurul lumii, exprimând, parcă, revolta omului împotriva tehnicii atotstăpânitoare. Apoi totul s-a transformat într-un tumult. (...) Nadia a ieşit, în sfârşit, din carapacea sa, şi a ridicat braţele sus, oferind fotoreporterilor şi operatorilor cea mai adevărată imagine a victoriei', scria Bela (Karoly - n.r.)".

În aceeaşi carte, Ioan Chirilă adăuga: "Primul 10! Faimoasa lipsă de prevedere a computerului de la Montreal care nu şi-a programat nota zece. Un copil, Nadia Comăneci, l-a obligat, zâmbind, să-şi recunoască greşeala". Iar Bela Karoly mărturisea: "Nadia a fost extraordinară. În primul rând, pentru acest 10!".

Nadia Comăneci la finalul ceremoniei de decernare a Ordinului Naţional 'Steaua României' în grad de Mare Cruce de către preşedintele Nicusor Dan, cu ocazia celebrării primei note olimpice de 10.00 la JO Montreal 1976, la Palatul Cotroceni, Bucureşti, 30 mai 2026.

Foto: (c) SILVIU MATEI/AGERPRES FOTO

După acea primă notă de 10 la paralele, au urmat alte şase note de 10 reuşite de Nadia Comăneci la Montreal: trei la paralele şi trei la bârnă. 

La sfârşitul competiţiei, gimnasta româncă şi-a adăugat în palmares 3 medalii de aur, la individual compus (proba care desemnează cea mai completă gimnastă), bârnă şi paralele, o medalie de argint cu echipa României şi o medalie de bronz la sărituri.

Ziariştii o numeau pe Nadia Comăneci în acele zile "Zeiţa de la Montreal" şi "Perfect Nadia", iar presa titra: "S-a născut o stea!" (Newsweek, 2 august 1976), "Este perfectă!" (Time, 2 august 1976), "A acaparat spectacolul!" (Sports Illustrated, 2 august 1976).

După Jocurile Olimpice de la Montreal, două dintre elementele prezentate de Nadia în evoluţiile sale îi poartă numele: "Coborâre Comăneci" şi "Salt Comăneci".

Mulţi istorici ai sportului consideră Montreal 1976 ca fiind momentul în care gimnastica a trecut din era clasică în era modernă datorită Nadiei Comăneci.

Lucrarea "Campionii Secolului XX" (Bucureşti, Editura Fundaţia Rompres, 2000) notează că, în 1976, la Montreal, a avut loc afirmarea unei tinere gimnaste care a intrat imediat în paginile celebrei "Guiness Book", cu prima notă de 10 la gimnastică din istoria Olimpiadelor, cel mai mare total în concursul individual compus - 79,275 din 80 puncte posibile, cea mai tânără campioană olimpică (triplă - la individual compus, paralele şi bârnă). 

A doua şi ultima ediţie a Jocurilor Olimpice de vară la care a participat Nadia Comăneci a fost cea de la Moscova, desfăşurată între 19 iulie şi 3 august 1980. Deşi competiţia a fost mult mai dificilă, iar arbitrajul a generat numeroase controverse, sportiva din România a demonstrat încă o dată talentul, eleganţa şi forţa de caracter care au consacrat-o.

În concursul pe echipe, ţara noastră a ocupat locul al doilea, obţinând medalia de argint în urma echipei Uniunii Sovietice, contribuţia Nadiei Comăneci fiind decisivă. 

În concursurile pe aparate, Nadia Comăneci şi-a confirmat statutul de lideră a gimnasticii mondiale şi valoarea excepţională. La bârnă a realizat un exerciţiu aproape perfect, fiind recompensată cu medalia de aur. Tot aur olimpic a obţinut şi la sol, unde graţia, precizia şi dificultatea elementelor executate au impresionat publicul şi specialiştii. 

La individual compus, Nadia Comăneci a câştigat medalia de argint, după o competiţie extrem de disputată cu sovietica Elena Davîdova. Rezultatul a fost contestat de numeroşi observatori ai vremii, care au apreciat că evoluţiile Nadiei meritau un punctaj mai mare. 

La sărituri, Nadia Comăneci a obţinut medalia de argint, completând astfel un palmares impresionant. La finalul Jocurilor Olimpice de la Moscova, ea cucerise patru medalii: două de aur şi două de argint. Aceste rezultate au consolidat statutul său de legendă a gimnasticii şi au confirmat poziţia României printre marile puteri ale acestui sport.

"Nadia Comăneci a fost considerată o gimnastă perfectă, un adevărat fenomen, impunându-se prin graţie, precizie, armonie, simţ artistic, amplitudine şi îndrăzneală în abordarea unor elemente de mare dificultate. S-a scris despre ea că reprezintă desăvârşirea în sportul pe care-l practică, fiind, totodată, o gimnastă încântătoare şi uimitor de expresivă, strălucitoare şi plină de temperament, care a adus o notă deosebită, originală nu doar în acrobatică", potrivit ''Enciclopediei Educaţiei Fizice şi Sportului din România'' (Volumul II, Bucureşti, 2002).

Nadia Comăneci la Montreal 1976 rămâne un simbol al perfecţiunii sportive. Cele şapte note de 10.00, cele cinci medalii olimpice şi emoţia transmisă întregii planete au transformat-o într-o legendă vie. Ea nu a fost doar cea mai bună gimnastă a momentului. A fost o revelaţie care a arătat lumii ce înseamnă să depăşeşti limitele umane.

Chiar şi după 50 de ani, imaginile cu Nadia Comăneci la Montreal continuă să inspire milioane de sportivi şi oameni obişnuiţi. Performanţa ei demonstrează că munca asiduă şi talentul pur pot crea momente care transcend sportul şi devin parte din patrimoniul cultural al omenirii. AGERPRES (Documentare - Horia Plugaru, editor: Liviu Tatu, editor online: Alexandru Cojocaru)

** Citeşte şi: 

#AnulNadia Istoria ''Zeiței de la Montreal'', într-o expoziție specială de fotografie AGERPRES la Gala Nadia de la Palatul Parlamentului (GALERIE FOTO)

#AnulNadia Nadia Comăneci a primit Premiul Laureus pentru întreaga carieră (FOTO/VIDEO)

#AnulNadia Nadia Comăneci: Rădăcinile mele sunt în România, nu e un loc mai frumos pentru a sărbători 

#AnulNadia Mihai Covaliu (COSR): Nadia are un loc cu totul special în inimile noastre 

#AnulNadia Simona Halep: Nadia înseamnă perfecțiune, a fost alături de mine și în momentele mai grele 

Nadia Comăneci, celebrată la Palatul Parlamentului la 50 de ani de la prima notă de 10 din istoria gimnasticii olimpice