Județul Tulcea ar putea avea un geoparc UNESCO, ca urmare a eforturilor făcute de asociația Dobrogea Chimerică, în parteneriat cu instituții de cercetare, Universitatea București, autorități județene și locale, însă în ciuda atuurilor zonei și a beneficiilor pe care le-ar putea aduce, proiectul pare unul fără final, deocamdată.

Datele făcute publice în timpul celei de-a XII-a ediții a simpozionului internațional ProGEO, desfășurat săptămâna trecută în Tulcea, arată că în județ sunt 94 de geosituri, 16 rezervații naturale cu relevanță geologică și patru rezervații geologice, cercetările specialiștilor demonstrând, prin secțiunea de la Deșli Caira, sat Agighiol, comuna Valea Nucarilor, valoarea patrimoniului geologic al zonei, în condițiile în care premiul 'Golden Spike', un fel de Cartea recordurilor a geologiei, se dispută acum între România și China, după ce în ultimii ani secțiunea de la Agighiol a surclasat alte descoperiri intrate în competiție.

'Am fost în rezervația geologică și am văzut potențialul punct pentru stabilirea timpului geologic (secțiunea Deșli Caira, n.red.), pentru că toate diviziunile timpului geologic, ca jurasicul, de exemplu, sunt definite standard (...) iar una dintre perioade este triasicul, cu un sit propus este aici. Am avut o vizită specială. Este un sit deosebit și am discutat toate problemele globale, comparând situl de aici cu cel din Franța, Germania și China. Cred că sunt șanse foarte bune pentru ca această secțiune să câștige premiul Golden Spike. Cred că e un foarte bun site și va fi un foarte bun record', a declarat pentru AGERPRES, la finele vizitei în județul Tulcea, președintele asociației internaționale ProGEO, Kevin Page.

Întâlnirea de la Tulcea a fost prima de acest fel găzduită de România și a fost solicitată de specialista din cadrul Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Geologie și Geoecologie Marină, GeoEcoMar, Antoneta Seghedi, în urmă cu doi ani, la simpozionul bianual al asociației găzduit de Marea Britanie.

'Am vrut să organizăm acest simpozion la Tulcea, pentru că avem un proiect de a construi geoparcul Dobrogea Chimerică. Proiectul a început în anul 2022, iar una din condiții este să dovedești că ai avut o conferință internațională. În Marea Britanie, au fost două propuneri pentru acest eveniment, dar noi am câștigat. Pentru a înființa un geoparc UNESCO, prima condiție este să ai un teritoriu. Suntem în al treilea an și nu avem încă un teritoriu. Avem nevoie de un acord de parteneriat cu toți primarii. Am vorbit cu o parte dintre ei, dar au fost alegerile și unii nu mai sunt și trebuie să o luăm de la capăt sau aproape. Ne doream ca anul acesta să avem un teritoriu și nu sunt foarte sigură că vom reuși. Iar noi suntem în București și nu venim chiar atât de simplu aici, pentru că o facem în timpul liber și am întârziat cu asta', a afirmat cercetătoarea din cadrul GeoEcoMar, Antoneta Seghedi.

Geoparcul UNESCO nu înseamnă restricții, ci oportunități de dezvoltare coerentă, susține președintele asociației ProGEO România, Alexandru Andrășanu, profesor la Universitatea din București, care amintește că încercările de a înființa un geoparc UNESCO în județul Tulcea au început încă de acum opt ani.

'Un geoparc este un teritoriu de dezvoltare, iar toate elementele geologice cu poveștile geologice, cele culturale, mitologia locală, pentru că povestea comunităților este foarte interesantă, trebuie să fie spuse, promovate astfel încât să fie respectate, să susțină conservarea, protejarea, continuarea lor și să devină o destinație de turism ca să asigure un echilibru. Toată lumea merge în Deltă și trece în viteză prin partea continentală. Dacă vor fi două elemente, Delta Dunării, care are deja două desemnări UNESCO, se va asigura un echilibru și o posibilitate ca turiștii să stea mai mult timp, să descopere zona', subliniază Alexandru Andrășanu.

În România, există două geoparcuri UNESCO, Țara Hațegului, înființat în urmă cu 20 de ani, și Ținutul Buzăului, iar reprezentanta geoparcului Țara Hațegului, Adina Popa, reiterează beneficiile unui geoparc UNESCO, dar și importanța implicării comunităților locale în realizarea unei asemenea structuri.

