În seara zilei de 4 martie 1977 (vineri), la ora 21:21, în zona Vrancea, la o adâncime de 94 km, s-a produs un cutremur cu magnitudinea Mw (Magnitudine-moment) de 7,4 pe scara Richter.

Cutremurul a provocat cele mai mari pagube produse de un fenomen natural în istoria României: la nivel național 1.578 de persoane și-au pierdut viața (1.424 în București) și 11.321 de persoane au fost rănite (7.598 în București), 32 de clădiri de înălțime mare sau medie s-au prăbușit în capitală, 32.900 de locuințe au fost grav avariate la nivel național, aproximativ 200.000 de oameni fiind direct afectați, potrivit https://mobee.infp.ro/.

Acesta a fost cel de-al doilea mare seism din secolul XX, produs în România. Precedentul cutremur a avut loc la 10 noiembrie 1940, având magnitudinea Mw 7,4 pe scara Richter.

Echipe mixte formate din forţe armate, voluntari civili, pompieri şi specialiști acţionează în zona blocului ''Scala'' din Bucureşti, după cutremurul din 4 martie 1977

Foto: (c) VASILE MOLDOVAN/Arhiva istorică AGERPRES

Puternicul seism din 4 martie 1977, cu o durată de 56 de secunde, a provocat prăbușirea sau avarierea gravă a sute de imobile, sub ruinele cărora au fost prinse mii de victime, precum și avarierea a mii de alte clădiri de locuințe, unități spitalicești, școli și instituții de învățământ superior, grădinițe, creșe de copii, cămine internat, așezăminte culturale, monumente istorice. Cel mai grav afectate au fost municipiul București, regiunea de sud și cea de est a țării.

În urma cutremurului și-au pierdut viața multe personalități ale vieții culturale, artistice și științifice, dintre care îi amintim pe: Anatol Emilian Baconsky, Savin Bratu, Alexandru Ivasiuc, Mihai Gafița, Mihail Petroveanu, Veronica Porumbacu, Tudor Dumitrescu, Toma Caragiu, Doina Badea, Alexandru Bocăneț, Eliza Petrăchescu, Liviu Popa, Mihaela Mărăcineanu, fizicienii acad. Florin Ciorăscu și acad. Paul C. Petrescu ș.a.

Echipe mixte formate din forţe armate, voluntari civili, pompieri şi specialiști acţionează în zona străzii Brezoianu din Bucureşti, în urma cutremurului din 4 martie 1977

Foto: (c) ARMAND ROSENTHAL/ Arhiva istorică AGERPRES

Dintre imobilele prăbușite în București amintim: Blocurile Scala, Casata, Nestor, Belvedere, Colonadelor și Grădiniței; Hotel Victoria (Lafayette sau fostul Grand Hotel de France); blocurile de pe Str. Sahia, Tudor Arghezi și Calea Moșilor (135); un corp al vechii Facultăți de Chimie; tronsonul A al blocului 30 din zona Lizeanu, construit în 1962; tronsonul F al blocului OD16 din cartierul Militari, construit în 1974; Centrul de Calcul al Ministerului Transporturilor, construit în 1968. Alte 12 clădiri s-au prăbușit parțial sau au avut distrugeri foarte grave, printre acestea fiind: Blocurile Dunărea, Simu (de lângă Lido) și Wilson, blocul de pe Str. Școalei, Carpați/Metalexport, mai notează https://mobee.infp.ro/.

În țară, cele mai afectate județe au fost Teleorman, Dolj, Ilfov, Prahova, Iași, Vaslui, Buzău, Vrancea. Numeroase clădiri din Buzău, Ploiești, Craiova, Zimnicea, Alexandria, Focșani, Iași, Bârlad, Vaslui și alte localități au fost grav avariate.

Blocul "Wilson" din Bucureşti, după cutremurul din 1977.

Foto: (c) ARMAND ROSENTHA/ Arhiva istorică AGERPRES

Mișcarea seismică a fost resimțită și în țările vecine (Serbia, Bulgaria, Ungaria), dar și în alte țări din centrul și sudul Europei, precum și în Rusia - până la nord de Sankt Petersburg, potrivit sursei citate.

