O colecție de piese arheologice valoroase, descoperite de 18 detectoriști de metale din județ, între care și inelul roman de aur cu camee roșie, unicat în țară, descoperit pe granița estică a Imperiului Roman, în localitatea Deda-Bistra, pot fi admirate în expoziția 'Enigmele comorilor', amenajată în clădirea din Cetatea Târgu Mureș a Muzeului Județean Mureș.

'Colecția expusă aici constă din piese furnizate de 18 detectoriști de metale care, conform legii, au predat piesele descoperite de ei instituțiilor abilitate (...). În România, utilizarea instrumentelor de detectare a metalelor a luat avânt la mijlocul anilor 1990. În prezent, conform cifrelor din 2023 de pe politiaromana.ro, peste 12.500 de astfel de instrumente sunt deținute de persoane fizice în întreaga țară, dar numărul detectoarelor fără licență este probabil mult mai mare. În județul Mureș, aproximativ 400 de instrumente de detectare a metalelor au fost licențiate până în 2025, ceea ce înseamnă 200-250 de 'căutători de comori'. Primul detector de metale din județul nostru a fost înregistrat în 2007 pentru Muzeul Județean Mureș. Totuși, este imposibil de trecut cu vederea activitatea în domeniu a celor aproximativ 250 de detectoriști activi în județ care au evitat până acum deliberat instituția muzeului', a arătat, pentru AGERPRES, directorul Muzeului Județean Mureș, Rezi Botond, curatorul principal al expoziției 'Enigmele comorilor'.

În ultimul deceniu și mai ales în ultimii ani, a arătat Rezi Botond, numărul descoperirilor arheologice și istorice s-a înmulțit exponențial în județul Mureș, datorită numărului în continuă creștere al persoanelor care se ocupă cu detectarea metalelor în timpul lor liber.

'Colecția Muzeului Județean Mureș a crescut în paralel cu acest proces, pe măsură ce tot mai mulți detectoriști de metale au predat descoperirile lor, așa cum prevede legea sau, în cazurile mai fericite, au lăsat obiectele la fața locului și le-au dezgropat împreună cu arheologii. Expoziția din Cetate etalează aceste descoperiri, subliniind puținele cazuri lăudabile în care întocmirea documentației la fața locului a fost posibilă, pe de altă parte prezintă și acele cazuri în care contextul arheologic a fost distrus', a arătat Rezi Botond.

Vedeta expoziției, inelul roman de aur cu camee roșie, a fost inclus și în cea mai importantă expoziție itinerantă din țară, 'Aurul și argintul antic al României'.

Acesta are aproape 30 de grame, iar specialiștii susțin că nu există foarte multe piese asemănătoare, unicitatea sa fiind dată atât de greutate, cât și de modul de confecționare a cameei, considerată 'o camee de prima mână, care a fost executată de un meșter profesionist'.

'Specialiștii noștri susțin că inelele romane sunt, de obicei, la jumătatea greutății acestei piese, între 10 și 15 grame argint sau aur. De argint sunt foarte multe de acest tip, cu camee, dar majoritatea cameelor sunt rudimentar șlefuite, deci se pare că sunt producții sau încercări locale. O piesă de calitate similară, cel puțin momentan în România, nu cunoaștem, deci este cea mai importantă descoperire de acest tip', a declarat, pentru AGERPRES, reprezentantul pe comunicare al Muzeului Județean Mureș, Iulia Vizi.

Pe cameea roșie a inelului este reprezentată lupta dintre Antheus și Hercule.

În zona în care detectorișii au descoperit acest inel nu existau rute comerciale, ci doar drumul militar construit pe lângă limes, care era folosit pentru deplasarea armatei, iar din acest punct de vedere, descoperirea acestui artefact este absolut întâmplătoare și nu se leagă de nimic concret.

Alături de această piesă unicat, în expoziția 'Enigmele comorilor' se regăsesc piese recent intrate în colecția Muzeului Județean Mureș, cum ar fi micul depozit descoperit la marginea unei păduri, în hotarul satului Sânișor.