'Un geoparc e o construcție comunitară. El nu ar putea exista, dacă nu am avea comunități implicate care doresc cu adevărat să-și dezvolte zona. Aceasta e frumusețea acestui concept, pentru că pleacă de la comunități și merge către autorități și face presiune asupra acestora să ajute dezvoltarea teritoriului. Nu este o muncă foarte ușoară, pentru că atunci când locuim într-o zonă suntem foarte familiarizați cu ce e în jurul nostru și nu vedem foarte multe lucruri care au însemnătate și valoare pentru cei care vin din afară. Rolul geoparcurilor este de a conecta comunitatea locală cu alte comunități din afară. Unul din beneficiile apartenenței la o rețea internațională, cum este rețeaua globală a geoparcurilor UNESCO, este că putem veni cu experți din țară sau din străinătate care să ne ajute să descoperim lucruri interesante cărora nu le-am dat prea multă importanță și, împreună cu comunitatea, să le punem în valoare și să atragem turiști, vizitatori. Atragem și cercetarea științifică, pentru ca specialiștii să vină, să studieze, să meargă la rădăcini și apoi să ne prezinte tuturor de ce este importantă această zonă sau acest geoparc, pentru că geoparcul e un loc plin de povești. Nu ne referim la basme, ci la povești care pleacă de la niște dovezi științifice de foarte mare importanță și valoare', a afirmat reprezentanta geoparcului Țara Hațegului, Adina Popa.

Cercetarea științifică este importantă inclusiv pentru identitatea locală.

'Povestea pământului ne spune care e locul nostru, de unde vin elementele pe care le căutăm, dar mult mai mult decât atât, urmele evoluției pământului sunt de fapt parte din patrimoniul cultural. Adică, identitatea locală este formată din locul în care au trăit, formele de relief, resursele pe care le-au avut și e parte din povestea noastră, din patrimoniul material, construcții civile sau de exploatare, și bineînțeles din patrimoniul imaterial, pentru că majoritatea poveștilor noastre sunt legate de procese naturale', a amintit profesorul universitar Alexandru Andrășanu.

Greșelile făcute de unii membri ai comunităților locale de-a lungul timpului, pe fondul dorinței de dezvoltare, au făcut loc cercetărilor care au impus numele unor localități în cărțile de istorie. Așa s-a întâmplat și la Agighiol, la începutul anilor 1930, atunci când s-a descoperit 'comoara de la Agighiol', de fapt obiecte dintr-un monument funerar fastuos datat de istorici în a doua jumătate a secolului al IV-lea înainte Hristos, unul dintre ele fiind un coif similar cu cele găsite la Coțofenești, județul Prahova, și Peretu, județul Teleorman.

'Dumitru Cordon a descoperit o parte din obiectele din argint în timp ce distrugea tumulul, cunoscut sub numele de 'Movila lui Uță'. El a săpat o groapă pentru a extrage piatra deja fasonată cu care și-a ridicat casa. Mantaua de pământ acoperea două camere funerare succesive în care au fost descoperite oasele de la doi oameni, unul de sex feminin și unul de sex masculin. Intrarea se făcea printr-un pasaj numit dromos. O altă cameră, izolată de celelalte două, conținea osemintele de la trei cai. În anul 1931, au loc primele cercetări arheologice întreprinse de profesorul Ioan Andrieșescu. Încă de la publicarea descoperirilor, tumulul de la Agighiol a fost pus pe seama elitei getice sau scitice de la Dunărea de Jos. Reanalizarea descoperirilor, mai ales a celor osteologice, a adus date noi. Astfel că cei doi indivizi înmormântați aici se pare că sunt femei tinere, nu un bărbat și o femeie, așa cum arată Istoriile lui Herodot și primele publicații. Mai mult decât atât, analizele de izotopi de stronțiu indică faptul că cele două defuncte nu au crescut în zona în care au fost înmormântate, la fel ca unul din caii descoperiți în camera a treia. Aceste observații, alături de altele, arată importanța analizelor interdisciplinare în arheologie, fragilitatea teoriilor bazate pe metodele tradiționale de interpretare, dar și cât de dificilă este reconstituirea protoistoriei la Dunărea de Jos', a precizat Sorin Ailincăi, managerul Institutului de Cercetări Eco-Muzeale 'Gavrilă Simion' (ICEM).

O parte din colecția descoperită la Agighiol, de fapt într-o zonă inclusă acum unei unități administrativ-teritoriale vecine, este expusă în sala principală a Muzeului Național de Istorie din București, iar copii sunt în Muzeul de istorie și arheologie din orașul Tulcea, potrivit ICEM.

La Agighiol, anul trecut, asociația Dobrogea Chimerică a inaugurat traseul 'Comorile de la Agighiol', vizitat inclusiv de participanții la simpozionul internațional ProGEO.