În dimineața zilei de 5 martie 1977 (sâmbătă), a fost instituită, prin Decret prezidențial, starea de necesitate pe întreg teritoriul țării (a încetat pe data de 10 martie, cu excepția municipiului București și a unităților sistemului de telecomunicații și a Radioteleviziunii, unde a încetat la 15 martie).

În aceeași zi, președintele Nicolae Ceaușescu revenise în țară din vizita pe care o efectuase în Republica Federală Nigeria, potrivit lucrării 'Istoria României în date' (Editura Enciclopedică, 2003).

Președintele Nicolae Ceaușescu (ctr.) şi soţia sa Elena Ceauşescu (ctr.stg.) inspectează zona blocului "Dunărea" din Bucureşti, după cutremurul din 1977.

Foto: (c) PETRE DUMITRESCU/ Arhiva istorică AGERPRES

Pe primul plan s-a aflat urgentarea scoaterii tuturor victimelor cutremurului de sub dărâmături, identificarea tuturor locuințelor și a clădirilor publice cu avarii, în vederea evacuării lor imediate, după cum relata ziarul ''Scânteia'' în ediția din 6 martie 1977.

Au fost luate măsuri pentru asigurarea cazării sinistraților, în acest scop stabilindu-se închiderea temporară a unor instituții de învățământ superior și punerea la dispoziția populației sinistrate a căminelor studențești.

Zone afectate din oraşul Buzău, după cutremurul din 4 martie 1977.

Foto (c): VIOREL LĂZĂRESCU/ Arhiva istorică AGERPRES

În București și în alte localități din țară unde s-au produs avarii ale clădirilor și ale rețelei de distribuire a gazelor, a fost oprită, provizoriu, aprovizionarea cu gaze naturale, pentru a se evita producerea unor explozii și incendii.

În toate punctele din București unde s-au prăbușit imobile au acționat ostași, studenți, echipe de specialiști, cascadori, cadre sanitare, dar și simpli cetățeni veniți să ajute la operațiunile de salvare. Mulți dintre aceștia au lucrat fără întrerupere zi și noapte la degajarea ruinelor. ''Alături de medici, în Capitală participă la salvarea vieții răniților și studenții anilor V și VI ai Facultății de medicină generală'', relata ziarul ''România liberă'' din 7 martie 1977.

Echipe mixte formate din forţe armate, voluntari civili, pompieri şi specialiști acţionează în zona străzii Ion Ghica din Bucureşti, în urma cutremurului din 4 martie 1977.

Foto (c): VIOREL LĂZĂRESCU/ Arhiva istorică AGERPRES

AGERPRES a relatat pe larg despre acțiunile de salvare de sub ruine a victimelor cutremurului.

''(...) Acolo unde mai există șanse de a se găsi supraviețuitori, se lucrează cu mâna, evitându-se folosirea utilajelor grele. Om lângă om, umăr la umăr, lucrează aici neîntrerupt, ziua și noaptea. Se ia cărămidă cu cărămidă, fiecare bucată de moloz, pentru a evita surparea ruinelor (...)'', relata AGERPRES la 7 martie 1977.

Blocul Continental-Colonadelor din Bucureşti, în urma cutremurului din 4 martie 1977

Foto (c):VIRGIL PAVEL/ Arhiva istorică AGERPRES

''Directori de spitale suprasolicitați, medici cu ochii înroșiți de nesomn, abia ieșiți din sala de operație, ori chemați grabnic pentru alte intervenții, chirurgi lucrând, în primele ore ale catastrofei, la lumina lumânărilor sau a lămpilor petromax (...) În noaptea absurdă din 4-5 martie, ca și în cele care au urmat, medicii au fost cu toții la datorie. Mulți dintre ei s-au prezentat la post după primele momente ce au urmat cataclismului. Ei au primit un ajutor substanțial din partea colegilor din provincie (...), precum și din partea studenților Facultății de Medicină, care au făcut perfuzii, au cărat brancarde (...)'' (AGERPRES, 10 martie 1977). Imediat după seism și în tot cursul perioadei de necesitate, numeroase persoane din Capitală și din întreaga țară s-au oferit să doneze sânge. ''Pentru a dispune mereu de sânge proaspăt s-a trecut la pogramarea eșalonată a recoltărilor. Acțiunea continuă zilnic în strânsă legătură cu nevoile spitalelor, cu capacitatea aparaturii de conservare și cu durata de valabilitate a acestui prețios medicament biologic (....).'' (AGERPRES, 14 martie 1977).