Acesta conține trei topoare de cupru cu brațele în cruce, unul fiind îngropat fragmentar, o practică neobișnuită pentru depunerile din mileniile V-III 1.Chr, fiind singurul depozit eneolitic documentat in situ în ultimii 100 de ani din România.

De asemenea, colecția mai cuprinde și sabia descoperită la Răstolița, care se încadrează tipologic în categoria săbiilor cu lama ușor curbată, cunoscute în perioada timpurie, din timpul avarilor, secolele VII-VIII d. Chr.

'În anul 2019, în limitele administrative ale comunei Răstolița, lângă Poiana Țiba Mare, au fost găsite cu detectorul de metale artefacte aparținând perioadei avare. Majoritatea erau răspândite pe o suprafață de aproximativ doi-trei metri pătrați: fragmente de seceri, fragment de lamă de cuțit, rămășițe ale unei găleți, un vârf de lance, fragmente ceramice și fragmente provenind, probabil, de la o cataramă. Nu foarte departe de acest punct, a mai fost descoperită și o sabie. Asocierea majorității pieselor (mai puțin sabia, aflată la o distanță de circa 100 de metri de restul artefactelor) pe o suprafață de câțiva metri pătrați poate indica prezența unei locuiri modeste în apropiere. De asemenea, nu sunt date care să indice că descoperirea ar avea caracter funerar, ceea ce dă un plus de inedit contextului descoperirii. Conform analizei materialului, datarea ar avea punctul de greutate în secolul VII d.Chr., posibil și începutul secolului VIII d.Chr. În prezent, descoperirea este unica de felul ei în regiune', citim în prezentarea Muzeului Județean Mureș din interiorul expoziției.

Expoziția este inedită și prin prezentarea unor descoperiri arheologice, care datează din prima perioadă a utilizării monedei în spațiul dacic, cum ar fi cele patru tetradrahme de tip Thasos, datate de la jumătatea sec. II - prima jumătate a sec. I î.Chr., găsite la Ernei.

Mai sunt expuse trei tezaure de denari romani republicani găsite la lernut, respectiv Cornești de câte 20, 15 și 73 de monede, dar și unul dintre cele mai mari tezaure monetare cu denari romani imperiali, găsite pe teritoriul județului Mureș, la Sângeru de Pădure, cu 774 de piese.

De asemenea, pe platoul dealului Pălăria Neamțului, aflat la limita administrativă a municipiului Târgu Mureș și a comunei Sângeorgiu de Mureș, detectoriștii au scos la lumină întâmplător un depozit, fără a fi cunoscute însă cu exactitate împrejurările și contextul descoperirii.

'Categoriile de artefacte găsite sunt diverse: unelte, podoabe, piese semifinisate și rebuturi. Cele mai semnificative artefacte ale depozitului sunt matrițele din bronz. O categorie specială a accesoriilor vestimentare medievale este constituită de diversele piese lamelare (plăci/aplici) care apar mai frecvent în depozite ori tezaure, precum și în inventarul mormintelor. Plăcile confecționate din metale prețioase (cu precădere argint) sau neferoase pot fi de regulă de formă dreptunghiulară sau circulară. Tehnica executării acestora prin turnare sau presare este cunoscută specialiștilor de multă vreme, dar ustensilele meșterilor făurari au ieșit la lumina zilei doar în situații excepționale. Piesele noastre sunt, la rândul lor, fără pereche pe întreg teritoriul transilvănean. Cu ajutorul acestora s-au executat în serie aplici și accesorii din plăci de argint, sau alt aliaj pe bază de cupru. O astfel de piesă este cea executată pe una dintre matrițe, respectiv o aplică din argint reprezentând un însemn de pelerin. Aplicele, având diferite funcții, confecționate în număr considerabil în toată Europa s-au răspândit cu precădere în secolele XIV-XV. Descoperiri valoroase și insolite sunt și cele câteva unelte din fier: poanson, clește, foarfecă etc. De menționat sunt și câteva podoabe fragmentare (inele, aplici) din argint și aliaj, respectiv un crucifix de bronz păstrat într-o stare de conservare impecabilă', arată muzeografii.