'Este o zonă bogată cu câteva obiective de conservare interesante, printre care putem enumera hamsterul dobrogean, țestoasa dobrogeană, o populație numeroasă de campanula romanica. Există de asemenea un sit paleontologic al rezervației geologice Agighiol, o rezervație cu calcare triasice cu fosile de amoniți. Obiectivele proiectului prin care am realizat acest traseu au fost conștientizarea asupra valorilor geodiversității, biodiversității și patrimoniului arheologic, educația cu privire la evoluția geologică a zonei, dar și sensibilizarea cu privire la rolul pe care omul îl poate juca în impactul lui asupra mediului, protector sau prădător', a menționat președintele asociației Dobrogea Chimerică, Vasile Bădilaș.

Traseul turistic are aproape cinci kilometri, este destinat orelor în aer liber, dar nu este unul foarte vizitat, deși există panouri care-l semnalează inclusiv pe drumul principal din satul Agighiol, o localitate cu tot mai puțini locuitori.

'Traseul nu e promovat și nici întreținut. Aici ar trebui cineva să investească, chiar comunitatea. Primăria ar trebui să întrețină traseul. Nu vedeți că sunt bălării și gunoaie pe aici? Cei care au lucrat la sistemul de canalizare au cărat aici pietriș, pământ, l-au lăsat aici și au plecat', a menționat un localnic, Gheorghe Ciupercă, ieșit din gospodăria de la marginea satului să vadă grupul de turiști.

Anul acesta, un alt traseu realizat de specialiști printre roci de milioane de ani a fost dat în folosință în comuna Casimcea, acolo unde, la fel ca la Agighiol, morile de vânt de altădată au fost înlocuite cu eoliene, autoritatea locală încercând să protejeze patrimoniul arheologic și siturile geologice, implicit identitatea locală.

'Există un parc de eoliene și (autoritățile, n.red.) au căutat să evite toate siturile arheologice și urmele de așezări. Planul urbanistic general e plin cu cercuri ca să nu interfereze cu siturile. În privința geologiei, cele două fosile descoperite acolo au dus la crearea a două rezervații naturale, la Războieni și la Casimcea. Mai au alte două rezervații pe aceleași tipuri de roci. Anul acesta, alături de parteneri, am făcut un traseu turistic la Colțanii Mari. Arătăm fosilele și am făcut o reconstituire a mediului de viață, cum arăta fundul mării cu aceste organisme primitive ca niște frunze sau ca un șirag de mărgele. Traseul e unul circular, durează o oră, o oră și jumătate, e ușor de mers, la sfârșit, urci puțin, iar dincolo de vârf este ultimul nostru panou care explică o structură, o cută mare în roci pe care o poți vedea de obicei în Alpi. Noi, la Casimcea, avem o astfel de structură care se vede de pe un versant pe altul, o cută ca o copaie', a afirmat cercetătoarea din cadrul GeoEcoMar, Antoneta Seghedi.

Cercetările geologice cer răbdare, atenție, studiu permanent al literaturii de specialitate, implicit colaborare cu specialiști din străinătate, dar și cu autoritățile locale, județene și naționale. Din păcate, geodiversitatea este ignorată legislativ vorbind în România, spune Iuliana Lazăr, profesor universitar la Facultatea de Geologie și Geofizică a Universității din București, care a fost președinte timp de zece ani al Asociației Paleontologilor din România și este din anul 2004 membru al Consiliului științific al Parcului Natural Bucegi.

'Toată legislația de mediu actuală se referă la biodiversitate care absolut, sunt de acord, trebuie conservată, dar nu ține cont de faptul că substratul biodiversității îl reprezintă rocile, geologia, geodiversitatea. Am încercat de foarte mult timp, împreună cu Antoneta Seghedi și Alexandru Andrășanu, să introducem acest concept în planurile de management ale ariilor protejate și am avut o opoziție foarte dură din partea celor care au aprobat aceste planuri, în sensul concret în care toată partea de geologie a fost pur și simplu scoasă din aceste planuri de management. Cred că pur și simplu e o parte necunoscută. Sau cei care sunt în poziție de decizie care administrează ariile protejate merg după legislația existentă care face referire exclusiv la biodiversitate. Cuvântul geologie sau geodiversitate nu există în legislația actuală', a menționat Iuliana Lazăr.

Potrivit președintelui asociației ProGEO România, Alexandru Andrășanu, în momentul de față, în România, la statutul de geoparc UNESCO mai aspiră zone din județul Vâlcea, Brașov și Maramureș. AGERPRES/(A, AS - redactor: Luisiana Bîgea, editor: Karina Olteanu, editor online: Ady Ivaşcu)

Foto: (c) Luisiana BIGEA / AGERPRES