Începând cu 8 martie, atât în București, cât și în restul țării, întreaga rețea de învățământ și-a reluat activitatea. Prin Decret prezidențial, începând cu data de 10 martie 1977, a încetat starea de necesitate instituită pe teritoriul țării, cu excepția municipiului București, precum și a unităților sistemului de telecomunicații și al Radioteleviziunii. Printr-un nou Decret prezidențial, începând cu data de 15 martie 1977, starea de necesitate a încetat și în municipiul București, precum și în unitățile sistemului de telecomunicații și al Radioteleviziunii. ''Lucrătorii din transporturi și telecomunicații depun mari eforturi pentru restabilirea cât mai grabnică și integrală a comunicațiilor feroviare, rutiere, precum și pentru funcționarea normală a serviciilor de poștă și telecomunicații'', transmitea AGERPRES la 9 martie 1977.

Facultatea de Medicină din Bucureşti, puternic afectată în urma cutremurului din 4 martie 1977

 Foto (c):VASILE MOLDOVAN/ Arhiva istorică AGERPRES

Într-o știre din 9 martie 1977, AGERPRES relata despre analiza primară a caracteristicilor cutremurului din 4 martie a.c., care fusese recent încheiată de Centrul de Fizica Pământului și Seismologie din România, în colaborare cu Institutul de Geologie-Geofizică: ''Concluziile care se desprind demonstrează pregnant că mișcarea tectonică din 4 martie întrunește toate elementele ce caracterizează cutremurele cu epicentrul în Munții Vrancei, seismele de acest gen fiind de mare adâncime, cu șoc foarte puternic în prima sa manifestare. (....) Istoricul seismelor care au avut loc în țara noastră, statistica pe ultimii 500 de ani constituie tot atâtea argumente care atestă permanența acestor caracteristici ale cutremurelor din regiunea Vrancei. În 1802, cutremurul principal, cu o magnitudine de 7,4 pe scara Richter, a fost urmat de o serie de replici tot mai slabe. Elemente asemănătoare de manifestare și desfășurare le-a prezentat și seismul din 1940. Șocul principal de magnitudine - 7,4, de la 10 noiembrie 1940, nu s-a mai repetat, replicile care au durat până la sfârșitul lunii nedepășind 5,5 pe scara Richter. Astfel de caracteristici întrunește și cutremurul de vineri seară, de 7,2 grade pe scara Richter, care a fost urmat, la scurt timp, chiar în noaptea de 4 spre 5 martie, de o serie de replici cu o intensitate atât de slabă, magnitudinea lor nedepășind 4,5 grade, încât nu au fost înregistrate decât de seismografe, nefiind percepute de populație. Asemenea replici de mică intensitate ale cutremurului din 4 martie specifice seismelor de mare adâncime din Vrancea au continuat și în zilele de 5-8 martie, perioadă în care frecvența lor a scăzut progresiv''.

Cutremurul din România a stârnit un larg ecou în întreaga lume. ''Guverne, conducători de state, organizații naționale și organizații internaționale, firme și oameni de afaceri, persoane particulare din alte țări își exprimă sentimentele de solidaritate cu poporul român, oferind ajutoare în medicamente, aparatură medicală, alimente, bani, instalații industriale.'' (AGERPRES, 10 martie 1977).

La 14 martie 1977, AGERPRES informa că ''numărul total al celor decedați până luni 14 martie, ora 18,00, este de 1.541, din care 1.391 în Capitală și 150 în restul țării. Numărul celor decedați în Capitală include și 157 de persoane care au încetat din viață în spitale în urma rănilor și afecțiunilor grave ce le-au fost pricinuite de seism, cu toate îngrijirile deosebite acordate de cadrele medicale pentru a le salva''. Numărul final al persoanelor decedate în urma seismului avea să ajungă, ulterior, la 1.578. AGERPRES/(Documentare - Ruxandra Bratu, Irina Andreea Cristea; editor: Liviu Tatu, editor online: Alexandru Cojocaru)

* Explicaţie foto din deschidere: Echipe mixte formate din forţe armate, voluntari civili şi specialiști acţionează in zona blocului ''Scala'' din Bucureşti, după cutremurul din 4 martie 1977.