Artefactele, consideră muzeografii, reprezintă cel mai probabil un depozit al unui meșter orfervrar, posibil dintr-un centru urban săsesc din Transilvania și au fost ascunse în perioada medievală (sec. XIV-XV) chiar de către proprietar.

Directorul Muzeului Județean Mureș susține că tezaurele vremurilor istorice, îngropate în mod intenționat sau accidental, sunt în pericol permanent, pe lângă diverse fenomene naturale, culturi agricole și forestiere, care pot afecta starea de conservare a obiectelor arheologice.

'Aratul adânc, de 40-50 de centimetri, nivelarea drumurilor forestiere și exploatarea forestieră pot provoca daune ireversibile prin deteriorarea obiectelor și deranjarea siturilor arheologice. În anii 1960, 1970 și 1980, sute de tezaure au fost dezgropate din întâmplare și adesea împărțite între descoperitori. Un exemplu grăitor în acest sens este depozitul de la Călugăreni, descoperit în timpul aratului în 1973, multe dintre obiectele tezaurului dispărând fără urmă după descoperire. În 2014, locația exactă a depozitului a fost identificată prin intermediul detectoarelor de metale și tot atunci au fost găsite alte 42 de obiecte. Distribuția în suprafață a artefactelor recent găsite a fost cauzată în mod clar de aratul adânc. În ultimele decenii, obiectele metalice descoperite sunt din ce în ce mai corodate, parțial din cauza conținutului de clor a îngrășămintelor utilizate în agricultură și a ploilor acide. Cea mai mare amenințare însă o constituie jefuirea patrimoniului cultural, fenomen cunoscut din primele momente ale existenței acestuia. Comerțul cu artefactele arheologice și istorice a început cu mii de ani în urmă', a susținut Rezi Botond.

Dar cele mai mari daune, atenționează acesta, pot fi provocate de căutătorii de comori care nu declară, potrivit legii, aceste descoperiri arheologice.

Specialiștii susțin că, din păcate, în ultimele decenii, și fenomenul contrabandei cu obiecte arheologice s-a extins, 'fiind foarte bine organizat și profesionalizat'.

'Dimensiunile și profitabilitatea pieței negre a operelor de artă și antichităților jefuite, furate și trecute prin contrabandă este estimată la miliarde de euro, fiind una dintre cele mai mari afaceri ilegale din lume. Fenomenul nu a ignorat nici miile de obiecte metalice ajunse în pământ. Numărul mare al acestora, îngroparea lor superficială, dimensiunile mai mari și distribuția destul de predictibilă, le fac pradă ușoară pentru căutătorii de comori. În discursul arheologic românesc al ultimelor decenii, fenomenul a reprezentat o temă constantă, fiind cauza unor dezbateri aprinse, în care se opun argumentele a două tabere polarizate. Intensificarea acestui 'hobby' a dus la scoaterea din pământ a multor obiecte după sute sau chiar mii de ani de conservare in situ. Important de reținut, aspectul care prezintă cel mai mare interes pentru arheologi și cercetători, respectiv studiul obiectelor în contextele lor stratigrafice - cum se raportează acestea unele la altele în același context și cum se raportează contextul în sine la mediul înconjurător - este distrus pentru totdeauna sau alterat permanent. Prin scoaterea obiectelor din pământ, chiar și prin efectuarea unor săpături arheologice de evaluare, multe dintre date sunt imposibil de reconstituit', a mai arătat directorul Muzeului Județean Mureș. AGERPRES/(A, AS - redactor: Dorina Matiș, editor: Irina Poenaru, editor online: Simona Aruştei)